În data de 20 iulie 1833, un grup de 400-500 de locuitori din Missouri a cerut ca niciun sfânt să nu se mai mute în Ținutul Jackson și ca cei care locuiau deja acolo să părăsească ținutul. Înainte ca sfinții din Missouri să poată răspunde, o gloată a început să le distrugă proprietățile și să le amenințe viața. În data de 6 august 1833, profetul Joseph Smith a primit revelația consemnată în Doctrină și legăminte 98, în care Domnul i-a instruit pe sfinți cum să reacționeze în fața persecuției. Deși unele vești despre necazul din Missouri ajunseseră probabil la profet în Kirtland, Ohio, la aproximativ 1.450 de kilometri distanță, el a putut să înțeleagă gravitatea situației numai prin revelație. În această revelație, Domnul a confirmat suferințele de care aveau parte sfinții în Missouri și Ohio. El i-a sfătuit să se supună legii constituționale și să-și țină legămintele.
Domnul îi încurajează pe sfinți în timpul suferințelor acestora.
Înainte de începerea orei, scrieți, pe tablă, următoarea întrebare: Cum v-ați simți?
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, paragraful de mai jos. Rugați membrii clasei să se gândească la cum s-ar simți dacă s-ar afla în situația respectivă.
Sâmbătă, 20 iulie 1833, între 400 și 500 de cetățeni furioși din Missouri s-au adunat la tribunalul din Independece, Missouri. Ei au ales un comitet care trebuia să redacteze un document care să sublinieze cerințele lor legate de mormoni. Ei au cerut ca niciunui sfânt din zilele din urmă să nu i se mai permită să se mute în Ținutul Jackson, iar cei care locuiau deja acolo trebuiau să promită că aveau să plece în cel mai scurt timp posibil. Pe lângă aceasta, ei au cerut încetarea publicării ziarului Bisericii. Când aceste cereri au fost prezentate conducătorilor Bisericii din Missouri, aceștia au fost uimiți și au cerut un răgaz de trei luni de zile pentru a analiza cerințele și pentru a se consulta cu respectivii conducători ai Bisericii din Ohio. Grupul de cetățeni din Missouri care a prezentat cererile nu a acceptat solicitarea conducătorilor Bisericii. Atunci, sfinții au cerut un răgaz de 10 zile, însă li s-au acordat doar 15 minute pentru a răspunde. (Vezi Church History in the Fulness of Times Student Manual, a 2-a ediție, [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2003], p. 132-133.)
Rugați cursanții să se uite la întrebarea de pe tablă și adresați următoarea întrebare:
Cum v-ați simți dacă ați fi unul dintre sfinții care trăiau în Independence, Missouri, în această perioadă?
După ce răspund cursanții, invitați un alt cursant să citească, cu glas tare, următorul paragraf:
Acei cetățeni din Missouri care s-au adunat la tribunalul din Independence au devenit, în scurt timp, o gloată și au hotărât să distrugă tipografia și tiparnița. Au intrat prin efracție în tipografie, au aruncat mobilierul în stradă și în grădină, au distrus tiparnița, au împrăștiat caracterele folosite pentru tipărire și au distrus aproape toate materialele tipărite, inclusiv cea mai mare parte a paginilor nelegate ale Cărții poruncilor. Apoi, gloata a pornit să distrugă magazinul Gilbert and Whitney. Însă, Sidney Gilbert s-a întâlnit cu gloata înainte ca aceasta să-și ducă la îndeplinire planul și a promis că avea să-și împacheteze bunurile și să plece în trei zile. (Vezi Church History in the Fulness of Times, p. 133.)
Rugați cursanții să împărtășească răspunsurile pe care le au pentru întrebarea scrisă pe tablă în legătură cu această relatare. După ce cursanții și-au împărtășit gândurile, invitați un al treilea cursant să citească următorul paragraf:
Trei zile mai târziu, pe 23 iulie, o gloată și-a făcut din nou apariția în Ținutul Jackson, Missouri, înarmată, de data aceasta, cu carabine, pistoale, bice și ciomege. Membrii gloatei au dat foc căpițelor de fân și câmpurilor cu grâne și au distrus mai multe case, șoproane și magazine. La un moment dat, s-au întâlnit cu șase conducători ai Bisericii care, văzând că proprietățile și viețile sfinților erau în pericol, și-au oferit viețile drept răscumpărare. Refuzând această ofertă, conducătorii gloatei au amenințat că fiecare bărbat, femeie și copil aveau să fie biciuiți dacă nu acceptau să părăsească ținutul. Sub această presiune, frații au semnat o înțelegere de a părăsi Ținutul Jackson. Jumătate dintre membrii Bisericii și cei mai mulți dintre conducători aveau să plece până la data de 1 ianuarie 1834, iar restul aveau să plece până la data de 1 aprilie 1834. Gloata le-a permis lui John Corrill și Sidney Gilbert să rămână pentru a vinde proprietățile sfinților care fuseseră alungați. (Vezi Church History in the Fulness of Times, p. 134.)
