Creșterea Bisericii în Missouri și detașarea episcopului Edward Partridge acolo au creat nevoia ca un alt episcop să fie chemat în Ohio. În data de 4 decembrie 1831, profetul Joseph Smith a primit trei revelații, toate fiind consemnate în Doctrină și legăminte 72. Aceste revelații au făcut cunoscut faptul că Newel K. Whitney a fost chemat în calitate de nou episcop în Ohio, au revelat câteva dintre atribuțiile episcopului Whitney și au dat instrucțiuni în legătură cu adunarea în Sion. Revelația consemnată în Doctrină și legăminte 73, dată în luna ianuarie a anului 1832, cuprinde îndrumarea Domnului către Joseph Smith și Sidney Rigdon de a reîncepe munca lor de traducere a Bibliei. Revelația cuprinsă în Doctrină și legăminte 74 a fost dată în 1830 înainte ca Biserica să fie restaurată. Ea conține explicația versetului 1 Corinteni 7:14, un verset utilizat de unii oameni pentru a justifica botezul pruncilor.
Domnul îl cheamă pe Newel K. Whitney să fie episcop în Ohio.
Rugați cursanții să se gândească la chemările pe care le consideră foarte dificile.
Ați primit vreodată o chemare sau ați fost rugați să faceți ceva dificil în Biserică și v-ați simțit copleșiți sau nepregătiți să o îndepliniți? Dacă da, de ce?
Invitați cursanții să caute în Doctrină și legăminte 72:1-2 și să identifice, în gând, chemarea care trebuia făcută în Biserică. (Le puteți explica faptul că expresia „această parte a viei Domnului” se referă la Ohio.)
Ce chemare trebuia făcută în Ohio?
Pentru a ajuta cursanții să înțeleagă de ce era nevoie de un nou episcop în Ohio, rugați-i să-și amintească cine a fost chemat să fie primul episcop al Bisericii (Edward Partridge; vezi D&L 41:9). Explicați că, odată cu creșterea Bisericii în Missouri și detașarea episcopului Partridge în Independence, Missouri (la aproape 1.600 de kilometri de Kirtland), Domnul a declarat că era nevoie de un nou episcop în Ohio. Invitați câțiva cursanți să citească, pe rând, cu glas tare, din Doctrină și legăminte 72:3-6. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute expresii care explică de ce aveau nevoie sfinții din Ohio de un nou episcop.
Potrivit celor scrise în versetul 3 și versetul 5, de ce aveau nevoie mulți dintre sfinții din Ohio de un episcop? (Pentru ca ei să fie responsabili în fața episcopului pentru slujirea lor.)
Cum se aseamănă acest lucru cu responsabilitatea noastră față de episcop sau de președintele de ramură?
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 72:7-8. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să identifice cine a fost chemat să fie noul episcop în Ohio și cine l-a ales să îndeplinească această chemare.
Cine a fost chemat să fie noul episcop în Ohio?
Cine l-a ales pe Newel K. Whitney să fie noul episcop?
Ce doctrine putem învăța din versetul 8 în legătură cu chemările de a sluji în Biserica Domnului? (Răspunsurile cursanților pot exprima următoarea doctrină: Chemările de a sluji în Biserica Domnului vin de la Salvator.)
Rugați cursanții să se gândească ce ar fi simțit dacă ar fi fost chemați să slujească într-o chemare dificilă în Biserică. Rugați un cursant să citească, cu glas tare, povestirea de mai jos, care a fost relatată de nepotul lui Newel K. Whitney, vârstnicul Orson F. Whitney, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Rugați membrii clasei să asculte cum s-a simțit fratele Whitney când a fost chemat să fie episcop și ce a învățat el despre chemarea sa și de unde venea aceasta.
Imagine
Vârstnicul Orson F. Whitney
„Gândul de a-și asuma această responsabilitate importantă (oficiul de episcop) a fost mai mult decât [Newel K. Whitney] a putut suporta… El… nu avea încredere în abilitatea sa și s-a [simțit] incapabil să îndeplinească această mare și sfântă responsabilitate. În nedumerirea sa, el a apelat la profet:
«Nu mă văd ca fiind episcop, frate Joseph; dar dacă tu spui că este voia Domnului, voi încerca».
