Lecția 121 Biserica se mută în nordul statului Missouri
Lecția 121
Biserica se mută în nordul statului Missouri
Introducere
În anii 1837 și 1838, profetul Joseph Smith și alți conducători au condus Biserica într-o perioadă foarte dificilă. Ca urmare a unor dificultăți economice, a lăcomiei, a atitudinii critice și a persecuției, 10-15 la sută dintre sfinții din Kirtland, Ohio, și din nordul statului Missouri, inclusiv unii conducători remarcabili ai Bisericii, au căzut în apostazie. Sfinții credincioși din Ohio au început să se mute pentru a li se alătura celor din nordul statului Missouri. Această lecție îi poate ajuta pe cursanți să înțeleagă și să învețe din evenimentele istorice și să aprofundeze revelațiile primite în timpul acelei perioade.
Sugestii pentru predare
Apostazia și orașul Far West
Într-o perioadă de apostazie și persecuție, sfinții credincioși se mută în nordul statului Missouri.
Înainte de începerea lecției, scrieți pe tablă următoarea întrebare: Dificultățile și încercările ne ajută să ne întărim credința sau ne fac să o pierdem? Puteți, de asemenea, să desenați o hartă pe tablă arătând unde se află Kirtland, Ohio, și alte așezări din nordul statului Missouri.
Începeți ora invitând cursanții să răspundă la întrebarea de pe tablă. După ce cursanții își împărtășesc gândurile, explicați că, în 1837 și 1838, o perioadă de încercări i-a făcut pe sfinți să se confrunte cu aceeași întrebare. Explicați faptul că, în această lecție, cursanții vor învăța despre aceste evenimente dificile și cum au reacționat sfinții la ele. Invitați cursanții să se gândească la felul în care reacția noastră față de încercări poate fie să ne întărească, fie să ne slăbească credința în Isus Hristos.
Le puteți explica, de asemenea, cursanților că această lecție îi poate ajuta să înțeleagă contextul istoric al revelațiilor pe care le vor studia în Doctrină și legăminte 113–123.
Arătați către harta statului Missouri. Explicați că, atunci când sfinții au fost izgoniți din Ținutul Jackson, Missouri, în anul 1833, locuitorii ținutului învecinat, Clay, i-au primit pe mulți dintre ei și le-au oferit ajutor, gândindu-se că sfinții vor rămâne doar temporar. Totuși, după ce sfinții au trăit acolo timp de trei ani, acei locuitori au început să facă presiuni asupra lor pentru a părăsi ținutul.
Arătați pe hartă către Kirtland, Ohio. Explicați că, în anul 1837, la un an după ce a fost dedicat Templul Kirtland, sfinții au avut parte de încercări care le-au testat credința. Unii sfinți au căzut în apostazie și au părăsit Biserica, inclusiv unii conducători remarcabili ai Bisericii.
Împărțiți clasa în două grupuri. Faceți exemplare pentru fiecare grup care să cuprindă unul dintre următoarele rezumate istorice. (În cazul în care clasa dumneavoastră este mai numeroasă, îi puteți împărți pe cursanți în patru sau șase grupuri și puteți oferi fiecărui grup un exemplar al unuia dintre rezumate. Acest lucru le va permite mai multor cursanți să participe la discuție.) Invitați membrii fiecărui grup să citească rezumatul împreună și să discute întrebările de la sfârșitul rezumatului. Desemnați o persoană din fiecare grup să conducă discuția și să ajute grupul să scrie un principiu pe care să-l împărtășească mai târziu membrilor clasei.
