Doctrină și legăminte 18:1-16

Introducere

Joseph Smith a primit revelația consemnată în Doctrină și legăminte 18 dată lui, precum și lui Oliver Cowdery și David Whitmer, în luna iunie a anului 1829, la scurt timp după ce Petru, Iacov și Ioan le-au conferit Preoția lui Melhisedec lui Joseph Smith și Oliver Cowdery. În începutul revelației, Domnul l-a învățat pe Oliver Cowdery despre clădirea Bisericii. Apoi, El i-a chemat pe Oliver Cowdery și David Whitmer să predice pocăința.

Sugestii pentru predare

Doctrină și legăminte 18:1-5

Domnul propovăduieșe despre modul în care să fie clădită Biserica Sa.

Înainte de începerea orei, desenați ilustrația de mai jos pe tablă.

Puteți citi informațiile următoare sau să împărtășiți informații similare despre un cutremur care s-a produs mai recent sau mai aproape de zona în care locuiți.

În data de 17 octombrie 1989, la ora 17:04, un cutremur cu magnitudinea de 6,9 pe scara Richter a avut loc în orașul San Francisco, California, din Statele Unite. Mii de clădiri au fost avariate sau distruse. Fundațiile multor clădiri s-au fisurat, ceea ce a dus la declararea acestor clădiri ca fiind nesigure.

Ce v-ar îngrijora dacă ar trebui să locuiți într-o casă cu o fundație lipsită de rezistență?

Explicați că Doctrină și legăminte 18 conține revelația dată de Domnul lui Joseph Smith și Oliver Cowdery în legătură cu modul în care să clădească Biserica Sa pe o temelie sigură. La începutul acestei revelații, Domnul Se referă la lucrurile pe care Oliver Cowdery le scrisese, și anume cuvintele din Cartea lui Mormon pe care Oliver le consemnase când lucra în calitate de copist pentru profetul Joseph Smith. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 18:1-4. Rugați membrii clasei să caute modul în care lucrurile scrise în Cartea lui Mormon ar putea ajuta la clădirea Bisericii.

Ce a spus Domnul că se găsea în Cartea lui Mormon? Cum pot învățăturile din Cartea lui Mormon să ajute la clădirea Bisericii?

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 18:5. Rugați membrii clasei să identifice ce a promis Salvatorul dacă noi vom clădi Biserica Sa pe temelia Evangheliei Sale.

Potrivit celor relatate în versetul 5, pe ce trebuie clădită adevărata Biserică? (Răspunsurile cursanților trebuie să reflecte următoarea doctrină: Biserica adevărată este clădită pe Isus Hristos și Evanghelia Sa.)
Ce ne promite Salvatorul dacă noi clădim Biserica Sa pe temelia Evangheliei Sale?

Doctrină și legăminte 18:6-16

Domnul îi cheamă pe Oliver Cowdery și David Whitmer să predice pocăința.

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 18:6. Rugați cursanții să urmărească în scripturile lor și să afle cum descrie Domnul lumea în care trăim. După ce cursanții împărtășesc ce au aflat, invitați-i să citească Doctrină și legăminte 18:9 pentru a învăța ce a poruncit Domnul ca răspuns la nedreptatea crescândă din lume.

Care a fost răspunsul Domnului la nedreptatea crescândă din lume? (El a chemat slujitori să predice pocăința.)

Precizați că Domnul i-a chemat pe Oliver Cowdery și David Whitmer să predice pocăința, la fel cum îl chemase pe apostolul Pavel în zilele din vechime. Deși Oliver și David nu au fost chemați să fie membri ai Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, ei au avut un rol în constituirea acestui cvorum în zilele din urmă. Explicați cursanților că, în lecția următoare, vor învăța mai multe despre rolurile lui Oliver Cowdery și David Whitmer.

Pentru a ajuta cursanții să se pregătească să studieze învățăturile Domnului despre valoarea sufletelor, expuneți câteva obiecte care credeți că pot avea valoare pentru cursanții dumneavoastră. Întrebați-i cât ar plăti pentru fiecare obiect. Explicați că un mod de a determina valoarea unui obiect este de a afla cât sunt dispuși oamenii să plătească pentru el. Cineva ar putea pretinde că un anumit obiect ar valora o anume sumă, dar acest preț este corect numai dacă o altă persoană ar fi dispusă să plătească acea sumă pentru obiect.

