În luna ianuarie a anului 1847, Brigham Young a primit revelația consemnată în Doctrină și legăminte 136 la Winter Quarters, Nebraska. Această lecție abordează Doctrină și legăminte 136:19-42 și include îndrumarea pe care Domnul a dat-o sfinților cu privire la modul în care să muncească împreună și să beneficieze de protecția Sa în timpul călătoriei lor spre vest.
Domnul îi îndrumă pe sfinți cum să se comporte în timpul călătoriei lor.
Începeți lecția adresând următoarele întrebări:
Ce ocazii aveți să interacționați cu alți oameni într-un grup? (Răspunsurile pot include familii, cvorumuri ale preoției și clasele Tinerelor Fete, echipe sportive, clasele de la școală și echipele de muncă.)
Care sunt unele dintre aspectele pozitive ale faptului de a lucra cu alții într-un grup?
Explicați că, atunci când sfinții erau forțați să părăsească Nauvoo la începutul anului 1846 și au început să călătorească spre vest, mulți erau nepregătiți pentru această călătorie. Inițial, sfinții erau răspândiți pe o suprafață de mulți kilometri, ceea ce le-a micșorat capacitatea de a se ajuta unul pe altul. Într-o revelație primită de Brigham Young la Winter Quarters, după aproximativ un an, Domnul i-a instruit pe sfinți să se organizeze în așa fel, încât să se poată ajuta unul pe altul în timp ce-și continuau călătoria.
Invitați cursanții să recapituleze, în gând, Doctrină și legăminte 136:2, 8-10 și să vă spună cum i-a instruit Domnul pe sfinți să se ajute unul pe altul.
Arătați faptul că lucrul în grupuri, deși ne permite să ne ajutăm unul pe altul, poate, de asemenea, să creeze provocări.
Din experiența voastră, care sunt câteva dintre provocările datorate lucrului în grupuri?
Împărțiți cursanții în echipe de câte doi. Invitați fiecare echipă să citească împreună din Doctrină și legăminte 136:19-27. Rugați cursanții să afle ce i-a îndrumat Domnul pe sfinți în timp ce călătoreau și lucrau împreună. După ce le-ați acordat suficient timp, adresați membrilor clasei următoarele întrebări:
Ce îndrumare ați remarcat care putea să-i ajute pe sfinți să călătorească și să lucreze împreună? De ce credeți că această îndrumare era necesară?
Cum puteți pune în practică această îndrumare în timp ce interacționați și lucrați cu alți oameni?
Care sunt consecințele când oamenii nu se supun acestui sfat?
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 136:23-24. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturile lor. Puteți explica de ce i-a îndrumat Domnul pe sfinți să „[înceteze] cu beția” chiar și după ce au primit Cuvântul de înțelepciune. Amintiți cursanților că sfinții au progresat treptat în ținerea Cuvântului de înțelepciune. Când revelația din Doctrină și legăminte 136 a fost dată, sfinților din zilele din urmă nu le era interzis consumul tuturor băuturilor alcoolice precum ne este acum.
Potrivit celor relatate în versetul 24, ce trebuie să facă respectivele noastre cuvinte pentru cei din jurul nostru? (Cursanții trebuie să identifice următorul adevăr: Cuvintele noastre trebuie să-i edifice pe ceilalți. Puteți explica faptul că a edifica înseamnă a înălța pe cineva din punct de vedere spiritual sau emoțional.)
De ce credeți că era important pentru sfinți să utilizeze cuvinte edificatoare în timp ce călătoreau împreună?
Când ați văzut pe cineva folosind cuvinte care edificau o altă persoană?
Invitați cursanții să se gândească la ce pot spune pentru a-i edifica pe cei din jurul lor.
Invitați doi cursanți să citească fiecare, cu glas tare, câte una dintre relatările de mai jos despre experiențele avute de sfinți în timpul călătoriei lor. Rugați membrii clasei să se gândească la caracterul acestor sfinți credincioși.
Mary Ann Weston Maughan a scris:
„Am fost rugați să îngropăm doi membri ai companiei noastre care au murit în această dimineață de holeră, un bărbat pe nume Brown și un copil. Mai sunt mulți bolnavi în tabără. Toată ziua am putut vedea râul Platte. Am călătorit 24 de kilometri și am așezat tabăra la Salt Creek. La scurt timp, a murit încă un copil din grup. L-au îngropat la apus, pe malul pârâului. Mai sunt mulți bolnavi. Ne întristează faptul că trebuie să ne îngropăm prietenii pe drum. Vremea este foarte caldă” (Mary Ann Weston Maughan journal, 3 volume, 21 iunie 1851, 2:1, Biblioteca de istorie a familiei, orașul Salt Lake, ortografia și punctuația au fost modernizate).