Rezumat istoric 1 – apostazia din Kirtland
În anul 1837, sfinții din Kirtland, Ohio, au avut parte de unele probleme financiare. Pentru a-i ajuta pe sfinți să fie mai independenți din punct de vedere financiar, Joseph Smith și alți conducători ai Bisericii au înființat o companie asemănătoare unei bănci și au numit-o Kirtland Safety Society. Din cauza unei crize financiare extinse, care a avut loc în acea perioadă, multe bănci au dat faliment în întreaga națiune. Kirtland Safety Society a dat faliment, de asemenea, în toamna anului 1837. Două sute de investitori ai acestei bănci au pierdut aproape tot, Joseph Smith având cele mai mari pierderi. Deși Kirtland Safety Society nu a fost finanțată de Biserică, unii dintre sfinți o considerau ca fiind o bancă a Bisericii sau banca profetului și au dat vina pe Joseph pentru problemele lor financiare. Unii chiar au început să-l numească un profet decăzut. Dar, în pofida falimentului băncii, mulți alții care au pierdut bani au rămas credincioși și fideli profetului. (Vezi Church History in the Fulness of Times Student Manual [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2003], p. 171-173.)
Spiritul apostaziei și criticii s-a răspândit printre mulți dintre sfinți. Brigham Young a descris o situație în care unii dintre conducătorii Bisericii și dintre sfinți s-au întâlnit pentru a-l înlătura pe Joseph Smith și a numi un nou profet:
Imagine
Președintele Brigham Young
„Mai mulți membri dintre Cei Doisprezece, martorii Cărții lui Mormon și alte autorități ale Bisericii au ținut consiliu în camera de sus a templului. Au discutat pentru a stabili cum să-l înlăture pe profetul Joseph și să-l numească pe David Whitmer președinte al Bisericii… M-am ridicat și le-am spus într-un mod clar și energic că Joseph este profet, că eu știam asta și că puteau să-l batjocorească și să-l calomnieze cât doreau, dar nu puteau să distrugă rânduirea profetului făcută de către Dumnezeu, ci puteau doar să distrugă propria lor autoritate, să taie legăturile care îi uneau de profet și de Dumnezeu și să se cufunde în iad” (Manuscript History of Brigham Young 1801-1844, redactată de Elden Jay Watson [1968], p. 15-16).
Până în luna iunie a anului 1838, între 200 și 300 de apostați au părăsit Biserica, inclusiv patru apostoli, cei trei martori ai Cărții lui Mormon și un membru al Primei Președinții (vezi Church History in the Fulness of Times, p. 177). Totuși, mulți dintre sfinți, asemenea lui Brigham Young, au dat dovadă de credință în această perioadă de încercare. Ei au fost întăriți de Domnul și au rămas fideli mărturiilor lor. Câțiva dintre cei care au părăsit Biserica în această perioadă de apostazie s-au întors mai târziu și au cerut să facă parte din nou din Biserica Domnului. Printre aceștia s-au numărat Oliver Cowdery, Martin Harris, Luke Johnson și Frederick G. Williams.
În mijlocul acestor dificultăți din Kirtland, câțiva apostați au căutat să-l ucidă pe Joseph Smith. În data de 12 ianuarie 1838, fiind avertizați de Spirit, el și Sidney Rigdon au plecat în timpul nopții. Dușmanii lor i-au urmărit zile întregi, însă Domnul i-a protejat. În data de 14 martie a anului 1838, au ajuns în Far West, Missouri, împreună cu familiile lor.
În cadrul grupului, discutați următoarele întrebări:
Ce principii putem învăța din aceste evenimente istorice?
Ce ați fi făcut pentru a rămâne credincioși profetului în această perioadă de critică?
Când v-a fost întărită credința în Salvator de faptul că ați îndurat o încercare cu credință?
În ce mod v-a oferit protecție spirituală faptul de a-l fi urmat pe profet?
