Când Joseph Smith a ajuns în Kirtland, Ohio, el a observat că „anumite noțiuni ciudate și spirite false și-au făcut apariția în rândul” unora dintre sfinți. El a început să predice cu „grijă și … înțelepciune” pentru a înlătura aceste lucruri (vezi History of the Church, 1:146). Vârstnicul Parley P. Pratt s-a întors din misiune și a observat un comportament similar în ramurile Bisericii din afara orașului Kirtland. El și alți vârstnici s-au dus la Joseph Smith pentru a primi îndrumare (vezi History of the Church, 1:170). În luna mai a anului 1831, profetul s-a rugat Domnului și a primit revelația consemnată în Doctrină și legăminte 50. În această revelație, Domnul i-a instruit pe sfinți să predice și să primească Evanghelia prin Spiritul adevărului.
Domnul îi avertizează pe vârstnicii Bisericii în legătură cu spiritele false.
Rugați cursanții să-și imagineze că participă la o adunare de împărtășanie în care unii membri adulți ai Bisericii stau în bănci și vorbesc cu glas tare, în timp ce alții se rostogolesc pe podea.
Cum v-ați simți? Ce credeți că s-ar întâmpla cu Spiritul în asemenea circumstanțe? (Asigurați-vă că această discuție nu devine o critică a religiilor în care oamenii fac astfel de lucruri.)
Explicați că, atunci când Joseph Smith a ajuns în Kirtland pentru prima dată, el a observat că unii dintre sfinți fuseseră înșelați într-o perioadă în care nu avuseseră parte de prea mulți conducători. Drept urmare, „anumite noțiuni ciudate și spirite false și-au făcut apariția în rândul” lor (History of the Church, 1:146). Noii membri din zona Kirtland au început să desfășoare activități ciudate, zgomotoase și derutante în timpul adunărilor de preaslăvire. Aceste lucruri trezeau diferite emoții oamenilor, dar nu erau edificatoare. Unii vârstnici ai Bisericii nu au înțeles ce se petrecea și au cerut sfatul profetului. El L-a întrebat pe Domnul și a primit o revelație care avea să îi ajute pe sfinți să se edifice unul pe celălalt pe măsură ce predau și învățau adevărurile Evangheliei.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 50:1-3. Rugați cursanții să urmărească în scripturi pentru a afla care era sursa acestei influențe din rândul sfinților.
Care era sursa acestei influențe?
Potrivit celor relatate în versetul 3, de ce dorea Satana să-i înșele pe sfinți?
Invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 50:4-9 pentru a căuta avertizarea Domnului legată de anumite persoane membre ale Bisericii din Ohio.
Ce cuvinte a folosit Domnul pentru a-i descrie pe unii membri ai Bisericii din acea perioadă?
Ce este un fățarnic? În ce mod poate fățărnicia să dea putere adversarului?
Ce a spus Domnul că se va întâmpla cu cei fățarnici? (vezi D&L 50:6, 8).
Deținătorii preoției sunt instruiți cum să predea și să învețe prin Spirit.
Scrieți, pe tablă, următoarele întrebări:
Care sunt cerințele pentru a fi un învățător eficient al Evangheliei?
Care sunt cerințele pentru a fi un cursant eficient al Evangheliei?
Invitați cursanții să răspundă la aceste întrebări. Sub fiecare întrebare, scrieți, pe tablă, ideile lor principale. Apoi, împărțiți clasa în două grupuri. Invitați un grup să citească, în gând, Doctrină și legăminte 50:13-20 pentru a găsi răspunsuri la prima întrebare. Invitați celălalt grup să citească, în gând, Doctrină și legăminte 50:13-20 pentru a găsi răspunsuri la a doua întrebare. După ce le-ați acordat suficient timp, invitați câțiva cursanți să împărtășească ce au aflat.
Ce element legat de predicarea și învățarea Evangheliei este repetat în aceste versete? (Nevoia de a avea Spiritul.)
Ce roluri ale Duhului Sfânt sunt menționate în Doctrină și legăminte 50:14? (Cursanții trebuie să spună că Duhul Sfânt este Mângâietorul și că Duhul Sfânt predică adevărul.)
Ce credeți că înseamnă să predicați Evanghelia „prin Spirit”? (D&L 50:14). Ce credeți că înseamnă să predici „în alt mod”? (D&L 50:17).
