Lecția 113 Doctrină și legăminte 107:39-100

Lecția 113

Doctrină și legăminte 107:39-100

Introducere

Aceasta este ultima dintre cele trei lecții în care se discută revelația consemnată în Doctrină și legăminte 107. Revelația a fost consemnată în anul 1835, însă „consemnările istorice afirmă că cea mai mare parte a fragmentului de la versetul 60 și până la versetul 100 cuprinde o revelație dată prin intermediul lui Joseph Smith în data de 11 noiembrie 1831” (introducerea la D&L 107). Versetele discutate în această lecție conțin cuvintele Domnului cu privire la practica din vechime legată de conferirea Preoției lui Melhisedec din tată în fiu. Ele oferă, de asemenea, instrucțiuni cu privire la îndatoririle diferiților conducători ai preoției.

Sugestii pentru predare

Doctrină și legăminte 107:39-57

Domnul revelează faptul că Preoția lui Melhisedec era transmisă, în vechime, din tată în fiu.

Înainte de începerea orei, scrieți pe tablă următoarea întrebare: Care sunt câteva dintre situațiile cu care vă confruntați, sau vă veți confrunta în curând, în care v-ar fi de folos să primiți îndrumare sau alinare de la Tatăl vostru Ceresc?

La începutul lecției, rugați cursanții să cugete la această întrebare. Invitați câțiva cursanți să-și împărtășească răspunsurile. Pe măsură ce cursanții încep să discute despre Doctrină și legăminte 107:39-100, încurajați-i să caute, în aceste versete, principii care îi pot ajuta să primească îndrumare și alinare de la Tatăl lor Ceresc.

Amintiți cursanților că, în lecția precedentă, au învățat despre Prima Președinție, Cvorumul celor Doisprezece Apostoli și despre Cei Șaptezeci. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 107:39 și rugați membrii clasei să caute una dintre îndatoririle Celor Doisprezece. Explicați că expresia slujirile evanghelice se referă la cei care dețin oficiul de patriarh în cadrul Preoției lui Melhisedec (vezi Ghid pentru scripturi, „Evanghelist”, scriptures.lds.org ).

Potrivit celor relatate în versetul 39, cum sunt desemnați patriarhii în chemarea lor? (Pe măsură ce cursanții răspund, ajutați-i să înțeleagă următorul adevăr: Patriarhii sunt chemați prin revelație și sunt rânduiți sub îndrumarea Celor Doisprezece Apostoli.)

Rugați cursanții să explice îndatorirea celor care dețin oficiul de patriarh. (Patriarhii dau binecuvântări speciale ale preoției, numite binecuvântări patriarhale, membrilor demni ai Bisericii.) Mai mult, întrebați dacă poate cineva să aducă aminte membrilor clasei ce este binecuvântarea patriarhală. (Binecuvântarea patriarhală conține sfatul Domnului dat unei persoane și declară descendența acelei persoane în casa lui Israel. Vezi Fideli credinței: referințe pentru Evanghelie [2004], „Binecuvântările patriarhale”, p. 18-20.)

Puteți să invitați cursanții care și-au primit binecuvântarea patriarhală să-și împărtășească mărturiile despre slujirea patriarhilor țărușilor. (Avertizați cursanții că binecuvântările patriarhale sunt sacre și personale și că, în general, ele nu trebuie împărtășite altor oameni decât membrilor familiei restrânse.) Împărtășiți mărturia dumneavoastră despre binecuvântările rezultate ca urmare a primirii binecuvântării patriarhale și a studierii sfatului pe care-l conține.

Explicați faptul că termenul patriarh se referă, de asemenea, la tații din cadrul familiilor. Președintele Ezra Taft Benson ne-a învățat:

„Ordinul preoției despre care se vorbește în scripturi este numit, uneori, ordinul patriarhal, deoarece a fost conferit din tată în fiu” („What I Hope You Will Teach Your Children about the Temple”, Ensign, aug. 1985, p. 9).

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 107:40 și rugați membrii clasei să afle cum a fost conferită Preoția lui Melhisedec în vechime. Invitați cursanții să spună ce au aflat.

Subliniați că, în Doctrină și legăminte 107:41-57, citim despre unele lucruri pe care Adam le-a făcut în calitate de patriarh neprihănit. Invitați cursanții să citească repede, în gând, versetele 41-50 și să identifice un model – două lucruri pe care Adam le-a făcut în mod repetat când prezida asupra familiei sale.