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, introducerea secțiunii Doctrină și legăminte 98. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să afle ce a determinat primirea acestei revelații. Invitați cursanții să spună ce au aflat.
Potrivit celor relatate în introducerea respectivă, ce este remarcabil cu privire la momentul primirii acestei revelații?
Explicați că și sfinții din Ohio aveau parte de persecuții în această perioadă. Principiile din această revelație au fost valabile pentru ei, dar pot fi valabile și pentru noi. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 98:1-2. Rugați membrii clasei să caute sfatul pe care Domnul l-a oferit sfinților. (Poate fi util să explicați că Savaot, în versetul 2, este un cuvânt ebraic care înseamnă „oștiri” sau „oști”. Folosirea lui aici implică faptul că Domnul conduce oștile sau oștirile de îngeri și oștile lui Israel, sau pe sfinți. [Vezi Bible Dictionary, „Sabaoth”.])
Ce sfat a dat Domnul sfinților? (Scrieți răspunsurile cursanților pe tablă.)
De ce este important ca sfinții să aducă mulțumiri când trec prin perioade grele?
Ce credeți că înseamnă a nădăjdui cu răbdare în Domnul?
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declarație a vârstnicului Robert D. Hales din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Rugați membrii clasei să asculte ce înseamnă să nădăjduiești cu răbdare în Domnul.
Imagine
Vârstnicul Robert D. Hales
„Ce înseamnă să ne punem nădejdea în Domnul? În scripturi, cuvântul nădejde înseamnă să speri, să aștepți, să ai încredere. Să speri și să ai încredere în Domnul necesită credință, răbdare, umilință, blândețe, îndelungă suferință, ținerea poruncilor și îndurare până la sfârșit” („Nădăjduind în Domnul: Facă-se voia Ta”, Ensign sau Liahona, nov. 2011, p. 72).
De ce avea să fie important sfatul de a nădăjdui cu răbdare în Domnul pentru sfinții din Missouri?
Scrieți, pe tablă, următoarea afirmație incompletă: Dacă aducem mulțumiri pentru toate lucrurile și nădăjduim cu răbdare în Domnul, atunci…
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 98:3. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să fie atenți la ce le-a promis Domnul sfinților dacă urmau sfatul Său.
Cum ați completa principiul scris pe tablă ținând cont de versetul 3? (Un mod prin care cursanții pot completa principiul este următorul: Dacă aducem mulțumiri pentru toate lucrurile și nădăjduim cu răbdare în Domnul, atunci Domnul poate face ca suferințele noastre să conlucreze spre binele nostru.)
Invitați cursanții să se gândească la cineva cunoscut care a nădăjduit cu răbdare în Domnul în timpul momentelor dificile și care a găsit motive de a fi recunoscător.
În ce moduri au schimbat suferințele în bine viața acelei persoane?
Domnul sfătuiește sfinții să fie în favoarea legii țării.
Explicați că, pe lângă faptul că i-a sfătuit pe sfinți să nădăjduiască având răbdare, Domnul le-a spus să se supună tuturor poruncilor Sale (vezi D&L 98:4) și a spus că ei erau justificați „să [fie] în favoarea acelei legi [sau să susțină acea lege] care este legea constituțională a țării”(D&L 98:6). El a explicat că legea constituțională a țării sprijinea „principiul libertății în menținerea drepturilor și a privilegiilor” și aparținea „întregii omeniri” (D&L 98:5).
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 98:9-10. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să afle ce a spus Domnul cu privire la guvernanți. Invitați cursanții să împărtășească ce au aflat.
Domnul îi instruiește pe sfinți să-și țină legămintele chiar și în timpul momentelor dificile.
Rugați cursanții să cugete la următoarea întrebare:
Ce răsplată primesc cei care își dau viața pentru cauza lui Isus Hristos și pentru numele Său?
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 98:11-15. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute răspunsul la acea întrebare și ceea ce le-a spus Domnul sfinților despre faptul de a fi testați sau puși la încercare.