Clarissa Young Spencer (fiica lui Brigham Young) a scris:
„Una dintre cele mai remarcabile calități de conducător ale tatălui meu era felul în care s-a îngrijit de bunăstarea temporală și de cea socială a oamenilor săi în timp ce-i îndruma în legătură cu nevoile lor spirituale. În timpul acelei mari călătorii de-a lungul câmpiilor, când toată lumea cu excepția celor plăpânzi a mers pe jos cea mai mare parte a călătoriei, sfinții se adunau în jurul focului de tabără pentru distracția de seară, dacă vremea era favorabilă. Se cântau cântece, muzica era interpretată de scripcari, iar bărbații și femeile uitau de oboseala cauzată de faptul că merseseră pe jos peste douăzeci și patru de kilometri printr-un deșert fără cărări sau drumuri și dansau cadrilul. Era felul său de a ridica «moralul» înainte ca această expresie să fie măcar folosită” (cu Mabel Harmer, One Who Was Valiant [1940], p.162).
Ținând cont de aceste relatări, cum i-ați descrie pe acești pionieri credincioși?
Rugați cursanții să vă spună ce sfat se găsește în aceste versete. După ce cursanții vă spun ce au găsit, scrieți, pe tablă, următoarele adevăruri: Dacă suntem fericiți, trebuie să aducem laudă și să-I mulțumim Tatălui Ceresc. Dacă suntem triști, trebuie să ne rugăm ca sufletele noastre să poată fi vesele.
Cum credeți că i-au ajutat pe sfinți aceste principii în călătoria lor?
Cum ne pot ajuta aceste principii astăzi?
Rugați cursanții să se gândească la momente în care Tatăl Ceresc le-a răspuns la rugăciuni ajutându-i să fie fericiți. Invitați câțiva cursanți să-și împărtășească experiențele.
Încurajați cursanții să-L laude pe Domnul și să-I mulțumească atunci când sunt fericiți și să se roage pentru ajutor atunci când sunt triști.
Domnul îi încurajează și îi îndrumă pe sfinți să fie sârguincioși în ținerea tuturor poruncilor Sale.
Amintiți cursanților că sfinții au îndurat încercări foarte grele și că știau, de asemenea, că respectiva călătorie urma să fie în continuare o mare provocare.
Ce credeți că i-a ajutat pe sfinți să rămână credincioși chiar și în astfel de circumstanțe dificile?
După ce le-ați acordat suficient timp, rugați cursanții din fiecare grup să vă spună ce au aflat. Scrieți răspunsurile lor pe tablă. Răspunsurile lor pot include următoarele principii și doctrine:
Nu trebuie să ne temem de dușmanii noștri, pentru că ei sunt în mâinile Domnului.
Încercările noastre ne pot pregăti să primim slava pe care Dumnezeu o are pentru noi.
Dacă ne umilim și ne rugăm lui Dumnezeu, atunci Spiritul ne va lumina.
Dacă suntem credincioși în ținerea tuturor cuvintelor primite de la Domnul, într-o bună zi vom vedea slava Sa.
Domnul ne face cunoscut cuvântul Său prin intermediul profeților Săi.
Domnul ne poate salva de dușmanii noștri.
Cum credeți că i-au ajutat aceste principii pe sfinți să rămână credincioși?
Cum ne pot ajuta aceste principii să rămânem credincioși în timpul experiențelor noastre dificile?
Invitați cursanții să recapituleze pe scurt principiile de pe tablă. Rugați-i să se gândească la mesajul general pe care ei cred că sfinții l-au învățat. Invitați cursanții să vă spună răspunsurile. Cursanții pot identifica diverse mesaje, dar ajutați-i să înțeleagă faptul că Domnul i-a asigurat pe sfinți că totul urma să fie bine.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 136:41-42. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să afle ce altă încurajare și ce alt sfat a oferit Domnul.
Cum i-a încurajat pe sfinți mesajul Domnului din versetul 41?
Ce putem învăța din porunca Domnului consemnată în versetul 42? (După ce cursanții au răspuns, scrieți, pe tablă, următorul principiu: Dacă suntem sârguincioși în ținerea poruncilor Domnului, atunci judecățile Domnului nu se vor abate asupra noastră, credința noastră va fi puternică și dușmanii noștri nu vor triumfa asupra noastră.)
Cum i-a ajutat acest principiu pe sfinți în călătoria lor? Cum ne poate ajuta pe noi?
Explicați faptul că sfinții s-au supus poruncilor Domnului. Primul grup de pionieri a părăsit Winter Quarters în data de 5 aprilie 1847. Membrii grupului au călătorit peste 1.600 de kilometri și au ajuns în Valea Salt Lake spre sfârșitul lunii iulie a anului 1847. În data de 24 iulie 1847, președintele Brigham Young a intrat în vale și a primit confirmarea că sfinții își găsiseră noul cămin. În acel moment, el călătorea în spatele căruței lui Wilford Woodruff, deoarece avea febră.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, relatarea președintelui Wilford Woodruff despre momentul în care Brigham Young a privit Valea Salt Lake:
Imagine
Președintele Wilford Woodruff
„Când am ajuns… să vedem întreaga vale, mi-am întors căruța spre vest, iar președintele Young s-a ridicat și s-a uitat împrejur. În timp ce priveam peisajul din fața noastră, el a fost învăluit într-o viziune timp de mai multe minute. El văzuse valea înainte, într-o viziune, iar cu această ocazie a văzut slava viitoare a Sionului și a lui Israel… Când viziunea s-a terminat, el a spus: «Gata. Aceasta este locul potrivit. Mergeți înainte»” (Teachings of Presidents of the Church: Wilford Woodruff [2004], p. 146).
