Lecția 139 Doctrină și legăminte 132:3-33

Lecția 139

Doctrină și legăminte 132:3-33

Introducere

Doctrină și legăminte 132 conține o revelație despre noul și nepieritorul legământ al căsătoriei. Deși această revelație a fost consemnată la data de 12 iulie 1843, unele dintre adevărurile cuprinse în revelație au fost cunoscute și propovăduite de către profetul Joseph Smith încă din anul 1831. Revelația va fi discutată pe parcursul a două lecții. În această lecție se discută condițiile noului și nepieritorului legământ al căsătoriei și promisiunile făcute celor care îl respectă. În lecția următoare se va discuta principiul căsătoriei pluraliste.

Sugestii pentru predare

Doctrină și legăminte 132:3-18

Domnul stabilește condițiile noului și nepieritorului legământ.

Notă. Versetele Doctrină și legăminte 132:1-2 se vor discuta în lecția 140, ca parte a unei discuții despre căsătoria pluralistă.

Înainte de începerea lecției, scrieți, pe tablă, următoarele întrebări:

De ce este căsătoria eternă importantă pentru voi?

Ce veți face, începând de astăzi, pentru a vă pregăti să intrați în templu și a vă căsători pentru timp și toată eternitatea?

Ce binecuvântări pot primi în această viață cei care se supun legii lui Dumnezeu de a fi pecetluiți în templu?

Invitați cursanții să mediteze asupra acestor întrebări în timp ce vor studia astăzi Doctrină și legăminte 132.

Începeți lecția adresând următoarea întrebare:

Ce este noul și nepieritorul legământ?

Pentru a ajuta cursanții să înțeleagă sensul expresiei „noul și nepieritorul legământ”, citiți următoarea declarație a președintelui Joseph Fielding Smith:

„Iată o definiție precisă, detaliată a noului și nepieritorului legământ. El este totul – plenitudinea Evangheliei. Deci, căsătoria înfăptuită în mod corespunzător, botezul, rânduirea la preoție, toate celelalte – fiecare contract, fiecare obligație, fiecare rânduială care aparține Evangheliei lui Isus Hristos, care este pecetluită prin Spiritul Sfânt al făgăduinței potrivit legii date aici, este parte a noului și nepieritorului legământ” (Doctrines of Salvation, compilație realizată de Bruce R. McConkie, 3 volume, [1954–1956], 1:158; s-a renunțat la caracterele cursive).

Invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 132:3-5 și să afle care este consecința respingerii noului și nepieritorului legământ, care include legământul căsătoriei celestiale.

Care este consecința respingerii noului și nepieritorului legământ? (Pe măsură ce cursanții răspund la această întrebare, puteți explica faptul că termenul condamnat înseamnă că o persoană este oprită din progresul ei etern.)

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 132:6. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute binecuvântarea pe care Domnul o promite celor care sunt credincioși noului și nepieritorului legământ.

Potrivit celor scrise în versetul 6, ce primim dacă suntem credincioși noului și nepieritorului legământ? (Pe măsură ce cursanții răspund la această întrebare, puteți să atrageți atenția asupra deosebirii dintre a fi condamnat sau a fi oprit de la a progresa și a primi „plenitudinea slavei [Domnului]”.)

Subliniați că, deseori, oamenii încheie între ei contracte sau înțelegeri. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 132:7. Rugați jumătate dintre membrii clasei să caute ce se întâmplă cu contractele încheiate între oameni atunci când aceștia mor. Invitați cealaltă jumătate să identifice două condiții pentru ca legămintele să fie valabile și după ce murim.

Ce se întâmplă cu contractele încheiate între oameni? (Ele se sfârșesc odată cu moartea.)
Potrivit celor scrise în versetul 7, care sunt cele două lucruri care trebuie să se întâmple pentru ca legămintele să fie valabile și după ce murim? (Ele trebuie să fie înfăptuite prin autoritatea preoției și trebuie să fie „făcute și pecetluite de către Spiritul Sfânt al făgăduinței”.)