Ce poruncă le-a dat Domnul sfinților? (Vezi D&L 98:11-12.)
Potrivit celor relatate în versetele 13-15, care este unul dintre motivele pentru care Domnul ne pune la încercare? (După ce cursanții răspund, scrieți, pe tablă, următorul principiu: Domnul ne pune la încercare pentru a vedea dacă ne ținem legămintele chiar și atunci când ne este dificil să facem astfel.)
De ce era important ca sfinții care trăiau în Missouri, în anul 1833, să cunoască acest adevăr? De ce ar putea fi important pentru noi, astăzi, să ne amintim acest adevăr?
Rugați cursanții să se gândească la cineva cunoscut care este un exemplu bun cu privire la ținerea legămintelor în momentele dificile. Invitați câțiva cursanți să-și împărtășească răspunsurile membrilor clasei.
Invitați cursanții să se gândească la ce vor face pentru a rămâne puternici și a-și ține legămintele chiar și atunci când le va fi greu să facă acest lucru.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 98:16-18. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să afle ce i-a sfătuit Salvatorul pe oameni să facă. Invitați cursanții să împărtășească ce au aflat.
Domnul le spune sfinților din Kirtland să se pocăiască.
Explicați că, la vremea când Domnul a dat această revelație, sfinții din Kirtland, Ohio, aveau, de asemenea, parte de greutăți. În Doctrină și legăminte 98:19-22, citim mesajul Domnului adresat lor.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 98:19-22. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să afle ce a spus Domnul despre sfinții din Kirtland. Invitați cursanții să spună ce au aflat.
Ce legătură există între cuvintele Domnului despre sfinții din Kirtland și ceea ce El le-a spus sfinților din Missouri? (Vezi D&L 98:11.)
Cum poate fi valabil pentru noi mesajul Domnului din versetul 11? (Ajutați cursanții să înțeleagă că expresia „a te lipi” de ceea ce este bun înseamnă să te dedici binelui fără șovăială.)
Încheiați împărtășindu-vă mărturia despre doctrinele și principiile discutate astăzi. Încurajați cursanții să-și abandoneze păcatele și să se lipească de ceea ce este bine.
„Locuitorii originari ai zonei deveneau din ce în ce mai suspicioși pe măsură ce numărul membrilor Bisericii în Ținutul Jackson creștea rapid. Mulți oameni se temeau că, în scurt timp, aveau să fie depășiți numeric de noii pelerini din est motivați religios. «Vechii coloniști» aveau un trecut diferit față de sfinții din zilele din urmă care soseau și era firesc să apară diferențe culturale, politice, religioase și economice.
Rezidenții Ținutului Jackson erau oameni simpli, viguroși care veniseră din zonele montane ale mai multor state sudice către frontiera vestică a Statelor Unite pentru a fi liberi de restricțiile societății. Cei mai mulți dintre ei erau needucați și nu aveau rafinamentul cultural care era mai des întâlnit în New England și în estul Statelor Unite. Mulți dintre ei foloseau un limbaj vulgar, încălcau ziua de sabat, participau la curse de cai, la lupte de cocoși, erau leneși, se îmbătau, pariau și erau violenți…
Vechii coloniști i-au perceput pe sfinții care creșteau în număr ca fiind o amenințare politică, deși membrii Bisericii nu au candidat pentru vreo funcție publică și nu au votat toți la fel în timpul scurtei lor perioade în care au stat în Ținutul Jackson. În luna iulie a anului 1833, populația mormonă în ținut era de aproximativ 1.200 de persoane, la care se adăugau cei care soseau în fiecare lună. Unii membrii s-au lăudat că alte mii aveau să sosească pentru a locui în ținut… În mod firesc, cetățenii locali se temeau de ardoarea religioasă conform căreia toți cei din rândul «neamurilor» (cei care nu erau mormoni) aveau să fie distruși când împărăția milenară avea să fie stabilită în Ținutul Jackson.