Rezumat istoric 2 – conducerea din nordul statului Missouri
În vara anului 1836, când locuitorii din Ținutul Clay, Missouri, făceau presiuni asupra sfinților să-și găsească un cămin permanent, John Whitmer și William W. Phelps, cei doi consilieri în președinția țărușului Missouri, au folosit bani ai Bisericii pentru a cumpăra teren într-un loc numit Far West din partea de nord a statului Missouri. Totuși, când au oferit parcele de pământ sfinților care soseau, ei au vândut pământul pentru o sumă mică pe care au păstrat-o pentru ei înșiși. Supărați din pricina acestei încălcări și a altora, Înaltul Consiliu din Missouri a înlăturat din oficiul său președinția țărușului.
Joseph Smith a susținut decizia consiliului, iar William W. Phelps s-a simțit jignit. În luna noiembrie a anului 1838, fratele Phelps a semnat o declarație sub jurământ împotriva profetului. Acea declarație a făcut ca Joseph Smith și alții să fie arestați și aruncați în închisoarea Liberty pe durata întregii ierni. La scurt timp după aceea, fratele Phelps a fost excomunicat din Biserică.
În închisoare, Joseph Smith și cei care se aflau cu el au suferit imens, nu doar de pe urma condițiilor oribile în care au fost ținuți, ci și de pe urma veștilor că sfinții erau alungați din căminele lor și erau abuzați în multe feluri. Gloatele răufăcătoare din Missouri, nefiind ținute sub control de guvernator, au distrus proprietăți și vieți și au masacrat 17 persoane la o moară deținută de un bărbat numit Jacob Haun.
William W. Phelps a suferit spiritual din cauza faptelor sale și, un an mai târziu, i-a scris lui Joseph Smith o scrisoare în care își cerea iertare. Profetul i-a răspuns:
Imagine
Profetul Joseph Smith
„Este adevărat că noi am suferit mult ca urmare a comportamentului tău…
Totuși, cupa a fost băută, voia Tatălui nostru s-a împlinit și noi suntem în viață încă, lucru pentru care Îi mulțumim Domnului…
Fiind încredințat că este reală confesiunea ta și sinceră pocăința ta, eu voi fi fericit să-ți dau încă o dată mâna dreaptă a înfrățirii și să mă bucur de întoarcerea fiului risipitor…
Vino, drag frate, lupta a trecut
Prieteni suntem ca la început” (în Învățături ale președinților Bisericii: Joseph Smith, p. 420-422).
În cadrul grupului, discutați următoarele întrebări:
De ce este uneori greu să ierți un prieten care te-a trădat și te-a făcut să suferi?
Ce principii putem învăța din exemplul lui Joseph Smith?
Ce alte lecții putem învăța din această experiență?
După ce grupurile au avut timp pentru a citi și discuta rezumatele istorice, invitați-i să împărtășească celor din clasă istoria pe care au învățat-o și principiile pe care le-au identificat. În timp ce predau, rugați-i să scrie principiile pe tablă. Aceste principii le pot include pe următoarele: Alegând să reacționăm cu credință în loc de îndoială față de încercări, mărturiile noastre pot fi întărite; sprijinindu-l pe profet și urmându-i sfatul, obținem siguranță spirituală care ne unește cu Dumnezeu (vezi rezumatul istoric 1). Când îi iertăm pe alții, Domnul ne poate reface relațiile (vezi rezumatul istoric 2).
În timp ce cursanții identifică principii, adresați întrebări suplimentare pentru a-i ajuta să înțeleagă și să simtă importanța acestor adevăruri. Aceste întrebări le pot include pe următoarele:
De ce este important să reținem acest principiu?
Cum ați explica acest adevăr unui prieten?
Când ați pus în practică sau ați văzut un exemplu al acestui principiu?
Pentru a-i ajuta pe cursanți să pună în practică adevărurile pe care le-au învățat, rugați-i să aleagă unul sau două dintre principiile pe care le-au identificat grupurile. Apoi, invitați-i să scrie un răspuns la următoarea întrebare în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor:
Ce voi face diferit datorită principiilor pe care le-am învățat astăzi?
Evenimente care au dus la izgonirea sfinților din nordul statului Missouri.
