Lecția 130 Întemeierea orașului Nauvoo

Lecția 130

Întemeierea orașului Nauvoo

Introducere

După ce sfinții au fost alungați din Missouri, ei au transformat terenul mlăștinos situat de-a lungul râului Mississippi în orașul Nauvoo, un loc frumos. Nauvoo, Illinois, a devenit sediul central al Bisericii din anul 1839 și până în anul 1846. Societatea de Alinare a fost organizată acolo și, din sediul central din Nauvoo, munca misionară s-a răspândit mai departe pe întreg pământul.

Notă. Această lecție oferă ocazia ca doi cursanți să predea. Alegeți doi cursanți cu câteva zile înainte și oferiți-le exemplare cu părțile desemnate din lecție, astfel încă să aibă timp să se pregătească.

Sugestii pentru predare

Sfinții întemeiază orașul Nauvoo

Amintiți cursanților faptul că sfinții fuseseră alungați din Missouri în timpul iernii dintre anii 1838 și 1839, în timp ce Joseph Smith era încarcerat în închisoarea Liberty.

Cum credeți că s-au simțit sfinții atunci când au fost alungați din Missouri? (Răspunsurile pot să includă faptul că sfinții se întrebau încotro ar trebui să meargă.)

Explicați faptul că după ce sfinții au fost alungați din Missouri, aceștia au găsit adăpost în Quincy, Illinois, și în alte așezări mici. Rugați cursanții să găsească în scripturile lor Quincy, pe Harta 6 („Deplasarea spre vest a Bisericii”) din secțiunea Hărți din scripturi, fotografii și date cronologice din istoria Bisericii. La data de 15 aprilie 1939, lui Joseph Smith și tovarășilor săi alături de care era încarcerat li s-a spus că vor fi transferați într-un alt loc. În drum spre noul loc, gărzile le-au permis să evadeze, înțelegând faptul că aceștia erau reținuți în mod abuziv. După aproximativ o săptămână, Joseph Smith s-a reunit cu familia sa în Quincy. Sub îndrumarea lui Joseph Smith, Biserica a cumpărat pământ pe ambele maluri ale râului Mississippi, la nord de Quincy. Partea de vest a râului aparținea statului Iowa iar partea de est aparținea statului Illinois. Sfinții au stabilit noul sediu central al Bisericii pe partea care aparținea statului Illinois, într-un loc numit Commerce, pe care l-au redenumit Nauvoo.

Rugați primul cursant învățător să vină în față și să predea clasei, pe scurt, despre întemeierea orașului Nauvoo.

Primul cursant învățător: Sfinții au transformat Commerce, Illinois, în Nauvoo – un loc frumos

Scrieți, pe tablă, următoarea întrebare: Care sunt acum unele dintre circumstanțele din viața voastră care sunt grele sau neplăcute? Acordați cursanților timp pentru a cugeta la această întrebare.

Rugați cursanții să caute răspunsuri personale legate de modul în care pot să facă față circumstanțelor grele sau neplăcute pe măsură ce află despre sfinții care au întemeiat Nauvoo.

Explicați faptul că membrii Bisericii au schimbat numele unei mici așezări numite Commerce în Nauvoo, cuvânt care în limba ebraică înseamnă frumos.

Rugați un cursant să citească descrierea de mai jos a locului așa cum era atunci când sfinții au ajuns acolo prima dată în anul 1839. Rugați membrii clasei să asculte și să se gândească la cum ar fi reacționat când ar fi văzut acel loc.

Atunci când sfinții au ajuns în locul pe care urmau să-l numească Nauvoo, mare parte din acel teren era o mlaștină infestată de țânțari. Țânțarii transmiteau o boală numită malarie, care provoca febră mare și frisoane și putea cauza moartea. Mulți dintre sfinți au fost infectați și s-au îmbolnăvit. Unii dintre cei afectați erau așa de bolnavi, încât nu puteau decât să se târască în timp ce încercau să se ajute unul pe celălalt iar unii au murit. (Vezi Church History in the Fulness of Times Student Manual, a doua ediție, [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2003], p. 217-218.)