Rugați cursanții să se gândească la ocaziile pe care le au de a predica Evanghelia. Ei se pot gândi la a predica acasă, cu prietenii lor, la seminar, la Biserică sau în calitate de învățători de acasă. Invitați câțiva cursanți să împărtășească experiențe pe care le-au avut când au simțit Spiritul îndrumându-i în timp ce predicau Evanghelia sau își împărtășeau mărturiile.
Ce credeți că înseamnă să „[primești cuvântul adevărului] prin Spiritul adevărului”? (D&L 50:19). Ce credeți că înseamnă să îl primești „în alt mod”? (D&L 50:19).
Ce puteți face pentru a primi mai bine Evanghelia atunci când este predicată prin Spirit?
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, următoarea istorisire împărtășită de vârstnicul Jack H. Goaslind, din Cei Șaptezeci. Rugați membrii clasei să acorde atenție pentru a dobândi o înțelegere mai profundă asupra modului în care putem să primim mai bine cuvântul adevărului prin Spirit.
Imagine
Vârstnicul Jack H. Goaslind
„Câți dintre dumneavoastră nu ați adoptat «poziția de om plictisit» în timpul adunării de împărtășanie? Știți poziția: aplecat în jos spre mijloc, bărbia sprijinită în palme, coatele pe genunchi, privind în gol la podea. V-ați gândit vreodată că este alegerea dumneavoastră dacă adunarea este interesantă sau nu?
Președintele Spencer W. Kimball a spus că preaslăvirea «este o responsabilitate individuală și, indiferent de ceea ce se spune de la pupitru, dacă cineva dorește să-L preaslăvească pe Domnul în spirit și în adevăr, el poate face acest lucru… Dacă adunarea reprezintă un eșec pentru dumneavoastră, atunci dumneavoastră ați eșuat. Nimeni nu poate să preaslăvească în locul dumneavoastră; dumneavoastră trebuie să nădăjduiți în Domnul» (Ensign, ian. 1978, p. 5).
Un tânăr a descris modul în care a experimentat pentru prima dată spiritul preaslăvirii. El a fost un membru activ, dar retras de-a lungul anilor în care a deținut Preoția aaronică. Când participa la adunarea de împărtășanie, el stătea de obicei în spate împreună cu un grup de prieteni și nu prea dădea dovadă de pioșenie. Într-o zi, totuși, el a venit mai târziu și nu mai erau locuri libere lângă prietenii săi. El a stat singur și, pentru prima dată în viața sa, el a închis ochii în timpul rugăciunilor, a cântat imnurile, a ascultat rugăciunile de împărtășanie și a acordat atenție vorbitorilor. Când primul vorbitor ajunsese la jumătatea cuvântării, ochii săi s-au umplut de lacrimi. Fiind un pic rușinat, el s-a uitat atent în jur; nimeni nu părea emoționat. Nu știa exact ce i se întâmpla, dar această experiență i-a schimbat viața. În timpul acestei adunări el și-a început cu adevărat pregătirea spirituală pentru misiunea sa. El a simțit ceva și, din fericire, a acționat și, astfel, a hrănit acele sentimente” („Yagottawanna”, Ensign, mai 1991, p. 46).
Invitați cursanții să împărtășească ce parte a acestei istorisiri i-a impresionat. După ce câțiva cursanți au împărtășit acest lucru, puteți să le sugerați să noteze un mod concret în care își pot îmbunătăți eforturile de a învăța prin Spirit.
Rugați cursanții să cugete asupra modului în care pot afla dacă ei predică și învață prin Spirit. Apoi, invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 50:21-22 și rugați membrii clasei să caute instrucțiunile Domnului despre cum să facem acest lucru.
Ce se întâmplă când predicăm și învățăm prin Spirit?
Ce credeți că înseamnă a fi „edificați și a [ne] bucura împreună”? Când ați simțit acest lucru?
Cum ați rezuma învățătura Domnului din Doctrină și legăminte 50:13-22? (Cursanții trebuie să identifice următorul principiu: Când predicăm și învățăm prin Spirit, noi ne înțelegem unul pe celălalt și suntem edificați și ne bucurăm împreună. Scrieți acest principiu pe tablă.)
Invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 50:23-25. Rugați-i să afle care este diferența dintre ce se întâmplă atunci când oamenii predică prin Spirit și ce se întâmplă atunci când predică și învață „în alt mod” (D&L 50:17). Rugați cursanții să spună ce au aflat.
Cum a descris Domnul predicarea care nu edifică?
Cum a descris Domnul predicarea care „este de la Dumnezeu”? (D&L 50:24). Cum a spus El că vom fi binecuvântați pe măsură ce ni se va predica astfel?
Ce doctrină este propovăduită în aceste versete? (Cursanții trebuie să identifice următoarea doctrină: Ceea ce vine de la Dumnezeu luminează și edifică, dar ceea ce nu este de la Dumnezeu aduce confuzie și întuneric. Scrieți acest adevăr pe tablă.)
Când ați simțit că ceva din ceea ce ați auzit, văzut sau trăit nu era de la Dumnezeu? Cum v-a ajutat Spiritul să recunoașteți acest lucru?
Explicați cursanților că ei vor auzi și vor vedea mesaje a căror intenție este de a dăuna credinței lor. Principiile pe care le învață astăzi îi pot întări împotriva acelor mesaje. Puteți împărtăși o experiență pe care ați avut-o când Spiritul v-a ajutat să deslușiți că un mesaj nu era de la Dumnezeu.
Rezumați Doctrină și legăminte 50:26-36 explicând că Domnul le-a dat sfaturi deținătorilor preoției în ceea ce privește puterea și responsabilitățile venite odată cu rânduirea lor. El a spus că deținătorii preoției trebuie să slujească altora și să rămână puri. Pe măsură ce vor face acest lucru, Domnul le va da puterea de a învinge spirite false precum acelea care se găseau în rândul câtorva dintre sfinții din perioada în care a fost dată această revelație.
Domnul îi încurajează pe sfinți să continue să crească în har și adevăr și îi asigură că El este cu ei.
Arătați ilustrația Rugăciune în familie (Carte cu picturi inspirate din Evanghelie [2009], nr. 112; vezi, de asemenea, LDS.org). Arătați către mezinul familiei și adresați întrebările de mai jos.
Imagine
Rugăciune în familie
Vă puteți imagina acest băiețel slujind în misiune cu timp deplin atunci când va fi mai mare? Ce lucru din această ilustrație sugerează că el va fi pregătit să slujească?
Având în vedere lucrarea pe care Domnul a pregătit-o pentru fiecare dintre noi, în ce mod ne asemănăm cu acest băiețel?
Subliniați că Doctrină și legăminte 50:37-40 conține sfatul dat de Domnul unor vârstnici care erau de față când această revelație a fost dată. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, versetul 40. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să afle ce sfat le-a dat Domnul acestor vârstnici.
Potrivit celor relatate în versetul 40, de ce i-a numit Domnul „copii mici” pe acești deținători ai preoției? În ce fel suntem noi ca niște copii mici?
Ce credeți că înseamnă să „[crești în har]”? Ce credeți că înseamnă să crești „în cunoașterea adevărului”?
Ce putem învăța din acest verset despre binecuvântările pe care Salvatorul dorește ca noi să le primim? (Cursanții trebuie să identifice următorul principiu: Salvatorul dorește ca noi să creștem în har și în cunoașterea adevărului.)
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 50:41-46. Rugați membrii clasei să caute cuvinte de alinare și încredințare adresate de Domnul acestor vârstnici și nouă.
Ce înseamnă pentru voi atunci când Domnul spune: „Sunteți ai Mei”? Cum ne poate ajuta această încredințare să „[nu ne temem]”? (D&L 50:41).
Ce alte promisiuni din aceste versete sunt importante pentru voi?
Încheiați depunându-vă mărturia despre principiile predate în lecția de astăzi. Încurajați cursanții să predice și să învețe mai mult prin Spirit.
Vârstnicul Parley P. Pratt a făcut o descriere a modului în care Joseph Smith a dictat această revelație care este consemnată acum în Doctrină și legăminte 50. Aceasta este una dintre cele mai detaliate descrieri pe care o avem despre modul în care profetul dicta revelațiile. Vârstnicul Pratt a spus:
Imagine
Parley P. Pratt.