Rugați cursanții să ridice mâna dacă au văzut vreodată un membru al Bisericii a cărui alegere a făcut ca o altă persoană să aibă o impresie negativă despre Biserică. (Nu le cereți să împărtășească acele experiențe.) Puteți să-i rugați pe cursanți să se gândească la felul în care acțiunile lor au influențat părerea altora despre Biserică.
De ce este important să ne gândim la felul în care acțiunile sau cuvintele noastre influențează părerea altora despre Biserică?
Explicați că, în anul 1838, acțiunile și cuvintele unor membri ai Bisericii au intensificat sentimentele negative pe care le aveau unii locuitori din Missouri față de sfinții din zilele din urmă. Oferiți cursanților exemplare care să cuprindă următorul rezumat istoric și invitați un cursant să-l citească cu glas tare. Invitați cursanții să urmărească în exemplarele lor și să caute lucruri pe care le-au spus sau făcut unii sfinți și care au afectat Biserica și pe membrii ei. Îl puteți ruga pe cursant să se oprească după fiecare paragraf. La fiecare pauză, adresați cursanților următoarea întrebare:
Ce lucruri spuse sau făcute de unii sfinți au dus la reacții negative față de Biserică?
În anii 1837 și 1838, unii dintre membrii excomunicați care erau nemulțumiți și care locuiau printre sfinții din Far West, Missouri, au început să intenteze procese împotriva Bisericii și împotriva conducătorilor ei și să-i hărțuiască pe membri. Unii sfinții au început să-și piardă răbdarea față de acei disidenți. În luna iunie a anului 1838, Sidney Rigdon a ținut o cuvântare înverșunată, care a rămas cunoscută drept „Salt Sermon (Cuvântarea despre sarea pământului)”. El a făcut referire la Matei 5:13 și a spus că, dacă sarea își pierde gustul, atunci nu mai este bună la nimic și trebuie să fie lepădată afară, sugerând că aceia care au părăsit Biserica ar trebui să fie alungați din mijlocul sfinților. În plus, 84 de membri ai Bisericii au semnat un document prin care le porunceau apostaților să părăsească ținutul. Două săptămâni mai târziu, la data de 4 iulie, Sidney Rigdon a ținut o cuvântare în care asigura că sfinții se vor apăra chiar dacă se va ajunge la un „război de exterminare”. Chiar dacă ambele cuvântări par să contrazică instrucțiunile Domnului de a „[cere] pace” (D&L 105:38), ele au fost publicate și au provocat o mare îngrijorare în rândul celor care nu erau membri ai Bisericii. (Vezi Church History in the Fulness of Times, p. 191-192.)
La data de 6 august 1838, în timp ce un grup de sfinți încerca să voteze în Gallatin, Missouri, acesta a fost respins de un grup de locuitori din Missouri, iar un localnic l-a lovit pe unul dintre sfinți. Sfinții au ripostat și incidentul s-a soldat cu răniți în ambele tabere. Acel incident a dus la alte conflicte și amenințări și a agravat neînțelegerile dintre sfinții din zilele din urmă și vecinii lor din Missouri.
În acea perioadă, un convertit pe nume Sampson Avard a format o bandă de jefuitori numită daniți, ai cărei membri făceau jurăminte secrete în momentul în care se alăturau acesteia. Avard i-a instruit să-i jefuiască și să-i prade pe locuitorii statului Missouri, spunând că aceasta va ajuta la clădirea împărăției lui Dumnezeu. Avard i-a convins pe cei care-l urmau că îndrumările pe care le dădea veneau din partea Primei Președinții. Adevărul a fost descoperit mai târziu și Avard a fost excomunicat. Acțiunile lui Avard au produs Bisericii un mare prejudiciu de imagine și au contribuit la încarcerarea profetului în închisoarea Liberty.