Explicați că „Duhul Sfânt este Spiritul Sfânt al făgăduinței… Spiritul Sfânt al făgăduinței mărturisește Tatălui că rânduielile necesare salvării au fost îndeplinite cum se cuvine și că au fost ținute legămintele care le însoțesc” (Ghid pentru scripturi, „Spiritul Sfânt al făgăduinței”, scriptures.lds.org). Apoi, invitați cursanții să recitească versetul 7 și să îl rezume printr-o afirmație doctrinară. Scrieți răspunsul lor pe tablă. De exemplu, puteți scrie ceva asemănător: Dacă un legământ nu este încheiat prin autoritatea corespunzătoare a preoției și pecetluit de Spiritul Sfânt al făgăduinței, acest legământ se va sfârși odată cu moartea.

Pentru a-i ajuta pe cursanți să înțeleagă mai bine această doctrină, rugați-i să o reformuleze într-un mod pozitiv. Scrieți răspunsul lor pe tablă. De exemplu, puteți scrie ceva asemănător: Atunci când un legământ este încheiat prin autoritatea corespunzătoare a preoției și este pecetluit de Spiritul Sfânt al făgăduinței, acest legământ va fi valabil pentru totdeauna.

Rezumați Doctrină și legăminte 132:8-14, explicând faptul că Domnul a continuat să stabilească toate condițiile legilor și rânduielilor Sale. El a declarat că tot ceea ce El stabilește va rămâne pentru totdeauna iar orice altceva va fi, în cele din urmă, distrus.

Invitați patru cursanți să citească pe rând, cu glas tare, din Doctrină și legăminte 132:15-18. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute două moduri diferite prin care un bărbat și o femeie se pot căsători. Apoi, citiți, cu glas tare, următoarele exemple. După fiecare exemplu, întrebați cursanții ce adevăruri predate în Doctrină și legăminte 132:15-18 se aplică în situația respectivă.

Exemplul 1: Un bărbat și o femeie se îndrăgostesc unul de celălalt, țin legea castității, sunt căsătoriți de către un ofițer local al stării civile și au o căsnicie fericită. Ei nu sunt pecetluiți într-un templu. În ceremonia lor de cununie sunt incluse cuvintele „până când moartea vă va despărți”. Câțiva ani mai târziu, soțul moare într-un accident. Ce adevăruri predate în Doctrină și legăminte 132:15-17 se aplică? (Soțul și soția nu mai sunt căsătoriți.)

Exemplul 2: Un bărbat și o femeie sunt căsătoriți. Ei își promit unul celuilalt că se vor iubi întotdeauna și vor fi împreună pentru totdeauna, dar nu sunt pecetluiți într-un templu. Ei cred că, datorită iubirii lor, Dumnezeu le va permite să fie împreună pentru totdeauna. Ce adevăruri predate în Doctrină și legăminte 132:18 se aplică? (Căsătoria lor nu va mai fi valabilă după moartea lor.)

Doctrină și legăminte 132:19-33

Domnul promite binecuvântări celor care se supun legii căsătoriei celestiale.

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, experiența de mai jos, împărtășită de vârstnicul Enrique R. Falabella, din Cei Șaptezeci. Rugați cursanții să fie atenți la ce i-a făcut pe vârstnicul și sora Falabella să fie triști și ce i-a făcut să fie fericiți.

„Când m-am întors din misiune, am cunoscut o tânără frumoasă… M-a cucerit din prima clipă în care am văzut-o.

Soția mea își stabilise obiectivul de a se căsători în templu, deși atunci era nevoie de o călătorie de aproximativ 6.400 de kilometri pentru a ajunge la cel mai apropiat templu.

Căsătoria noastră civilă a fost atât un eveniment fericit, cât și unul trist, deoarece am fost căsătoriți doar pentru această viață. Ofițerul stării civile a rostit cuvintele: «Și acum vă declar soț și soție», dar a adăugat imediat după aceea, «până când moartea vă va despărți».

Așadar, am făcut sacrificiile necesare pentru a economisi suficienți bani să cumpărăm două bilete dus până la Templul Mesa din Arizona.