Citiți, cu glas tare, Doctrină și legăminte 18:10. Invitați cursanții să folosească acest verset pentru a explica valoarea lor în ochii lui Dumnezeu. Cursanții pot sugera diverse principii, dar asigurați-vă că accentuați faptul că valoarea sufletelor este mare înaintea lui Dumnezeu.

De ce credeți că aveți o valoare atât de mare înaintea lui Dumnezeu?

Rugați un cursant să citească următoarea declarație a președintelui Dieter F. Uchtdorf, din Prima Președinție:

„Dumnezeu vă vede nu doar ca pe o ființă muritoare, de pe o mică planetă, care trăiește o perioadă scurtă – El vă vede ca pe copilul Său. El vă vede ca pe ființa care sunteți în stare să deveniți și care sunteți meniți să deveniți. El vrea să știți că dumneavoastră contați pentru El” („Dumneavoastră contați pentru El”, Ensign sau Liahona, nov. 2011, p. 22).

Amintiți cursanților de activitatea în care ați demonstrat că valoarea unui obiect este bazată pe ceea ce o persoană este dispusă să plătească pentru el. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 18:11-12. Rugați cursanții să urmărească în scripturile lor și să identifice ce a fost dispus Salvatorul să plătească pentru noi.

Care a fost prețul pe care Salvatorul l-a plătit pentru sufletele noastre? (Puteți explica faptul că, în aceste versete, expresia „toți oamenii” se referă la toată lumea.)
Cum putem arăta recunoștință pentru sacrificiul pe care Salvatorul l-a făcut pentru noi? (Deși diferite răspunsuri pot fi corecte, subliniați că unul din cele mai bune moduri în care ne putem arăta recunoștința este să ne pocăim.)

Scrieți, pe tablă, următoarea afirmație: Valoarea mea este atât de mare, încât Isus Hristos a suferit și a murit pentru ca eu să mă pot pocăi.

Le puteți sugera cursanților să scrie acest principiu în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor.

Cum ar putea influența acest adevăr modul în care vă vedeți pe voi înșivă?
În ce fel ar putea influența acest adevăr modul în care îi tratați pe alți oameni?

Depuneți mărturie despre dragostea Salvatorului și bunăvoința Lui de a muri pentru fiecare dintre noi.

Invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 18:13.

De ce credeți că Domnul simte o mare bucurie atunci când ne pocăim?
Dacă cineva crede că valoarea sufletelor este mare înaintea lui Dumnezeu, atunci spre ce fapte l-ar conduce credința lui? (Răspunsurile pot include următoarele: să-i trateze pe alții cu respect, să-i slujească pe alții sau să se pregătească pentru a sluji în misiune.)

Invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 18:14 pentru a afla ce i-a chemat Domnul să facă pe Oliver Cowdery și David Whitmer.

Ce credeți că înseamnă „să propovăduiți pocăința”?

Pentru a ajuta cursanții să înțeleagă mai bine această expresie, citiți următoarea afirmație a vârstnicului Neil L. Andersen, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli: „A propovădui pocăința înseamnă, pur și simplu, să-i ajuți pe oameni să se întoarcă la Dumnezeu” („Preparing for Your Spiritual Destiny” [cuvântare adresată în cadrul serii la gura sobei organizată de SEB, 10 ian. 2010], p. 7, speeches.byu.edu).

Care sunt câteva dintre modurile în care putem să-i ajutăm pe alții să se pocăiască?

Invitați cursanții să citească Doctrină și legăminte 18:15-16 pentru a afla ce simt oamenii atunci când ajută pe cineva să vină la Isus Hristos.