Care sunt cele două lucruri pe care Adam le-a repetat când a prezidat asupra familiei sale? (El i-a rânduit pe urmașii săi demni, de sex masculin, la oficii ale preoției și i-a binecuvântat.)

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 107:53 și rugați membrii clasei să afle pe cine a mai binecuvântat Adam în afară de urmașii săi demni de sex masculin. Rugați cursanții să vă spună ce au aflat. (Asigurați-vă că ei înțeleg faptul că Adam i-a binecuvântat pe toți urmașii săi neprihăniți, inclusiv pe fiicele sale.)

Cum poate fi exemplul lui Adam un model pentru tați? (După ce cursanții răspund, scrieți pe tablă următorul adevăr: Tații care dețin Preoția lui Melhisedec au autoritatea de a-și binecuvânta copiii.)
Pe lângă faptul de a-și rândui fiii la preoție, când poate un tată să dea o binecuvântare a preoției unui fiu sau unei fiice? (Răspunsurile pot include faptul că tatăl poate da binecuvântări ale preoției pentru vindecare în caz de boală, precum și pentru a oferi îndrumare și alinare.)

Explicați că, în afara faptului de a-și binecuvânta copiii, deținătorii Preoției lui Melhisedec pot da binecuvântări și altor membri ai familiei, precum și altor persoane care le solicită. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declarație a președintelui Boyd K. Packer, președinte al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli:

„Căminele fără preoție trebuie să fie supravegheate și slujite de cvorumurile preoției. În acest fel, nicio familie din Biserică nu va fi lipsită de binecuvântări” („Puterea preoției”, Ensign sau Liahona, mai 2010, p. 9).

Rugați cursanții să cugete la momentele în care au fost ajutați datorită primirii unor binecuvântări ale preoției date de tații lor sau de alți deținători ai Preoției lui Melhisedec. Dacă nu au avut ocazia să primească o binecuvântare a preoției, invitați-i să se gândească la modul în care ar putea fi ajutați de faptul că ar căuta să primească o astfel de binecuvântare. Invitați câțiva cursanți să-și împărtășească experiențele și gândurile.

Atrageți atenția asupra întrebării pe care ați scris-o pe tablă înainte de începerea orei. Împărtășiți-vă mărturia că respectivii cursanți pot căuta îndrumare și alinare din partea Tatălui Ceresc prin intermediul binecuvântării patriarhale și al binecuvântărilor preoției date de tații lor sau de alți deținători ai Preoției lui Melhisedec.

Doctrină și legăminte 107:58-100

Domnul revelează îndatoririle președinților cvorumurilor preoției.

Pentru a rezuma, scrieți pe tablă titlurile Preoția lui Melhisedec și Preoția aaronică sub forma a două denumiri de coloane. Invitați cursanți să scrie oficiile preoției sub denumirea coloanei corespunzătoare. Rugați un cursant să scrie un oficiu al preoției și, apoi, să dea creta sau carioca unui alt cursant, continuând acest proces până când cursanții au scris toate oficiile preoției. Încurajați cursanții să se ajute unul pe altul, dacă este nevoie. (Oficiile Preoției lui Melhisedec sunt: vârstnic, înalt preot, patriarh, membru în cadrul Celor Șaptezeci și apostol. Oficiile Preoției aaronice sunt: diacon, învățător, preot și episcop.)

Ce este un cvorum al preoției? (Un grup organizat de frați care dețin același oficiu al preoției.)

Invitați un cursant să vină la tablă și să încercuiască oficiile preoției care sunt organizate în cvorumuri. Încurajați membrii clasei să-l ajute, dacă are nevoie. (Următoarele oficii au cvorumuri: apostol, Cei Șaptezeci, înalt preot, vârstnic, preot, învățător și diacon. Puteți să explicați faptul că fiecare țăruș are un singur cvorum al înalților preoți, iar președintele de țăruș este președintele acelui cvorum. În fiecare episcopie, înalții preoți sunt organizați într-un grup al înalților preoți.

Invitați câțiva cursanți să citească, pe rând, cu glas tare, din Doctrină și legăminte 107:60-63, 85-89, 93-94. Invitați membrii clasei să urmărească în scripturi și să observe ce au în comun cvorumurile menționate în aceste versete.