«Nu trebuie să crezi numai în cuvântul meu», a răspuns profetul cu blândețe, «Du-te și întreabă-L pe Tatăl».
Newel a fost hotărât să facă așa cum l-a sfătuit [profetul]… Rugăciunea sa umilă și sinceră a primit un răspuns. În liniștea nopții și solitudinea camerei sale, el a auzit un glas din cer: «Tăria ta este în Mine». Cuvintele au fost puține și simple, dar au avut mult sens. Îndoielile sale au fost risipite ca roua înainte de ivirea zorilor. El l-a căutat îndată pe profet, i-a spus că el era mulțumit și că era dispus să accepte oficiul în care a fost chemat” („The Aaronic Priesthood”, Contributor, ian. 1855, p. 126).
Ce l-a ajutat pe Newel K. Whitney să accepte de bună voie chemarea sa de a sluji ca episcop?
Ce lucru putem învăța din această experiență care ne poate ajuta dacă ne simțim copleșiți de o chemare sau îndatorire în Biserică?
Cum vă ajută înțelegerea faptului că aceste chemări de slujire în Biserică vin de la Salvator să acceptați și să vă străduiți să vă îndepliniți chemările?
Puteți împărtăși o experiență care v-a întărit mărturia că aceste chemări de a sluji în Biserica Domnului vin de la El.
Scrieți, pe tablă, următorul adevăr: Episcopii și președinții de ramură se ocupă de gestionarea problemelor spirituale și temporale ale Bisericii în episcopiile și ramurile lor. (Puteți explica faptul că temporal se referă la aspecte care țin de viața fizică. De exemplu, episcopii și președinții de ramură se ocupă de proprietatea Bisericii, fondurile Bisericii și utilizarea articolelor din magaziile episcopilor.)
Rezumați Doctrină și legăminte 72:9-26 explicând că aceste versete descriu câteva din atribuțiile episcopului Whitney. Explicați faptul că atribuțiile episcopului descrise de Domnul în această revelație au legătură, în primul rând, cu rolul episcopului care urmează legea consacrării. În acea perioadă, Biserica nu era împărțită în episcopii cu episcopi care prezidează asupra fiecăreia dintre ele cum este acum. În acea perioadă, erau numai doi episcopi: episcopul Whitney era episcopul sfinților din Ohio și episcopul Partridge era episcopul celor din Missouri.
Domnul îi îndrumă pe Joseph Smith și Sidney Rigdon să continue traducerea Bibliei.
Rezumați Doctrină și legăminte 73:1-2 explicând că Domnul i-a instruit pe vârstnicii care predicau că trebuiau să continue să facă acest lucru până la următoarea conferință, care urma să aibă loc două săptămâni mai târziu. Profetul Joseph Smith și Sidney Rigdon predicau pentru a combate dezinformarea despre Biserică, aceasta rezultând din publicarea scrisorilor lui Ezra Booth. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 73:3-4. Rugați-i pe membrii clasei să urmărească în scripturi, căutând asupra cărui lucru le-a poruncit Domnul lui Joseph Smith și lui Sidney Rigdon să se concentreze după conferință.
Care este lucrul asupra căruia le-a spus Domnul lui Joseph Smith și lui Sidney Rigdon să își concentreze eforturile? La ce „muncă de traducere” se referea Domnul? (Revizuirea Bibliei.)
Invitați cursanții să-și imagineze că slujesc ca misionari cu timp deplin. În timp ce vorbesc cu un cuplu căsătorit de simpatizanți ai Bisericii, ei află că acel cuplu a avut un fiu care a murit când avea câteva luni. Conducătorul religios al cuplului i-a spus acestuia că băiețelul nu putea fi în cer deoarece nu fusese botezat înainte ca el să moară. Părinții simt o durere intensă deoarece și-au pierdut copilul și cred că bebelușul lor nu va avea parte de salvare.
Rugați cursanții să se gândească ce ar face în această situație și informați-i că vor avea ocazia să răspundă la această întrebare mai târziu, în timpul lecției.