Care sunt binecuvântările date celor care îi ajută pe alții să vină la Isus Hristos? (După ce cursanții răspund, puteți scrie, pe tablă, următorul principiu: Dacă îi ajutăm pe alții să se pocăiască și să vină la Domnul, noi vom simți bucurie alături de ei în împărăția lui Dumnezeu.)
De ce credeți că veți simți bucurie dacă îi aduceți pe alții la Isus Hristos?

Invitați cursanții să împărtășească o experiență în care ei sau cineva pe care îl cunosc au simțit bucurie pentru că au ajutat o persoană să ajungă mai aproape de Domnul. Puteți să împărtășiți o experiență pe care ați avut-o.

Invitați cursanții să scrie un lucru pe care îl pot face pentru a ajuta în munca de salvare a sufletelor. Rugați-i să se gândească la anumite persoane pe care le-ar putea ajuta.

Comentarii și informații generale

Doctrină și legăminte 18:5. „[Stânca Mea]”

Doctrină și legăminte 18:5 spune că Biserica Domnului trebuie clădită „pe temelia Evangheliei Mele și a stâncii Mele”. Ghidul pentru scripturi definește stâncă astfel: „În sens figurat, Isus Hristos și Evanghelia Lui care sunt temelie și sprijin puternice (D&L 11:24; 33:12-13). Stânca se mai referă și la revelație, prin care Dumnezeu Își face cunoscută Evanghelia omului (Matei 16:15-18)” (Ghid pentru scripturi, „Stâncă”, scriptures.lds.org).

Doctrină și legăminte 18:10. „Valoarea sufletelor este mare înaintea lui Dumnezeu.”

Președintele Dieter F. Uchtdorf, din Prima Președinție, ne-a învățat:

„Fiecare persoană pe care o întâlnim este foarte importantă pentru Tatăl Ceresc. Odată ce înțelegem aceasta, putem să începem să înțelegem cum trebuie să-i tratăm pe frații noștri.

O femeie care avusese ani de zile încercări și supărări a spus printre lacrimi: «Am ajuns să înțeleg că sunt ca o hârtie veche de 20 de dolari – mototolită, ruptă, murdară, folosită excesiv și însemnată. Dar sunt totuși o hârtie de 20 de dolari. Valorez ceva. Chiar dacă nu mai arăt bine, și cu toate că sunt uzată și folosită, eu totuși valorez cei 20 de dolari»”(„Voi sunteți mâinile Mele”, Ensign sau Liahona, mai 2010, p. 69).

Doctrină și legăminte 18:15-16. „Și dacă va fi ca voi să lucrați.”

Următoarele povestiri ilustrează eforturile președintelui Thomas S. Monson de a aduce suflete la Salvator:

„Responsabilitățile mele ca episcop erau multe și variate și încercam cât de bine puteam să fac tot ceea ce mi se cerea. La acea vreme, Statele Unite erau implicate într-un război. Pentru că mulți dintre membrii noștri slujeau în forțele armate, a venit însărcinarea de la sediul Bisericii ca toți episcopii să pună la dispoziția celor înrolați un abonament la Church News și la Improvement Era, publicațiile Bisericii de la acea vreme. Pe lângă aceasta, fiecare episcop a fost rugat să scrie lunar o scrisoare personală fiecărui soldat din episcopia sa. Episcopia noastră avea 23 de soldați trimiși în luptă. Cvorumurile preoției au depus mari eforturi pentru a strânge fondurile pentru abonamentele la acele publicații. Eu am acceptat sarcina, chiar îndatorirea, de a scrie lunar 23 de scrisori personale. După toți acești ani încă mai am copii ale multora dintre scrisorile mele și ale răspunsurilor primite. Când recitesc aceste scrisori, îmi dau ușor lacrimile. Este o bucurie să aflu din nou despre promisiunea unui soldat de a trăi conform Evangheliei, despre decizia unui marinar de de a rămâne fidel credinței sale împreună cu familia sa.

Într-o seară, i-am înmânat unei surori din episcopie teancul de 23 de scrisori pentru luna în curs. Sarcina ei era să se ocupe cu trimiterea scrisorilor și să actualizeze mereu lista cu adresele care se schimbau în mod constant. Ea s-a uitat la un plic și a întrebat zâmbind: «Stimate episcop, nu vă descurajați niciodată? Aici este încă o scrisoare către fratele Bryson. Aceasta este cea de-a șaptesprezecea scrisoare pe care i-o trimiteți fără a fi primit vreun răspuns».