În templu, am îngenuncheat înaintea altarului, iar un slujitor autorizat a rostit cuvintele pe care am dorit să le aud, prin care am fost declarați soț și soție pentru timp și toată eternitatea” („Căminul: școala vieții”, Ensign sau Liahona, mai 2013, p. 102).

De ce au fost soții Falabella nemulțumiți de căsătoria lor civilă?

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 132:19-21. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute binecuvântările pe care Domnul le promite celor care sunt fideli noului și nepieritorului legământ al căsătoriei. Pentru că acest fragment este lung și oarecum dificil de înțeles, puteți să vă opriți de câteva ori pentru a oferi explicații și a răspunde la întrebări. Informațiile de mai jos vă pot fi de ajutor.

Cuvântul rămâneți înseamnă a accepta sau continua, deci expresia „rămâneți în legământul Meu” (versetul 19) și „te supui legii Mele” (versetul 21) înseamnă a rămâne fidel legământului și legii Domnului.

Versetul 19 conține promisiunea că, dacă un bărbat și o femeie se căsătoresc prin „noul și nepieritorul legământ” și „el le este pecetluit lor prin Spiritul Sfânt al făgăduinței”, ei vor „veni înainte la prima înviere; și… [vor] moșteni tronuri, împărății, principate și puteri”, atât timp cât ei „[rămân în legământ și nu comit] crimă prin care să se verse sânge nevinovat”. (Vezi, de asemenea, D&L 132:27.)

Expresiile „continuare a seminției în vecii vecilor” (versetul 19) și „vor continua” (versetul 20) se referă la promisiunea că familiile noastre și urmașii noștri pot dăinui de-a lungul eternității.

Scrieți Dacă atunci pe tablă. Invitați cursanții să completeze spațiile pentru a rezuma promisiunile făcute în Doctrină și legăminte 132:19-21. Scrieți răspunsurile lor pe tablă. Ei ar putea identifica principii, precum cele de mai jos:

Dacă un bărbat și o femeie rămân în noul și nepieritorul legământ al căsătoriei, atunci ei vor primi exaltare și slavă.

Dacă un bărbat și o femeie rămân în noul și nepieritorul legământ al căsătoriei, atunci numărul urmașilor lor va crește încontinuu.

Dacă un bărbat și o femeie rămân în noul și nepieritorul legământ al căsătoriei, atunci căsătoria lor va fi valabilă de-a lungul întregii eternități.

Dacă un bărbat și o femeie rămân în noul și nepieritorul legământ al căsătoriei, atunci ei vor deveni asemănători lui Dumnezeu.

Citiți următorul exemplu:

Exemplul 3: Un tânăr și o tânără sunt pecetluiți într-un templu sfânt prin autoritatea preoției. Amândoi trăiesc cu credință și își țin legămintele. Ce adevăruri predate în Doctrină și legăminte 132:19-21 se aplică după moartea lor? (Căsătoria lor va continua pentru totdeauna. Ei vor deveni asemănători Tatălui lor din Cer și vor fi binecuvântați cu slavă, exaltare și o familie eternă.)

Ce credeți că trebuie să facă un soț și o soție pentru a rămâne în legământul căsătoriei? (Răspunsurile pot include: să se supună cuvântului lui Dumnezeu, să fie supuși tuturor rânduielilor necesare salvării, să fie virtuoși și demni, să se iubească unul pe altul, să conlucreze pentru a fi buni părinți, să-și crească copiii în iubire și neprihănire și să revină, cu regularitate, la templu împreună.)

Rugați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 132:22-25 și să acorde atenție specială modului în care Domnul descrie „poarta” și „calea” care duc la exaltare. Înainte ca ei să citească, explicați că termenul strâmtă din versetul 22 înseamnă îngustă sau care presupune mult efort pentru a se putea intra prin ea, nepermițând rătăcirea de la cale.