„Fiecare propoziție era rostită rar și foarte clar, cu o pauză între fiecare, suficient de lungă pentru a putea fi consemnată de un scrib obișnuit, care scria încet…
Nu a avut loc nicio ezitare, nicio recapitulare sau recitire, în așa fel încât subiectul să fie fluent… și am fost martor la dictarea mai multor mesaje lungi de câteva pagini fiecare” (Autobiography of Parley P. Pratt, redactat de Parley P. Pratt jr. [1938], p. 62).
După ce Joseph Smith dicta revelații, el verifica mereu versiunea scrisă, căutând inspirația pentru a face modificările necesare.
Doctrină și legăminte 50. „Noțiuni ciudate și spirite false” și-au făcut apariția în rândul sfinților.
John Whitmer a descris câteva dintre aceste „noțiuni ciudate și spirite false” (History of the Church, 1:146) care și-au făcut apariția în rândul sfinților din Kirtland în primăvara anului 1831:
Imagine
John Whitmer
„Unii au avut viziuni și nu puteau spune ce au văzut, unii își imaginau că au avut sabia lui Laban și că o mânuiau [precum un soldat călare], unii imitau modul în care un indian scalpa pe cineva, unii se târau sau se agitau pe podea, fiind la fel de rapizi precum un șarpe, gest despre care ei au spus că reprezintă navigarea pe o barcă către lamaniți predicând Evanghelia. Și multe alte gesturi inutile și prostești care sunt nepotrivite și lipsite de importanță pentru a fi menționate” (Documents, Volume 1: July 1828–June 1831, vol. 1 al seriei Documente din The Joseph Smith Papers [2013], p. 305).
Vârstnicul Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat ce trebuie să facem înainte de a putea preda prin Spirit:
Imagine
Vârstnicul Dallin H. Oaks
„Trebuie să studiem din scripturi. Trebuie să studiem învățăturile profeților în viață. Trebuie să învățăm tot ceea ce putem pentru a deveni prezentabili și coerenți… Pregătirea este o condiție necesară pentru a preda prin Spirit” („Teaching and Learning by the Spirit”, Ensign, mart. 1997, p. 10).
Președintele Henry B. Erying, din Prima Președinție, ne-a oferit sfaturi și instrucțiuni pentru a ne ajuta să predăm prin Spirit:
Imagine
Președintele Henry B. Eyring
„Doctrina are efect pe măsură ce Duhul Sfânt confirmă că este adevărată…
Deoarece avem nevoie de Duhul Sfânt, trebuie să fim chibzuiți și atenți pentru a nu ajunge să nu mai predăm doctrina adevărată. Duhul Sfânt este Spiritul adevărului. Confirmarea Sa este invitată dacă noi evităm să facem speculații sau să expunem propria interpretare. Acest lucru poate fi greu de făcut. Iubiți persoana asupra căreia încercați să aveți influență. Este posibil ca ea să fi ignorat doctrina auzită anterior. Este tentant să încerci ceva nou sau senzațional. Însă noi invităm Duhul Sfânt ca însoțitor al nostru atunci când suntem atenți să predăm doar doctrină adevărată” („Predarea doctrinei adevărate”, Liahona, apr. 2009, p. 4).
Vârstnicul Richard G. Scott, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a descris diferența dintre a preda prin Spirit și a preda cu ajutorul intelectului nostru.
Imagine
Vârstnicul Richard G. Scott
„În urmă cu câțiva ani, am avut o însărcinare în Mexic și în America Centrală asemănătoare cu cea a unui președinte de zonă…
Într-o duminică… am participat la adunarea de preoție a unei ramuri unde, un conducător mexican al preoției, umil și fără educație, se străduia să comunice adevărurile Evangheliei. Era clar cât de profund i-au atins acestea viața. Am remarcat dorința sa intensă de a comunica acele principii. El le-a spus fraților pe care-i iubea că acestea aveau o mare valoare pentru el. El citea din manual, dar comportamentul său izvora din dragostea pură a Salvatorului și din cea față de cei cărora le preda. Acea dragoste, sinceritate și puritate a intenției au permis influenței Duhului Sfânt să învăluie încăperea…
Ulterior, am vizitat clasa Școlii de duminica din episcopia unde mergea familia mea. Un profesor universitar foarte educat a prezentat lecția. Această experiență a fost total opusă celei de care m-am bucurat când am participat la adunarea preoției din acea ramură. Mi s-a părut că învățătorul a ales, cu bună știință, referințe obscure și exemple neobișnuite pentru alcătuirea prezentării temei desemnate – viața lui Joseph Smith. Am avut impresia clară că s-a folosit de ocazia de a preda pentru a impresiona membrii cu vastele sale cunoștințe… El nu a părut să fie la fel de concentrat asupra comunicării principiilor așa cum a fost umilul conducător al preoției…
Umilința acelui conducător al preoției mexican i-a fost necesară fiind folosită ca un instrument pentru comunicarea spirituală a adevărului” („Helping Others to Be Spiritually Led” [cuvântare adresată învățătorilor de religie ai SEB, 11 aug. 1998], p. 10-11, LDS.org).