Potrivit celor relatate în aceste versete, ce au în comun aceste cvorumuri ale preoției? (Ajutați cursanții să identifice următorul adevăr: Câte un președinte este numit să prezideze asupra fiecărui cvorum al preoției și să îndrume lucrarea acestuia.)
Potrivit celor relatate în versetele 87-88, prin ce diferă un cvorum al preoților de cel al diaconilor și de cel al învățătorilor? (Episcopul episcopiei prezidează asupra Cvorumului preoților. El prezidează, de asemenea, asupra tuturor deținătorilor Preoției aaronice din episcopie. În cadrul unei ramuri, președintele de ramură acționează în calitate de președinte al Cvorumului preoților.)
De ce credeți că este important ca fiecare cvorum al preoției să aibă un președinte? Cum poate președintele unui cvorum al preoției să-i ajute pe membrii cvorumului său?

Rezumați Doctrină și legăminte 107:68-84 explicând că aceste versete oferă instrucțiuni cu privire la oficiul de episcop și la rolul consiliilor Bisericii.

Rugați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 107:65-66 și invitați membrii clasei să afle cine este conducătorul Bisericii care prezidează asupra tuturor deținătorilor preoției. Invitați cursanții să spună ce au aflat. Asigurați-vă că ei înțeleg faptul că aceste versete se referă la președintele Bisericii.

Rugați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 107:67, 91-92 și invitați membrii clasei să caute cuvinte și expresii care descriu autoritatea și responsabilitățile președintelui Bisericii.

Ținând cont de aceste versete, cum ați rezuma autoritatea și responsabilitățile președintelui Bisericii? (Deși cursanții pot folosi cuvinte diferite, ei trebuie să identifice următorul adevăr: Președintele Bisericii deține autoritatea de a administra toate rânduielile și binecuvântările și prezidează asupra întregii Biserici. Puteți să invitați un cursant să scrie acest adevăr pe tablă.)

Expuneți o fotografie cu actualul președinte al Bisericii.

Care sunt câteva dintre modurile în care sunteți binecuvântați datorită autorității preoției deținută de președintele Bisericii?

Subliniați faptul că este posibil ca unii membri ai Bisericii să simtă că responsabilitățile sau chemările lor în cadrul Bisericii sunt nesemnificative. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, declarația de mai jos a președintelui Gordon B. Hinckley. Explicați că președintele Hinckley a spus acest lucru tuturor membrilor Bisericii.

„Obligația dumneavoastră este la fel de serioasă în domeniile dumneavoastră de activitate, pe cât este și obligația mea în domeniul meu. Nicio chemare din această Biserică nu este mică sau lipsită de importanță. Noi, toți cei care încercăm să ne îndeplinim îndatorirea, avem o influență asupra vieții celorlalți” („This Is the Work of the Master”, Ensign, mai 1995, p. 71).

Ce credeți că înseamnă faptul că „nicio chemare din această Biserică nu este mică sau lipsită de importanță”?
Ce vă învață declarația președintelui Hinckley despre responsabilitățile pe care le aveți în cadrul Bisericii?

Rugați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 107:99-100 și să se gândească la legătura dintre declarația președintelui Hinckley și aceste versete.

Potrivit celor relatate în versetele 99-100, ce trebuie să facem pentru a rămâne demni înaintea Domnului? (Cursanții trebuie să identifice următorul principiu: Pentru a rămâne demni înaintea Domnului, trebuie să ne învățăm îndatorirea și să acționăm cu toată sârguința pentru a o îndeplini. Le puteți sugera cursanților să marcheze acest adevăr în scripturile lor.)

Deși aceste versete au fost adresate, inițial, deținătorilor preoției, principiul pe care-l predau este valabil pentru toți membrii Bisericii.

Împărțiți cursanții în echipe de câte doi. Rugați-i să discute despre întrebările de mai jos. Citiți, pe rând, câte o întrebare, sau scrieți-le pe tablă.

Cum ați fost binecuvântați prin slujirea unui membru al Bisericii care și-a îndeplinit cu sârguință îndatorirea?
Ce faceți pentru a învăța cum să vă îndepliniți îndatorirea și a acționa cu toată sârguința pentru a o îndeplini?