În luna octombrie a anului 1838, a avut loc o luptă între unii membri ai Bisericii și bărbații din miliția statului Missouri, care s-a soldat cu câțiva morți în fiecare tabără. Rapoarte exagerate ale luptei au ajuns la guvernatorul statului Missouri, Lilburn W. Boggs, care a emis un ordin cunoscut drept ordinul de exterminare: „Mormonii trebuie considerați dușmani și trebuie exterminați sau alungați din stat, dacă este necesar pentru binele public” (citat în History of the Church, 3:175). În scurt timp, orașul Far West a fost încercuit de o miliție ai cărei membri depășeau numeric forțele defensive ale sfinților în raport de cinci la unu. Joseph Smith și alți conducători ai Bisericii au fost încarcerați în închisoarea Liberty, unde au rămas pe toată perioada iernii. Restul sfinților au fost forțați să părăsească statul.
De ce este important să recunoaștem că unele persecuții de care au avut parte sfinții au fost rezultatul acțiunilor membrilor Bisericii?
Ce putem învăța din aceste evenimente legat de felul în care acțiunile și cuvintele noastre îi pot influența pe alții? (În timp ce cursanții răspund, subliniați următorul principiu: Acțiunile și cuvintele noastre pot influența felul în care alții privesc Biserica lui Isus Hristos. Îi puteți ruga pe cursanți să citească Alma 39:11.)
Invitați câțiva cursanți să împărtășească experiențe pe care le-au avut în care au observat că acțiunile sau cuvintele unei persoane au influențat o altă persoană să aibă o impresie bună despre Biserică.
Încheiați făcând referire din nou la întrebarea pe care ați scris-o pe tablă înainte de începerea orei. Invitați cursanții să împărtășească ce au învățat azi despre felul în care reacția noastră față provocări și încercări poate fie să ne întărească, fie să ne slăbească credința. Împărtășiți-vă mărturia despre puterea de a rămâne credincioși Evangheliei în momente dificile.
Comentarii și informații generale
Descrieri ale perioadei de apostazie din Kirtland.
În anul 1837, un spirit întunecat i-a cuprins pe unii membri din Kirtland, Ohio:
„În această perioadă, obiceiul de a face speculații legate de terenuri și proprietăți de tot felul, care era atât de răspândit în întreaga națiune, prindea rădăcini adânci în Biserică. În timp ce roadele acestui obicei, bârfele rău intenționate, criticile, dezbinarea, neînțelegerile și apostazia apăreau în ritm rapid, se părea că toate puterile pământului și iadului își uniseră influența într-o asemenea manieră încât să distrugă Biserica pe loc, o dată pentru totdeauna” (History of the Church, 2:487).
Eliza R. Snow, care locuia în Kirtland în acea perioadă și care a slujit ulterior ca a doua președintă a Societății de Alinare, a descris această perioadă din Kirtland astfel:
Imagine
Eliza R. Snow
„Mulți dintre cei care fuseseră umili și credincioși în îndeplinirea fiecărei îndatoriri – gata să răspundă la fiecare chemare a preoției, deveniseră trufași și mândri în inimile lor. În timp ce sfinții s-au dedat întru totul lucrurilor lumești, Spiritul Domnului S-a retras din inimile lor și ei s-au umplut de mândrie și ură față de cei care și-au păstrat integritatea” (Biography and Family Record of Lorenzo Snow [1884], p. 20).
Brigham Young a descris atmosfera din cadrul Bisericii din anul 1837 și eforturile sale de a-l apăra pe profetul Joseph Smith:
Imagine
Președintele Brigham Young
„În această perioadă, obiceiul de a face speculații în afaceri, lipsa de loialitate și apostazia îmbrățișate de mulți dintre Cei Doisprezece, au afectat toate cvorumurile Bisericii și erau atât de răspândite, încât era dificil pentru cineva să vadă cărarea pe care trebuia să meargă…
Aceasta a fost o criză în care se părea că pământul și iadul făcuseră alianță pentru a-l înlătura pe profet și a distruge Biserica lui Dumnezeu. Genunchii unora dintre cei mai puternici bărbați din Biserică s-au clătinat.