Președintele J. Reuben Clark, din Prima Președinție, a spus că noi avem un rol important în a hotărî dacă un vorbitor predă sau nu prin Spirit:
Imagine
Președintele J. Reuben Clark
„Ne putem da seama dacă vorbitorii sunt «inspirați de Duhul Sfânt» doar atunci când noi înșine suntem «inspirați de Duhul Sfânt».
Într-un fel, acest lucru mută responsabilitatea de la ei la noi pentru a hotărî când ei vorbesc așa” („When Are Church Leaders Words Entitled to Claim of Scripture?”, Church News, 31 iulie 1954, p. 9).
Vârstnicul Joseph B.Wirthlin, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a vorbit despre responsabilitatea cursanților de a învăța în mod eficient:
Imagine
Vârstnicul Joseph B. Wirthlin
„Cu cât sunt mai mulți membri ai clasei care citesc fragmentele scripturale primite, cu cât sunt mai mulți care își aduc scripturile în clasă și, cu cât discută mai mult despre ceea ce înseamnă cu adevărat Evanghelia pentru ei, cu atât mai mare va fi inspirația, creșterea și bucuria lor, pe măsură ce încearcă să-și rezolve problemele și să treacă peste încercări” („Teaching by the Spirit”, Ensign, ian. 1989, p. 15).
A. Roger Merrill, fost președinte general al Școlii de duminica, a subliniat nevoia fundamentală ca noi să învățăm prin Spirit:
Imagine
A. Roger Merrill
„Am ajuns să înțeleg, mai bine, cât de important este să primești prin Spirit. Deseori, ne concentrăm, într-un mod adecvat, asupra importanței de a preda cu ajutorul Spiritului. Dar trebuie să ne amintim că Domnul acordă o importanță egală, dacă nu una mai mare, faptului de a primi prin Spirit. (Vezi D&L 50:17-22.)” („Să primim prin Spirit”, Ensign sau Liahona, nov. 2006, p. 93).
Vârstnicul Jack H. Goaslind, din Cei Șaptezeci, a împărtășit următoarea istorisire pentru a ilustra faptul că noi avem capacitatea de a alege dacă învățăm prin Spirit sau nu:
Imagine
Vârstnicul Jack H. Goaslind
„În urmă cu câțiva ani, am auzit despre un frate bun care a descris ce atitudine a avut când președintele David O. McKay rostea ultima cuvântare în cadrul unei conferințe generale. Era o după amiază fierbinte și aceasta era a cincea sesiune la care participase. El stătea la balcon și mintea sa era distrasă deseori. El a observat că un bărbat care stătea în secțiunea de mijloc adormise cu capul lăsat pe spate și cu gura deschisă. S-a gândit că, dacă ar fi fost pe acoperișul Tabernacolului, ar fi putut să arunce un cocoloș de hârtie îmbibat în salivă prin unul dintre orificiile de ventilație chiar în gura acelui bărbat care dormea. Ce gând măreț! După adunare, el a auzit doi bărbați vorbind despre ceea ce au simțit în timpul cuvântării președintelui McKay. Ei erau vizibil impresionați de ceea ce au auzit. El s-a gândit: «Acești doi frați aveau o experiență spirituală minunată, iar eu ce făceam? Mă gândeam să arunc cocoloașe de hârtie îmbibate cu salivă prin tavan!»” („Yagottawanna”, Ensign, mai 1991, p. 46).