În ce moduri imaginea unei porți largi și a unei căi late reprezintă, în societate, opinii curente despre relațiile de cuplu și căsătorie? În ce mod sunt aceste opinii contrare noului și nepieritorului legământ al căsătoriei?
Potrivit celor scrise în versetul 22 și versetul 25, de ce mulți nu reușesc să intre pe calea îngustă care duce la exaltare? (Ei nu Îl primesc pe Isus Hristos, nu ajung să-L cunoască sau nu rămân în legea Sa.)
Potrivit celor scrise în versetele 21-24, ce trebuie să facem pentru a primi viața eternă? (Rezumați răspunsurile cursanților scriind pe tablă următorul principiu: Pentru a primi exaltare și vieți eterne, trebuie să-l cunoaștem pe Tatăl Ceresc și pe Isus Hristos, să devenim ca Ei și să rămânem în legea Lor.)

Rezumați Doctrină și legăminte 132:29-33 explicând că Avraam a fost credincios și supus legii Domnului referitoare la căsătoria eternă și că el a primit promisiunea că numărul urmașilor săi va crește încontinuu.

Depuneți mărturie că, dacă urmăm legile lui Dumnezeu, putem trăi în prezența Sa și putem dobândi viață veșnică.

Atrageți atenția asupra întrebărilor pe care le-ați scris pe tablă înainte de începerea lecției. Invitați cursanții să răspundă la aceste întrebări în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele lor pentru studiul scripturilor. După ce le-ați acordat suficient timp, puteți să invitați unul sau doi cursanți să-și împărtășească sentimentele membrilor clasei.

Încheiați arătând o poză cu familia dumneavoastră. Împărtășiți-vă sentimentele și mărturia despre binecuvântările căsătoriei eterne. Încurajați cursanții să se pregătească acum pentru a merge la templu și a se căsători pentru eternitate. Împărtășiți-vă mărturia despre binecuvântările promise în Doctrină și legăminte 132 și despre bucuria care rezultă din pregătirea pentru căsătoria în templu.

Comentarii și informații generale

Doctrină și legăminte 132:5. Căsătoria a fost „instituită încă dinainte de crearea lumii”.

Vârstnicul Russell M. Nelson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a împărtășit următoarele adevăruri despre căsătorie și familie:

„Pământul a fost creat și această Biserică a fost restaurată, astfel încât familiile să poată fi formate, pecetluite și exaltate pentru veșnicie…

O căsătorie în templu nu are loc doar între soț și soție; ea este un parteneriat cu Dumnezeu…

Când o familie este pecetluită în templu, acea familie poate deveni la fel de veșnică precum este însăși împărăția lui Dumnezeu” („Căsătoria celestă”, Ensign sau Liahona, nov. 2008, p. 93).

Vârstnicul Nelson ne-a mai învățat:

„Căsătoria creează posibilități mai mari de a găsi fericirea decât oricare alte relații umane…

Căsătoria este liantul pentru ordinea socială, fântâna virtuții și temelia pentru exaltarea eternă” („Să ne îngrijim de căsătoria noastră”, Ensign sau Liahona, mai 2006, p. 36).

Doctrină și legăminte 132:7. Spiritul Sfânt al făgăduinței

Președintele Joseph Fielding Smith a declarat:

„Spiritul Sfânt al făgăduinței este Duhul Sfânt, care pune pecetea aprobării asupra fiecărei rânduieli: botez, confirmare, rânduire, căsătorie. Promisiunea este aceea că binecuvântările vor fi primite prin credință.

Dacă cineva încalcă un legământ, fie că este vorba de cel al botezului, al rânduirii, al căsătoriei sau oricare altul, Spiritul retrage pecetea aprobării și binecuvântările nu vor fi primite.

Fiecare rânduială este pecetluită cu o promisiune de răsplată bazată pe credință. Spiritul Sfânt retrage pecetea aprobării atunci când legămintele sunt încălcate [vezi D&L 76:52-53; 132:7]” (Doctrines of Salvation, compilație realizată de Bruce R. McConkie, 3 volume, [1954-1956], 1:45).

Doctrină și legăminte 132:19-20. „Atunci, vor fi ei dumnezei… pentru că vor continua.”

Vârstnicul Parley P. Pratt, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a povestit cum i s-a schimbat viața atunci când a dobândit o înțelegere a doctrinei privind căsătoria eternă:

„Joseph Smith a fost cel care m-a învățat cum să prețuiesc relațiile dragi cu tata și mama, relația dintre soț și soție, relațiile cu fratele și sora, cu fiul și cu fiica.