Oferiți-le cursanților ocazia să-și depună mărturia despre importanța faptului de a ne îndeplini îndatorirea în cadrul Bisericii și în cadrul familiei noastre. Invitați-i să-și stabilească obiectivul de a-și îndeplini îndatoririle cu sârguință.

Comentarii și informații generale

Doctrină și legăminte 107:40-57. Adam și-a rânduit fiii și nepoții și i-a binecuvântat pe urmașii săi.

Președintele Ezra Taft Benson a scris despre importanța de a le cere taților binecuvântări ale preoției:

„Nu cu mult timp în urmă, un tânăr băiat a venit la biroul meu pentru a-i da o binecuvântare. Avea probleme – nu probleme morale, ci… era confuz; era îngrijorat și preocupat. Așadar, am vorbit preț de câteva minute și i-am spus: «I-ai cerut vreodată tatălui tău o binecuvântare?». «Păi», a spus el, «nu cred că tata ar face un asemenea lucru. El nu este prea activ». I-am spus: «Dar el este tatăl tău». «Da.» «Deține preoția?» «Da, el este un vârstnic inactiv.» I-am spus: «Îl iubești?». El a spus: «Da, îl iubesc. Este un om bun, este amabil cu familia și copiii lui». I-am spus: «Spuneți vreodată rugăciunea în familie?». A spus: «A trecut mult timp de când ne-am rugat ca familie». I-am spus: «Ce-ai spune dacă te duci acasă și vei căuta ocazia de a-i cere tatălui tău să-ți dea o binecuvântare a preoției? Și, dacă nu funcționează, revin-o, iar eu voi fi fericit să te ajut».

Așadar, a plecat și, după aproximativ trei zile, a revenit. «Frate Benson, acesta a fost cel mai minunat lucru care s-a întâmplat vreodată în casa noastră», a spus el. «Mama și copiii au fost acolo, frații și surorile mele mai mici, iar mama a plâns. Ea și-a exprimat recunoștința mai târziu. Tata mi-a dat o binecuvântare minunată.» A mai adăugat: «Am putut simți că venea din inima lui».

Sunt foarte mulți tați cărora le-ar face plăcere să le dea binecuvântări propriilor copii, dacă ar fi încurajați puțin. Ca patriarhi ai familiilor lor, aceasta este una dintre obligațiile și îndatoririle lor, una dintre responsabilitățile și, desigur, ocaziile lor” (God, Family, Country: Our Three Great Loyalties [1974], p. 184).

Doctrină și legăminte 107:99. „Fiecare om să-și învețe îndatorirea.”

Președintele Thomas S. Monson ne-a învățat:

„Îndrăgesc și prețuiesc cuvântul nobil îndatorire și tot ceea ce implică acest cuvânt…

Chemarea datoriei le-a fost adresată lui Adam, Noe, Avraam, Moise, Samuel, David. I-a fost adresată profetului Joseph Smith și fiecăruia dintre succesorii săi. Chemarea datoriei i-a fost adresată tânărului Nefi când el a fost instruit de Domnul, prin intermediul tatălui său, Lehi, să se întoarcă la Ierusalim cu frații săi pentru a obține plăcile de alamă de la Laban. Frații lui Nefi au cârtit spunând că era un lucru greu ceea ce le fusese cerut. Care a fost răspunsul lui Nefi? El a spus: «Mă voi duce și voi face lucrurile pe care Domnul le-a poruncit, căci eu știu că Domnul nu dă porunci copiilor oamenilor fără să pregătească o cale pentru ei, ca ei să îndeplinească lucrurile pe care El le-a poruncit» [1 Nefi 3:7].

Când aceeași chemare ne va fi adresată dumneavoastră și mie, care va fi răspunsul nostru? Vom cârti, precum Laman și Lemuel, sau vom spune: «Ceea ce [ni s-a] cerut este un lucru greu?» [1 Nefi 3:5]. Sau vom declara fiecare, precum Nefi: «Mă voi duce. Voi face»? Vom fi dornici să slujim și să ne supunem?…

Când ne îndeplinim îndatoririle și ne exercităm preoția, avem parte de bucurie adevărată. Vom trăi bucuria de a ne fi îndeplinit însărcinările” („Dornici și demni să slujim”, Ensign sau Liahona, mai 2012, p. 66-67).