De ce a fost important pentru Brigham Young și pentru sfinți să primească o confirmare despre faptul că Valea Salt Lake era locul potrivit în care să se stabilească?
Încheiați invitând cursanții să se străduiască să țină toate poruncile și să fie atenți la confirmarea Domnului în viețile lor.
Unii dintre pionierii sfinți au folosit substanțe care sunt interzise prin Cuvântul de înțelepciune, precum alcoolul și tutunul. La început, Domnul nu le-a dat sfinților Cuvântul de înțelepciune sub forma unei porunci (vezi D&L 89:2). Președintele Joseph F. Smith a explicat:
Imagine
Președintele Joseph F. Smith
„În cazul în care [Cuvântul de înțelepciune] era dat ca poruncă, atunci ar fi adus fiecare om, dependent de aceste lucruri nocive, sub condamnare; prin urmare, Domnul a fost milostiv și le-a dat ocazia să-și învingă dependența, înainte de a-i aduce sub lege” (în Conference Report, oct. 1913, p. 14).
Având acest lucru în minte, trebuie să fim atenți să nu-i judecăm pe unii dintre primii conducători și membri ai Bisericii care au folosit substanțe interzise prin Cuvântul de înțelepciune. La începutul istoriei Bisericii, conducătorii i-au invitat pe sfinți să trăiască mai din plin conform Cuvântului de înțelepciune. În cadrul conferinței generale din luna septembrie a anului 1851, Brigham Young a făcut apel la membri să facă legământul oficial de a nu consuma ceai, cafea, tutun, whisky și „toate lucrurile menționate în Cuvântul de înțelepciune” (vezi „Minutes of the General Conference”, Millennial Star, 1 febr. 1852, p. 35). În anul 1919, Prima Președinție, sub îndrumarea președintelui Heber J. Grant, a făcut din ținerea Cuvântului de înțelepciune o cerință cu privire la primirea unei recomandări pentru templu (vezi James R. Clark, compilația Messages of the First Presidency of The Church of Jesus Christ of Latter-day Saints, 6 volume [1965-1975], 5:163). Cuvântul de înțelepciune continuă să fie o poruncă importantă și astăzi, iar supunerea față de ea este necesară pentru botez, frecventarea templului, slujirea misionară și alte slujiri notabile în cadrul Bisericii.
În timp ce președintele Brigham Young era la Winter Quarters, profetul Joseph Smith i s-a arătat într-un vis și i-a spus:
Imagine
Președintele Brigham Young
„Spune oamenilor să fie umili și credincioși și să fie siguri că păstrează Spiritul Domnului, care îi va conduce drept. Fiți atenți și nu îndepărtați glasul liniștit și slab; el vă va învăța ce să faceți și unde să mergeți; va produce roadele împărăției. Spune fraților să-și țină inimile deschise pentru a se lăsa convinse, astfel ca, atunci când Duhul Sfânt vine la ei, inimile lor să fie pregătite pentru a-L primi. Ei pot deosebi Spiritul Domnului de toate celelalte spirite. El va șopti pace și bucurie sufletelor lor; El va lua răutatea, ura, cearta și toate relele din inimile lor; și întreaga lor dorință va fi de a face bine, de a scoate la iveală neprihănirea și de a clădi împărăția lui Dumnezeu. Spune fraților că, dacă vor urma Spiritul Domnului, ei vor merge pe calea cea dreaptă. Asigură-te că spui oamenilor să păstreze Spiritul Domnului; și, dacă o vor face, își vor da seama că vor fi devenit așa cum au fost organizați de Tatăl nostru din Cer înainte ca ei să fi venit în lume…
Spune oamenilor să se asigure că păstrează Spiritul Domnului și Îl urmează, iar El îi va conduce drept” (în Manuscript History of Brigham Young, 1846-1847 compilație realizată de Elden J. Watson [1971], p. 529-530).
Cu altă ocazie, înainte ca sfinții să părăsească Nauvoo, profetul Joseph Smith i-a apărut într-o viziune președintelui Young și i-a arătat unde să întemeieze o comunitate în Valea Salt Lake. Președintele George A. Smith, din Cvorumul celor Doisprezece, a relatat:
Imagine
Președintele George A. Smith
„[El a avut] o viziune cu Joseph Smith, care i-a arătat muntele pe care noi îl numim acum Ensign Peak, care se află în imediata vecinătate nordică a orașului Salt Lake, și era un steag care a căzut pe acest vârf, iar Joseph a spus «Construiți sub punctul unde a căzut steagul și veți prospera și veți avea pace»” („Historical Discourse”, Deseret News, 30 iun. 1869, p. 248).