În luna aprilie a anului 1832, profetul Joseph Smith și alții au călătorit în Independence, Missouri, supunându-se poruncii Domnului de a înființa o organizație pentru a clădi Sionul și a se îngriji de săraci (vezi D&L 78, inclusiv introducerea secțiunii). În data de 26 aprilie, profetul a primit revelația consemnată în Doctrină și legăminte 82 în timpul unui consiliu de înalți preoți și vârstnici ai Bisericii în Independence. În această revelație, Domnul i-a iertat pe frați de păcatele lor și i-a avertizat să se abțină de la a mai păcătui. De asemenea, Domnul i-a instruit pe acești frați cum să aibă grijă de afacerile temporale ale Sionului. Patru zile mai târziu, Joseph Smith a primit revelația consemnată în Doctrină și legăminte 83, în care Domnul a instruit conducătorii Bisericii cum să aibă grijă de văduve și de orfani.
Domnul îi avertizează pe cei care au primit mult de la El.
Înainte de începerea lecției, pregătiți câteva foi mari de hârtie și carioci. (În timpul lecției, cursanții le vor folosi pentru a face liste care pot fi arătate întregii clase.)
Începeți lecția rugând cursanții să se gândească la un moment în care au avut o neînțelegere cu un prieten sau membru al familiei care, în cele din urmă, s-a rezolvat.
Cum v-ați simțit când v-ați rezolvat neînțelegerea?
Informați cursanții că, timp de câteva luni, între Sidney Rigdon din Ohio și episcopul Edward Partridge din Missouri au existat sentimente neplăcute. În luna aprilie a anului 1832, profetul Joseph Smith și alți conducători ai Bisericii au călătorit în Missouri, supunându-se poruncii Domnului de a „[ține] un consiliu cu sfinții care sunt în Sion” (D&L 78:9). La sosirea lor, a avut loc o conferință de înalți preoți ai Bisericii. Între sesiunea de dimineață și cea de după-amiază a conferinței, Sidney Rigdon și Edward Partridge și-au rezolvat neînțelegerile. Revelația din Doctrină și legăminte 82 a fost primită în timpul sesiunii de după-amiază.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 82:1. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute ce le-a spus Domnul lui Sidney Rigdon și Edward Partridge referitor la rezolvarea neînțelegerilor lor.
Potrivit celor relatate în versetul 1, care este legătura dintre faptul de a-i ierta pe alții și a primi iertarea Domnului?
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 82:2 și rugați membrii clasei să caute avertizarea pe care Domnul le-a dat-o sfinților.
Ce a spus Domnul că vor cădea asupra celor care nu se vor „[abține] de la păcate”?
Pentru a-i ajuta pe cursanți să înțeleagă câteva dintre păcatele la care poate Se referea Domnul, explicați că, în timp ce membri ai Bisericii s-au mutat în Missouri, mulți dintre ei nu s-au supus sfaturilor conducătorilor Bisericii iar alții au refuzat să se supună legii consacrării. Drept rezultat, unii dintre acei membri ai Bisericii erau vinovați de gelozie, invidie și de neglijarea îndatoririlor.
Rugați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 82:3-4. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute un motiv pentru care judecățile menționate în versetul 2 urmau să cadă asupra celor care continuau în păcat.
În ce fel erau acei sfinți considerați ca fiind oameni care primiseră „[lumina] mai [mare]”?
Ce ne-a învățat Domnul în aceste versete despre responsabilitatea față de lucrurile pe care ni le-a dat? (Cursanții pot folosi cuvinte diferite, dar trebuie să identifice următorul principiu: Domnul cere mult de la cei cărora le-a dat mult. Le puteți sugera cursanților să marcheze acest principiu în scripturile lor.)
De ce credeți că celor care au primit mai mult de la Domnul li se va cere, de asemenea, mai mult?
Împărțiți cursanții în grupuri mici. Dați-i fiecărui grup câte o foaie mare de hârtie și o cariocă. Invitați cursanții să enumere în două minute cât mai multe dintre binecuvântările pe care le-au primit de la Dumnezeu. Îndemnați-i să includă binecuvântări pe care le-au primit ca membri ai Bisericii. Când au terminat, expuneți listele în fața clasei și adresați următoarele întrebări:
De ce credeți că suntem considerați ca fiind oameni cărora „[ni] s-a dat mult”?
Deoarece Domnul ne-a dat atât de mult, care sunt câteva dintre lucrurile pe care le cere de la noi?
Pentru a-i ajuta pe cursanți să pună în practică principiul din versetul 3, invitați-i să scrie în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor una dintre binecuvântările pe care le-au primit de la Domnul. Apoi, rugați-i să scrie ce simt cu privire la ceea ce Se așteaptă Domnul de la ei deoarece au primit acea binecuvântare. În final, invitați-i să scrie un țel la care pot lucra pentru a împlini acea așteptare.
Rezumați Doctrină și legăminte 82:5-6, explicând că Domnul a avertizat sfinții că dominația și puterea lui Satana pe pământ creșteau. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 82:7 și invitați membrii clasei să caute cealaltă avertizare pe care Domnul a dat-o cu privire la păcat.