I-am răspuns: «Păi, probabil o să răspundă luna aceasta». S-a întâmplat că aceea a fost luna în care el a răspuns. Pentru prima dată, el mi-a răspuns la scrisoare. Răspunsul său este o amintire dragă, o comoară. El slujea departe, într-un loc îndepărtat, izolat, îi era dor de casă, era singur. El a scris: «Stimate episcop, nu prea mă pricep să scriu scrisori». (I-aș fi putut spune asta cu mai multe luni în urmă.) El a continuat: «Vă mulțumesc pentru Church News și reviste, dar cel mai mult vă mulțumesc pentru scrisorile personale. Au avut loc multe schimbări importante în viața mea. Am fost rânduit preot în Preoția aaronică. Inima mea este plină de recunoștință. Sunt un om fericit».

Fratele Bryson era la fel de fericit ca episcopul său. Am învățat punerea în practică a zicalei: «[Fă-ți] datoria; că-i mai bine; lasă-I Domnului ce rămâne». (Henry Wadsworth Longfellow, „The Legend Beautiful”, din The Complete Poetical Works of Longfellow [1893], p. 258.)

După mulți ani, în timp ce participam la conferința Țărușului Cottonwood din Salt Lake unde James E. Faust slujea în calitate de președinte al acestuia, am relatat acea experiență într-un efort de a încuraja atenția față de cei care fac parte din forțele armate. După adunare, un tânăr prezentabil a venit la mine. Mi-a luat mâna în mâna sa și a întrebat: «Episcop Monson, vă aduceți aminte de mine?».

Mi-am dat seama imediat cine era. «Frate Bryson!», am exclamat. «Ce mai faci? Ce chemare ai în Biserică?»

Cu căldură și cu o mândrie vizibilă, a răspus: «Sunt bine. Slujesc în președinția Cvorumului Vârstnicilor. Vă mulțumesc din nou pentru grija pe care mi-ați purtat-o și pentru scrisorile personale pe care mi le-ați trimis și pe care le prețuiesc».

Dragi frați, lumea are nevoie de ajutorul nostru” („Dornici și demni să slujim” Ensign sau Liahona, mai 2012, p. 68-69).

„Pe vremea când slujeam ca episcop, într-o duminică dimineață, am observat că unul dintre preoții noștri lipsea de la adunarea preoției. Am lăsat cvorumul în grija îndrumătorului și l-am vizitat pe Richard acasă. Mama lui a spus că el lucra la atelierul de reparații auto West Temple.

M-am dus la atelier să-l caut pe Richard și m-am uitat peste tot, dar nu l-am găsit. Dintr-o dată, am avut inspirația să mă uit în jos, în groapa de gresare învechită, situată la marginea atelierului. În întuneric, am zărit doi ochi strălucitori. Apoi, l-am auzit pe Richard spunând: «Stimate episcop, m-ați găsit! Vin numaidecât sus». După acest eveniment, el a lipsit rareori de la o adunare a preoției.

Familia s-a mutat într-un țăruș apropiat. Timpul a trecut și am primit un telefon prin intermediul căruia am fost informat că Richard fusese chemat să slujească în misiune în Mexic și am fost invitat de către familie să vorbesc la festivitatea de rămas bun, ținută în cinstea sa. La adunare, când Richard a răspuns, a menționat că momentul crucial în hotărârea lui de a sluji în misiune s-a petrecut într-o duminică dimineață – nu în capelă, ci în timp ce a privit în sus din adâncimea unei gropi de gresare întunecate și a găsit mâna întinsă a președintelui cvorumului său.

De-a lungul anilor, Richard a păstrat legătura cu mine, povestindu-mi despre mărturia sa, familia sa și slujirea sa plină de credință, în Biserică, inclusiv despre chemarea sa ca episcop” („They Will Come”, Ensign, mai 1997, p. 46).