Explicați faptul că Doctrină și legăminte 74 cuprinde explicația Salvatorului cu privire la 1 Corinteni 7:14. Invitați cursanții să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 74:1, care conține cuvintele apostolului Pavel din 1 Corinteni 7:14. Informați cursanții că versetul din 1 Corinteni a fost folosit ca justificare pentru practicarea botezului pruncilor. (Ați putea explica faptul că termenul necredincios din versetul 1 se referă la iudeii care nu acceptaseră Evanghelia lui Isus Hristos. Pavel nu încerca să spună că o persoană putea fi salvată de către neprihănirea soțului sau soției sale, dar că schimbarea unuia dintre soți ar putea aduce o influență purificatoare în familie.)
Invitați câțiva cursanți să citească, pe rând, cu glas tare, din Doctrină și legăminte 74:2-6. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute care au fost problemele care au apărut în vremea apostolului Pavel când unul dintre soți se convertea la Evanghelia lui Isus Hristos iar celălalt soț încă practica legea lui Moise.
Ce dificultăți apăreau în astfel de căsătorii? (Soții se certau cu privire la faptul dacă copiii lor trebuiau să fie învățați să se supună legii Evangheliei lui Isus Hristos sau legii lui Moise [vezi versetul 3]; copiii care erau crescuți să se supună legii lui Moise au crescut fără să creadă în Evanghelia lui Isus Hristos [vezi versetul 4].)
Cum poate fi afectată familia de diferențele de religie între soț și soție?
Explicați că ispășirea lui Isus Hristos a împlinit legea lui Moise și că circumcizia nu mai era necesară. Cu toate acestea, evreii care au continuat să urmeze legea lui Moise credeau că copiii de sex masculin erau necurați dacă nu erau circumciși. Această credință a cauzat probleme în familiile în care un părinte credea în Evanghelia lui Isus Hristos, iar celălalt credea în legea lui Moise. Conflicte similare legate de crezuri și practici religioase pot apărea astăzi în familii în care unul dintre soți este membru al Bisericii, iar celălalt nu este.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 74:7. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să fie atenți la ceea ce a spus Domnul despre copiii mici.
Ce ne-a învățat Domnul despre copiii mici? (Cursanții pot folosi cuvinte diferite, dar răspunsurile lor trebuie să reflecte următorul lucru: Copiii mici sunt puri, fiind sfințiți prin ispășirea lui Isus Hristos. Le puteți sugera cursanților să marcheze această doctrină în scripturile lor.)
Utilizând ceea ce ați învățat despre salvarea copiilor mici în Doctrină și legăminte 74:7 și în Moroni 8:8-12, ce i-ați învăța pe cuplul căsătorit care crede că copilul lor decedat nu poate fi în ceruri?
Invitați una sau două echipe să explice ceea ce ar preda. Încheiați prin depunerea mărturiei despre puterea ispășirii Salvatorului de a mântui copiii mici.
Episcopul Edward Partridge a fost chemat să fie primul episcop al Bisericii. Episcopul Newel K. Whitney a acționat sub conducerea episcopului Partridge. Președintele Joseph Fielding Smith a explicat:
Imagine
Președintele Joseph Fielding Smith
„Episcopul din Kirtland [Newel K. Whitney] trebuia să «predea» consemnările administrative episcopului din Sion [Edward Partridge], acolo unde trebuiau să fie păstrate consemnările permanente. Pentru această responsabilitate, Newel K. Whitney a fost chemat să acționeze în calitate de episcop. El trebuia să țină magazia Domnului din Kirtland, să primească fonduri în acea parte a viei, să primească rapoarte de la vârstnici așa cum a fost poruncit și să le asigure lor traiul potrivit nevoilor lor, iar ei vor plăti pentru ceea ce primesc, în măsura în care au cu ce să plătească. Aceste fonduri primite trebuiau consacrate pentru binele Bisericii, pentru «cei săraci și nevoiași». Și dacă existau oameni care nu puteau plăti, trebuia întocmit un raport și «transmis episcopului din Sion, care [urma să plătească] datoria din ceea ce Domnul îi va [fi dat] în mâinile sale»” (Church History and Modern Revelation, 2 vol. [1953], 1:270). (Vezi, de asemenea, Doctrine and Covenants Student Manual, a 2-a ediție [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2001], p. 152-153.)