Ați fi numit acest loc unul frumos? De ce credeți că profetul Joseph Smith a ales să numească acestă mlaștină un loc frumos?

Rugați un cursant să citească următoarele paragrafe care explică modul în care sfinții au răspuns la încercările cu care s-au confruntat în locul care urma să fie noua lor casă.

Joseph Smith s-a îmbolnăvit, de asemenea, de malarie, dar după câteva zile în care a zăcut bolnav, în data de 22 iulie 1839, el s-a ridicat și a fost umplut cu Spiritul lui Dumnezeu. El a binecuvântat pe mulți dintre cei bolnavi din jurul casei sale. Cu o ocazie, Joseph s-a apropiat de cortul unui membru al Bisericii pe nume Henry G. Sherwood, care era pe moarte. Atunci când profetul i-a poruncit să se ridice și să iasă afară din cort, fratele Sherwood s-a supus și a fost vindecat.

Joseph a trecut pe partea cealaltă a râului, în Iowa, și a continuat să-i binecuvânteze pe cei bolnavi. În timp ce Joseph se pregătea să se întoarcă pe cealaltă parte, în Illinois, un bărbat care nu era membru al Bisericii l-a întrebat pe profet dacă dorea să vină să-i binecuvânteze bebelușii gemeni care se aflau la aproximativ 3 kilometri distanță. „Joseph a spus că nu putea merge, însă i-a dat lui Wilford Woodruff o batistă din mătase roșie și i-a spus să le slujească, promițând că atunci când le va șterge fața cu aceasta, vor fi vindecați” (Church History in the Fulness of Times, p. 219). Wilford a urmat instrucțiunile și copiii au fost vindecați. Wilford a numit acea zi „o zi a puterii lui Dumnezeu” (Wilford Woodruff Journals, 22 iulie 1839, citat din Church History in the Fulness of Times, p. 218).

În pofida credinței și puterii care au fost arătate în acea zi, boala a continuat să dăinuie printre sfinți următoarele câteva luni. Însă, ei au continuat să aibă grijă unul de altul și să muncească la construirea noii lor case. Au săpat șanțuri pentru a drena apa din mlaștini către râu, lucru ce a făcut ca pământul să poată fi folosit mai bine și a redus problema țânțarilor. În cele din urmă, au construit multe case și alte clădiri, inclusiv Templul Nauvoo, care a fost considerat de unii ca fiind una dintre cele mai frumoase clădiri din țară.

În ce mod „ziua puterii lui Dumnezeu” din data de 22 iulie 1839 vă ajută să aveți o credință mai mare în Domnul?
Cum au făcut sfinții ca orașul Nauvoo să fie un loc frumos?
Ce putem învăța din exemplul lor?

După ce au discutat cursanții despre exemplul sfinților care au muncit din greu pentru a construi orașul Nauvoo, adresați următoarea întrebare:

Ce se poate întâmpla atunci când încercăm să ne îmbunătățim situația?

În timp ce răspund cursanții, scrieți pe tablă următorul principiu: Pe măsură ce căutăm să ne îmbunătățim situația, noi, de asemenea, devenim mai buni. Invitați cursanții să împărtășească experiențe care să ilustreze acest principiu. Puteți, de asemenea, să împărtășiți o experiență și să depuneți mărturie despre acest principiu. Invitați membrii clasei să caute astăzi ocazii de a-și îmbunătăți situația.

Al doilea cursant învățător: Societatea de Alinare este organizată

Notă. Înainte de începerea lecției, rugați pe cineva care este membră a Societății de Alinare (cum ar fi o membră a familiei sau o prietenă) să vă spună câteva moduri prin care Societatea de Alinare i-a oferit ocazii de a lua parte la lucrarea Domnului și i-a binecuvântat viața. Puteți să notați ceea ce aflați de la ea.

Invitați cursanții să se gândească la femei din scripturi pe care le admiră. Rugați-i să discute cu un membru al clasei despre această femeie și despre motivele pentru care o admiră. După ce fiecare echipă a avut timp să discute, explicați faptul că femeile din Nauvoo au reprezentat un sprijin mare în înaintarea lucrării Domnului.