În timpul acestui asediu al întunericului, am rămas alături de Joseph și, cu toată înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu conferite mie, mi-am exercitat toată tăria pentru a-l susține pe slujitorul lui Dumnezeu și a uni cvorumurile Bisericii” (Manuscript History of Brigham Young p. 1801-1844, redactat de Elden Jay Watson [1968], p. 15, 16-17).
Factori care au contribuit la problemele financiare din Kirtland.
În anul 1837, lăcomia a pus stăpânire pe inimile unor membri ai Bisericii, inclusiv pe cele ale unor conducători remarcabili ai Bisericii din Kirtland. Banii de aur și argint erau rari. Oamenii foloseau bani de hârtie din partea unor bănci din regiune. Pentru a-i ajuta pe sfinți să fie mai independenți din punct de vedere financiar, Joseph Smith și alți conducători ai Bisericii au înființat o companie asemănătoare unei bănci numită Kirtland Safety Society. Mulți sfinți au cumpărat acțiuni ale noii bănci. La câteva luni după ce compania și-a deschis ușile, o criză financiară, numită ulterior panica din 1837, s-a produs în New York și s-a răspândit către vest, ducând la falimentul a sute de bănci, inclusiv a Kirtland Safety Society.
Au fost și alți factori care au contribuit la instabilitatea din cadrul Kirtland Safety Society. Multe alte bănci au refuzat să accepte bancnotele companiei Safety Society drept monedă legală, iar ziarele anti-mormone au calificat banii ca fiind fără valoare. În plus, capitalul societății era în principal sub formă de terenuri; nu avea suficientă monedă forte, precum aur și argint, care ar fi putut fi schimbate cu banii de hârtie dacă ar fi existat o cerere foarte mare cu privire la acest lucru. Dușmanii Bisericii au obținut suficiente bancnote încât puteau solicita în mod legal din partea societății mai multe bunuri de preț decât deținea, obligând societatea să-și suspende plata în aur și argint către clienții săi la doar câteva săptămâni după ce bancnotele fuseseră emise. Drept rezultat, Joseph Smith și Sidney Rigdon au fost acuzați de faptul că au încălcat normele bancare din Ohio și au fost aduși înaintea tribunalului. Joseph și Sidney au fost amendați fiecare cu câte 1.000 de dolari.
Joseph Smith a făcut tot ce-a putut pentru a-i convinge pe investitori să ofere mai multe fonduri pentru a sprijini banca, dar, în cele din urmă, a predat altora operațiunile acesteia. Totuși, acest lucru nu a rezolvat problema. Administratori neexperimentați și corupți au destabilizat și mai mult banca. Warren Parrish, casierul băncii și copistul personal al lui Joseph, a furat peste 20.000 de dolari.
Obiceiul de a face speculații, care a crescut în Kirtland, a agravat problemele economice ale Bisericii. Deoarece mulți oameni au împrumutat din plin bani de la bancă, crezând că aceștia sunt valută forte susținută prin bunuri precum aurul și argintul, ei au intrat în datorii pentru a cumpăra teren cu scopul de a-l vinde și a face profit.
În toamna anului 1837, Kirtland Safety Society a trebuit să-și închidă ușile. Sute de persoane au pierdut aproape tot ce au investit, Joseph Smith suferind cele mai mari pierderi. Deoarece Safety Society a fost considerată de mulți ca fiind o bancă a Bisericii sau banca profetului, unii sfinți au dat vina pe Joseph Smith pentru problemele lor financiare și chiar au început să-l numească un profet decăzut. Alții care au pierdut bani au rămas credincioși și au rămas fideli profetului. (Vezi Church History in the Fulness of Times Student Manual [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2003], p. 171-173.)