Legea consacrării nu a fost niciodată pe deplin pusă în practică în Ohio la nivel de comunitate. S-a încercat cu sfinții care au venit din Colesville în Thompson, Ohio, dar nu a avut succes din cauza mai multor factori, inclusiv retragerea ofertei lui Leman Copley de a permite sfinților din Colesville să locuiască pe proprietatea sa (vezi D&L 54). Cu toate acestea, principiile și obiceiurile cu privire la legea consacrării au fost încă puse în practică. Câțiva membri administrau bunuri și exista o magazie pentru a ajuta la îngrijirea celor săraci și nevoiași, precum și nevoilor temporale ale Bisericii. Episcopul Newel K. Whitney trebuia să supravegheze și să gestioneze aceste elemente ale legii consacrării împreună cu alte afaceri temporale ale Bisericii din Ohio. Acest lucru a inclus responsabilitatea de a administra proprietățile Bisericii din zonă.
Una dintre responsabilitățile principale ale episcopului Whitney a fost de a ajuta la îngrijirea celor săraci și nevoiași. Un mod de a face acest lucru a fost distribuirea mâncării oferite de membrii care țineau „adunări de post” cu scopul de a oferi hrană celor nevoiași. În chemarea sa, episcopul Whitney a contribuit cu abilitățile sale de om de afaceri și a sacrificat multe dintre resursele sale temporale pentru Biserică și pentru a avea grijă de alții. El a slujit cu credință în oficiul de episcop până la sfârșitul vieții sale – o perioadă de aproximativ 19 ani – timp în care a slujit și ca episcop care prezida al Bisericii, ocupând poziția deținută inițial de Edward Partridge.
În urma conferinței din luna noiembrie a anului 1831 din Hiram, Ohio, șase bărbați au fost chemați să-și consacre timpul și eforturile în gestionarea activității de publicare, tipărire și distribuire a publicațiilor Bisericii, inclusiv a scripturilor (vezi D&L 70:3-4). Acest grup de bărbați – Joseph Smith, Martin Harris, Oliver Cowdery, John Whitmer, Sidney Rigdon și William W. Phelps – au constituit firma „Literary”. Domnul le-a permis acestor bărbați să solicite episcopului asistență privind traiul zilnic (vezi D&L 72:20), cu intenția ca această inițiativă de publicistică să producă în cele din urmă un venit considerabil pentru a deveni autonomă. Membrii firmei „Literary” trebuiau susținuți din veniturile afacerii, în timp ce profiturile suplimentare trebuiau consacrate pentru magazia Domnului (vezi D&L 70:5-8). Cu toate că firma „Literary” nu a rezistat mai mult de câțiva ani, ea a avut o contribuție importantă în lume prin publicarea Cărții Poruncilor și a succesoarei acesteia, cartea Doctrină și legăminte, precum și a ziarelor Bisericii, precum Evening and the Morning Star (vezi Documents, Volume 2: July 1831–January 1833, volumul 2 al seriei Documente din The Joseph Smith Papers (Scrierile lui Joseph Smith) [2013], p. xxv-xxvi).
Vârstnicul Richard G. Scott, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a oferit sfaturi cu privire la atitudinea față de tradiții sau obiceiuri care sunt contrare Evangheliei lui Isus Hristos:
Imagine
Vârstnicul Richard G. Scott
„Aprecierea față de patrimoniul etnic, cultural sau național poate fi foarte folositoare și benefică, dar, de asemenea, poate perpetua stiluri de viață care ar trebui lăsate deoparte de un sfânt din zilele din urmă devotat…
[Președintele Howard W. Hunter a spus]: «Vă sugerez să faceți din calitatea de membru al Bisericii lui Isus Hristos cea mai mare prioritate. Comparați tot ceea ce vă spun ceilalți să faceți, chiar dacă acele lucruri vin din partea familiei, a celor dragi, a patrimoniului cultural sau a tradițiilor pe care le-ați moștenit – comparați totul cu învățăturile Salvatorului. Unde veți găsi o variație de la acele învățături, lăsați acel lucru deoparte și nu-l urmați. Nu vă va aduce fericire» („Counsel to Students and Faculty”, Colegiul Bisericii din Noua Zeelandă, 12 nov. 1990)” („Removing Barriers to Happiness”, Ensign mai, 1988, p. 85).