Explicați că, în anul 1842, unele dintre femeile din Nauvoo s-au adunat pentru a discuta modalități prin care puteau să ajute la construcția Templului Nauvoo. Au creat o organizație și au scris o constituție și regulamente interne prin care să-și administreze activitatea. Au prezentat constituția și regulamentele interne profetului Joseph Smith, care a spus că erau „cele mai bune pe care le văzuse”. Dar, după aceea, a spus că Domnul avea „ceva mai bun pentru ele decât o constituție scrisă”. Le-a invitat să se întâlnească cu el pe parcusul săptămânii următoare, când avea să „organizeze femeile sub îndrumarea preoției, după modelul preoției” (Sarah M. Kimball, „Auto-biography”, Woman’s Exponent, 1 sept. 1883, p. 51; citat din Daughters in My Kingdom: The History and Work of Relief Society [2011], p. 12). Această organizație a fost Societatea de Alinare.

Emma Smith a fost chemată să fie prima președintă generală a Societății de Alinare. Eliza R. Snow, secretara Societății de Alinare din Nauvoo și, mai târziu, a doua președintă generală a Societății de Alinare, ne-a învățat: „Deși numele [Societatea de Alinare] poate părea modern, instituția are origini străvechi. [Profetul Joseph Smith] ne-a spus că aceeași organizație exista în Biserica din vechime” („Female Relief Society”, Deseret News, 22 apr. 1868, p. 1; vezi, de asemenea, Daughters in My Kingdom, p. 7).

Ce putem învăța despre Societatea de Alinare din declarația Elizei R. Snow? (În timp ce răspund cursanții, scrieți următorul adevăr pe tablă: Societatea de Alinare este o parte inspirată a restaurării Bisericii lui Isus Hristos.)
De ce credeți că este important pentru noi să înțelegem acest adevăr?

Rugați un cursant să citească următoarea declarație privind scopul Societăți de Alinare:

„Societatea de Alinare a fost înființată pentru a le pregăti pe fiicele lui Dumnezeu pentru binecuvântările vieții eterne. Scopurile Societății de Alinare sunt de a mări credința și neprihănirea personale, de a întări familiile și căminele și de a aduce alinare, căutându-i și ajutându-i pe cei care au nevoie” (Daughters in My Kingdom, p. xi).

Spuneți membrilor clasei despre conversația pe care ați avut-o cu o membră a Societății de Alinare, inclusiv despre gândurile dumneavoastră în legătură cu ceea ce ați aflat. Încheiați depunându-vă mărturia despre principiul pe care l-ați scris pe tablă.

Munca misionară se răspândește pe întreg pământul

Mulțumiți cursanților care au predat. Pentru a ajuta membrii clasei să învețe despre creșterea Bisericii în perioada Nauvoo, adresați următoarele întrebări:

Care sunt câteva lucruri care pot să stingă un incendiu?
Care sunt câteva lucruri care pot să intensifice un incendiu?
Joseph Smith a comparat lucrarea lui Dumnezeu cu un foc. Credeți că persecuțiile la care au fost supuși sfinții în Missouri au fost precum apa, care începe să stingă munca lui Dumnezeu sau precum combustibilul care face ca aceasta să se intensifice? De ce?

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declarație a profetului Joseph Smith dintr-o scrisoare adresată unui redactor de ziar pe nume John Wentworth, datată 1 martie 1842.

„Persecuția nu a oprit progresul adevărului, ci doar a adăugat combustibil la flacără…

Standardul adevărului a fost ridicat; nicio mână nelegiuită nu poate opri lucrarea din progresul ei; persecuțiile se pot dezlănțui, gloatele se pot uni, armatele se pot aduna, calomnia poate defăima, dar adevărul lui Dumnezeu va merge înainte curajos, măreț și independent, până ce va pătrunde pe fiecare continent, va vizita fiecare zonă, va trece prin fiecare țară și va fi auzit de fiecare ureche, până când scopurile lui Dumnezeu vor fi împlinite și marele Iehova va spune că munca este făcută” (în History of the Church, 4:540).