Potrivit celor relatate în versetul 7, de ce este important ca aceia care se pocăiesc să abandoneze păcatul? (Când ne întoarcem cu bună știință de la o viață trăită în dreptate și comitem păcat, „se vor întoarce păcatele precedente”.)
De ce credeți că păcatele precedente se întorc dacă păcătuim în mod intenționat după ce am căutat iertarea Domnului? (Ajutați-i pe cursanți să înțeleagă că, pentru a ne pocăi și a fi iertați pe deplin, trebuie să abandonăm păcatele noastre.)
Domnul poruncește unui număr de nouă bărbați să organizeze o firmă și să aibă grijă de afacerile temporale ale Bisericii.
Grupați cursanții în echipe de câte doi. Rugați fiecare echipă să se gândească la două situații în care un tânăr sau o tânără ar avea nevoie de încredințarea că Dumnezeu Își ține promisiunile. (De exemplu, o tânără are o relație apropiată cu bunica ei care suferă de o boală incurabilă. Poate că acea tânără are nevoie de încredințarea legată de promisiunile referitoare la familiile eterne și la înviere.) Rugați cursanții să împărtășească membrilor clasei câteva dintre scenariile lor.
Explicați că, în timpul consiliului înalților preoți din Missouri, Domnul a făcut o promisiune liniștitoare celor care se supun poruncilor Sale. Îndemnați cursanții ca, în timp ce continuă să studieze Doctrină și legăminte 82, să caute adevăruri care le-ar putea oferi încredințare celor aflați în situațiile despre care au discutat.
Rugați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 82:8-9 și să caute ce a spus Domnul că le va da sfinților în timpul acelui consiliu.
Potrivit celor relatate în versetul 8, ce-a spus Domnul că le va da celor adunați în acel consiliu?
Din ceea ce ați citit în versetele 8-9, care au fost motivele pentru care El le-a dat această poruncă nouă? (Scrieți răspunsurile cursanților pe tablă.)
În ce fel se aplică aceste motive fiecărei porunci pe care ne-o dă Domnul?
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 82:10. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturile lor și să caute un principiu care ne poate da încredere pe măsură ce ne străduim să ne supunem poruncilor Domnului.
Ce principiu pe care l-ați găsit vă oferă încredere pe măsură ce vă străduiți să vă supuneți Domnului? (Cursanții pot folosi cuvinte diferite, dar răspunsurile lor trebuie să reflecte următorul principiu: Dacă ne vom supune Domnului, El Își va ține mereu promisiunile și ne va binecuvânta.)
Invitați cursanții să se gândească la experiențe pe care le-au trăit și care le-au arătat că acest principiu este adevărat. Acordați-le timp să scrie despre una dintre aceste experiențe în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor. Invitați câțiva cursanți să-și împărtășească experiențele membrilor clasei. Puteți împărtăși o experiență din viața dumneavoastră care a confirmat acest principiu.
Amintiți cursanților că, atunci când au studiat Doctrină și legăminte 78, au învățat că Domnul le-a poruncit conducătorilor din Kirtland, Ohio, să organizeze o firmă pentru a avea grijă de magazia Bisericii și de eforturile de publicare. Rezumați Doctrină și legăminte 82:11, 15-17, informând cursanții că, în această revelație, Domnul a îndrumat organizarea firmei – numită Firma Unită – și a numit membrii ei.
Invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 82:12 și să caute care era scopul Firmei Unite. În timp ce citesc, ar putea fi util să le amintiți că una dintre îndatoririle episcopului este de a sprijini membrii Bisericii în nevoile lor temporale.
Potrivit celor relatate în versetul 12, care era scopul Firmei Unite?
Rugați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 82:14, 18-19 și să caute cuvinte sau expresii care explică de ce a poruncit Domnul organizarea Firmei Unite.
De ce era important pentru sfinți să-și dezvolte perspectiva menționată în versetul 19?
Rezumați Doctrină și legăminte 82:20-24, explicând că Domnul a încheiat această revelație avertizând conducătorii Bisericii să fie credincioși legământului pe care urmau să-l facă în calitate de membri ai Firmei Unite.
Domnul revelează cum trebuie să avem grijă de văduve și orfani.
Informați cursanții că, la patru zile de la primirea revelației consemnate în Doctrină și legăminte 82, profetul Joseph Smith a primit o revelație despre cum să abordeze sarcina dificilă de a avea grijă de nevoile temporale ale sfinților. Invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 83:1 și să caute ale căror nevoi erau aduse în discuție în această revelație.
Ale căror nevoi erau aduse în discuție în această revelație?
Amintiți cursanților că mulți dintre sfinți trăiau legea consacrării și primiseră o „moștenire” sau proprietate din partea Bisericii. În această revelație, Domnul a dezvăluit ce trebuie să se întâmple cu moștenirea unei familii dacă soțul sau tatăl moare.
Invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 83:2-3 și să caute instrucțiunile Domnului despre cum să se poarte de grijă femeilor care și-au pierdut soții.
Dacă bărbatul murea iar femeia rămânea credincioasă, ce binecuvântări primea?