Predicatorii protestanți nu au privit nici ei cu ochi buni prezența mormonilor în ținut. Sfinții din zilele din urmă au fost catalogați ca fiind fanatici și șarlatani și au fost acuzați că erau naivi și ignoranți, deoarece credeau în miracole, profeții, vindecări, revelații și în vorbirea în limbi și pentru că aveau parte adesea de acestea. Invidia și teama de a-și pierde din enoriași au contribuit și ele la antagonismul dintre predicatori…
Mai mult, negustorii și meșterii mormoni au preluat cu succes o parte din comerțul profitabil din Santa Fe Trail, controlat înainte de cei din Missouri. Unora dintre vechii coloniști le-a fost teamă că membrii Bisericii erau hotărâți să le preia pământurile și afacerile. De asemenea, sfinții «nu achiziționau bunuri de la comercianții locali, pentru că nu aveau bani, ci făceau schimb între ei la magazia Bisericii… Unii dintre vechii coloniști și-au vândut proprietățile mormonilor și s-au mutat. Aceasta însemna un număr din ce în ce mai mic de clienți în magazine și un viitor colaps financiar» pentru vechii coloniști care au rămas [T. Edgar Lyon, „Independence, Missouri, and the Mormons, 1827–1833”, BYU Studies, toamna anului 1972, p. 17-18].
Pentru ca lucrurile să fie și mai complicate, în primăvara anului 1833, râul Missouri și-a ieșit din matcă distrugând debarcaderul din Independence și a schimbat cursul râului îndepărtându-l de comunitate. Westport, un oraș nou, cu un debarcader mai bun, a fost întemeiat mai sus în amonte, iar economia din Independence a fost în declin. Oamenii de afaceri din Independence i-au acuzat pe mormoni pentru această situație. Anticipând ce le-ar putea aduce viitorul, unii dintre vechii coloniști au dorit să le vândă sfinților tot ce aveau. Membrii Bisericii au dorit să cumpere fermele și bunurile, însă nu aveau suficienți bani pentru a face aceasta. Acest lucru i-a exasperat pe cei din Missouri și, în scurt timp, ei au început să răspândească minciuni despre cât de săraci erau mormonii.
Cei din Missouri care trăiau la frontiera zonelor populate se temeau de indieni și îi urau pe aceștia. Antipatia lor a crescut în anii 1830, când guvernul a început să mute triburile estice de indieni pe terenuri situate chiar la vest de Independence. După războiul Black Hawk, din anul 1832, cetățenii din partea vestică a Missouri-ului au solicitat Congresului să întemeieze o serie de fortificații militare pentru a fi protejați. Primii misionari mormoni au sosit când exista această atmosferă tensionată predicând despre destinul profetic al nativilor americani. Vechii coloniști s-au temut că sfinții aveau să-i folosească pe indieni pentru a-i ajuta să cucerească zona Noului lor Ierusalim. Lucrurile au fost complicate și mai mult de predicatorii protestanți care erau invidioși pe munca de prozelitism desfășurată de sfinții din zilele din urmă printre indieni.
Conflictul dintre sfinți și vechii coloniști s-a agravat din cauza subiectului legat de sclavie. Missouri s-a alăturat Uniunii ca stat în care sclavia era legală, datorită celebrului Compromis din anul 1820. Cu toate acestea, deținerea de sclavi era limitată. Vechii coloniști își prețuiau dreptul de a avea sclavi și disprețuiau aboliționismul. Unii dintre sfinți au adus cu ei o mentalitate aboliționistă din nord și din est, iar posibilitatea unei rebeliuni a oamenilor de culoare era un motiv de teamă în sud în timpul acelei perioade. În anul 1831, revolta sclavilor din Virginia, condusă de Nat Turner, a dus la moartea a peste șaptezeci de albi și o sută de sclavi. O teamă absurdă de revolte s-a răspândit în toate statele în care sclavia era legală. Prin urmare, cei din Missouri erau foarte agitați la începutul anului 1832 din cauza zvonurilor conform cărora sfinții încercau să-i convingă pe sclavi să nu-și asculte stăpânii sau să fugă.
Pentru a infirma zvonurile, în numărul din luna iulie a anului 1833 al publicației Evening and Morning Star s-a publicat un articol care îi avertiza pe misionari cu privire la prozelitismul desfășurat printre sclavi și printre foști sclavi, cunoscuți sub denumirea de «oameni de culoare liberi». Din nefericire, localnicii din Missouri au înțeles greșit acest sfat crezând că fratele Phelps îi invita pe cei de culoare liberi să se alăture mormonilor în Ținutul Jackson. Articolul a provocat o furie atât de mare, încât Phelps a publicat o «ediție specială» în care explica faptul că Biserica nu avea nicio intenție să invite oameni de culoare liberi în Missouri, însă explicațiile lui nu au fost de niciun folos” (Church History in the Fulness of Times Student Manual, a 2-a ediție, [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2003], p. 130-132).