De la el am învățat că soția inimii mele poate să-mi fie asigurată pentru timp și toată eternitatea și că simpatiile și afecțiunile pure care ne fac să ne iubim unul pe altul emană din fântâna dragostei eterne și divine. De la el am învățat că trebuie să cultivăm aceste sentimente de afecțiune și să le mărim în toată eternitatea; în timp, rezultatul uniunii noastre fără sfârșit vor fi urmași la fel de numeroși ca stelele de pe cer sau ca nisipul de pe malul mării.

De la el am învățat adevărata demnitate și adevăratul destin al unui fiu al lui Dumnezeu, înveșmântat cu o preoție eternă, ca patriarh și suveran al nenumăraților lui urmași. De la el am învățat că demnitatea supremă a calității de femeie este aceea de a fi regină și preoteasă alături de soțul ei și de a domni pentru totdeauna ca regina mamă a urmașilor ei numeroși și mereu în creștere.

Am iubit înainte, dar nu am știut de ce. Dar acum iubeam – cu o puritate – o intensitate a unui sentiment înalt, exaltat, care urma să înalțe sufletul meu de la lucrurile trecătoare ale acestei lumi ticăloase și să îl lărgească precum un ocean. Simțeam că Dumnezeu este într-adevăr Tatăl meu Ceresc, că Isus este fratele meu și că soția de la pieptul meu este o parteneră nemuritoare, eternă, un înger slujitor blând care mi-a fost dat ca o mângâiere și o coroană de glorie pentru totdeauna. Pe scurt, puteam acum să iubesc cu spiritul și, de asemenea, cu înțelegerea…

Joseph Smith… a ridicat un colț al vălului și [mi-a oferit] o singură privire scurtă în eternitate” (Autobiography of Parley P. Pratt, redactată de Parley P. Pratt jr. [1938], p. 297-298).

În anul 1916, președintele Joseph F. Smith, consilierii săi din Prima Președinție și membrii Cvorumului celor Doisprezece Apostoli au declarat:

„În măsura în care au fost făcute cunoscute prin revelație divină etapele progresului și realizării eterne, trebuie să înțelegem că doar ființele înviate și slăvite pot deveni părinți de copii de spirit. Numai astfel de suflete exaltate au atins maturitatea în cursul stabilit al vieții eterne; și spiritele născute de ele în lumile eterne vor trece în ordinea cuvenită prin mai multe etape sau stări prin care părinții glorificați au atins exaltarea” („The Father and the Son: A Doctrinal Exposition by the First Presidency and the Quorum of the Twelve Apostles”, citat în Ensign, aprilie 2002, p.18).

Doctrină și legăminte 132:22-25. Ce înseamnă „continuarea vieții” și „moarte”?

Vârstnicul Bruce R. McConkie ne-a învățat:

„Cei care dobândesc viața eternă (exaltarea) dobândesc, de asemenea, vieți eterne, aceasta însemnând că, după înviere, ei au «creștere» eternă, «o continuare a seminției», o «continuare a vieților». Urmașii lor de spirit vor «continua tot atât de nenumărați ca stelele sau, așa cum nu poți număra nisipul pe malul mării, tot așa nu îi poți număra pe ei» (D&L 131:1-4; 132:19-25, 30, 55)” (Mormon Doctrine, a doua ediție [1966], p. 238; vezi, de asemenea Doctrine and Covenants Student Manual, a doua ediție, [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2001], p. 330).

Președintele Joseph Fielding Smith a explicat:

„Termenul «moarte», menționat aici [în Doctrină și legăminte 132:25], are legătură cu separarea tuturor acelora care resping legământul etern al căsătoriei și care, prin urmare, nu au parte de puterea exaltării și de continuarea urmașilor. Faptul de a nu mai putea avea urmași și de a nu mai putea trăi ca familie duce la «moarte» sau la sfârșitul creșterii în viața care va veni” (Church History and Modern Revelation, 2 volume [1953], 2:360; vezi, de asemenea, Doctrine and Covenants Student Manual, p. 330).