Explicați că, atunci când a fost dată această revelație, majoritatea femeilor se bazau pe soții lor pentru sprijinul temporal. A „beneficia de legătură frățească în Biserică” însemna că, deoarece cel care avea grijă de soție murise, Biserica urma să o sprijine deoarece soția își asuma singură rolul de a îngriji familia. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 83:4-6. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute cum poate sprijini Biserica orfanii și văduvele.
Ce vă învață aceste versete despre sentimentele Domnului față de văduve, orfani și cei aflați în nevoie?
Îndemnați cursanții să fie mai atenți la nevoile celor din jurul lor și să caute modalități în care să pună în practică sfatul Domnului de a căuta ceea ce este bun pentru aproapele lor (vezi D&L 82:19). După cum sunteți îndrumat de Spirit, încheiați depunându-vă mărturia despre adevărurile propovăduite în aceste revelații.
Vârstnicul Richard G. Scott, din Cvorumul Celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat:
Imagine
Vârstnicul Richard G. Scott
„Abandonarea păcatului… este hotărârea permanentă, necurmată, de a nu repeta încălcarea… Ținând acest angajament, nu veți mai simți niciodată gustul amar al păcatului. Amintiți-vă: «În sufletul care păcătuiește se vor întoarce păcatele precedente» [D&L 82:7]. Joseph Smith a declarat: «Pocăința este un lucru care nu poate fi tratat fără respect în fiecare zi. Încălcarea zilnică și pocăința zilnică nu sunt plăcute în ochii lui Dumnezeu» [Învățături ale președinților Bisericii: Joseph Smith, p. 77]” („Finding Forgiveness”, Ensign, mai 1995, p. 76).
În primele ediții ale cărții Doctrină și legăminte, pseudonimele sau numele false erau folosite pentru a proteja Biserica și pe conducătorii Bisericii de dușmani. Această practică a fost folosită în menționarea numelor membrilor Firmei Unite din Doctrină și legăminte 82:11. Astfel, în unele ediții ale cărții Doctrină și legăminte, în textul acestui verset, apăreau pseudonime. În versiunile ulterioare, au fost înlocuite cu numele adevărate.
„Administrările” sau responsabilitățile membrilor, menționate în versetul 11 erau următoarele: șase dintre cei nouă fuseseră numiți „administratori peste [revelații] și [porunci]” (D&L 70:3 – profetul Joseph Smith, Martin Harris, Oliver Cowdery, John Whitmer, Sidney Rigdon și William W. Phelps), doi fuseseră numiți episcopi ai Bisericii (Edward Partridge și Newel K. Whitney), iar unul avea grijă de magazia din Independence, Missouri (A. Sidney Gilbert).
Următoarea declarație descrie felul în care Își folosește Domnul astăzi magazia:
„Magazia Domnului… poate fi o listă de servicii disponibile, bani într-un cont, alimente în cămară sau bunuri dintr-o clădire. O magazie se creează în momentul în care membri credincioși oferă episcopului timpul, talentele, cunoștințele, compasiunea, materialele și mijloacele financiare pentru îngrijirea săracilor și clădirea împărăției lui Dumnezeu pe pământ.
Așadar, magazia Domnului există în fiecare episcopie. Episcopul este administratorul magaziei Domnului. Îndrumat prin inspirație de la Domnul, el distribuie săracilor și celor nevoiași donațiile sfinților. El este sprijinit de cvorumurile preoției și de Societatea de Alinare” (Providing in the Lord’s Way: A Leader’s Guide to Welfare [1990], p. 11; vezi, de asemenea, LDS.org).
Doctrină și legăminte 82:22. De ce i se poruncește Bisericii să-și facă prieteni „printre cei cu bogății nedrepte”?
În versiunea în limba engleză, este folosit cuvântul mamona, care înseamnă bogății (vezi Ghid pentru scripturi, „Mamona”, scriptures.lds.org). Președintele Joseph Fielding Smith a explicat:
Imagine
Președintele Joseph Fielding Smith
„Porunca Domnului dată sfinților de a-și face «prieteni printre cei cu bogății nedrepte», pare să fie greu de acceptat dacă nu este înțeleasă corect. Nu se intenționa ca, făcându-și prieteni «printre cei cu bogății nedrepte», frații să fie părtași la păcatele lor; să-i primească în cercurile lor, să se căsătorească cu ei sau să se coboare în vreun alt fel la nivelul lor. Ci să trăiască, astfel încât pacea cu dușmanii lor să fie garantată. Să-i trateze cu bunătate, să fie prietenoși cu ei în măsura în care principiile virtuoase permiteau acest lucru, dar niciodată să nu facă înțelegeri, să bea sau să petreacă cu ei. Dacă membrii puteau domoli prejudecățile, puteau da dovadă de bunăvoință să facă împreună comerț și puteau avea o atitudine înțelegătoare, aceste lucruri le-ar fi putut schimba sentimentele de animozitate. Judecata trebuia lăsată Domnului” (Church History and Modern Revelation, 2 volume [1953], 1:323; vezi, de asemenea, Doctrine and Covenants Student Manual, a doua ediţie [manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2001], p. 179.)