Ce învățăm din această declarație? (Cursanții pot identifica multe adevăruri, dar subliniați următorul: Nimic nu va opri progresul lucrării lui Dumnezeu pe întreg pământul. Scrieți acest adevăr pe tablă.)

Explicați faptul că, atunci când Joseph Smith a consemnat această profeție, Domnul începuse să cheme misionari pentru a propovădui Evanghelia în diferite țări. Drept urmare, mii de oameni – în principal din Marea Britanie – au fost botezați. Membrii noi au întărit foarte mult Biserica și mulți dintre ei au călătorit pentru a se alătura sfinților din Nauvoo.

Pentru a ilustra acest adevăr, rugați patru voluntari să joace rolurile unor oameni dintr-o experiență avută de Wilford Woodruff în anul 1840, în timp ce propovăduia Evanghelia în Herefordshire, Anglia. Desemnați voluntarilor următoarele roluri: Wilford Woodruff, preotul, polițistul și povestitorul. Dați fiecărui voluntar un exemplar al următorului scenariu pentru a-l folosi în timp ce-și joacă rolul:

Wilford Woodruff (vorbind cu el însuși):Uau. Aceasta este a doua predică pe care am propovăduit-o astăzi. După întâlnirea din această seară, presupun că aproape o mie de oameni au auzit mesajul Domnului astăzi.

Preotul (stând pe partea celaltă a camerei, vorbind cu polițistul):Domnule polițist, acest predicator mormon trebuie să fie oprit. Astăzi, doar cincisprezece enoriași au venit în parohia mea. Cincisprezece! Presupun că ceilalți au fost conduși la una dintre predicile lui. Nu pot permite ca prezența în parohia mea să scadă în timp ce aceia care sunt interesați să asculte predicile acestui mormon să fie tot mai numeroși. Vreau să-l oprești din ceea ce face și să-l arestezi.

Polițistul:Voi face tot ce pot.

Povestitorul:Pe când vârstnicul Woodruff se ridica pentru a vorbi în cadrul adunării din acea seară, polițistul a intrat pe ușă.

Polițistul (adresându-se lui Wilford Woodruff):Scuzați-mă, domnule. Sunt polițist și am fost trimis de către preotul de la parohia locală cu un mandat să vă arestez.

Wilford Woodruff:Pentru ce crimă?

Polițistul:Pentru propovăduire în fața oamenilor.

Wilford Woodruff:Pot să vă asigur că am autorizație de a propovădui oamenilor Evanghelia, la fel cum are și acel preot. Dacă veți lua loc, voi vorbi cu dumneavoastră mai multe despre aceasta după întâlnire, însă acum trebuie să încep…(mimând că vorbește spre membrii clasei)

Povestitorul:Polițistul s-a așezat pe scaunul pe care vârstnicul Woodruff stătuse și a stat lângă vârstnicul Woodruff în timp ce acesta a propovăduit Evanghelia timp de mai bine de o oră. Wilford Woodruff a spus despre această experiență:

Wilford Woodruff:Puterea lui Dumnezeu a fost asupra mea, Spiritul a umplut clădirea și oamenii au fost convinși.

Povestitorul:La sfârșitul întâlnirii, vârstnicul Woodruff a făcut o invitație pentru a fi botezați.

Wilford Woodruff:I-am invitat pe toți cei care doresc ca păcatele lor să fie iertate și să se alăture Bisericii restaurate a Domnului, să intre în apele botezului în această zi.

Polițistul (ridicându-se de pe scaun și adresându-se lui Wilford Woodruff):Domnule Woodruff, doresc să fiu botezat.

Povestitorul:Polițistul a fost botezat în acea zi, împreună cu patru predicatori și alți doi oameni. Polițistul s-a întors la preot și i-a explicat situația.

Polițistul (adresându-se preotului):Dacă doriți ca domnul Woodruff să fie arestat, trebuie să o faceți dumneavoastră, deoarece l-am auzit propovăduind singura predică adevărată despre Evanghelie pe care am auzit-o vreodată în viața mea.

Povestitor:Preotul a trimis doi clerici să participe la una dintre întâlniri și să afle ceea ce propovăduia vârstnicul Woodruff. Aceștia au fost, de asemenea, convinși de adevărul mesajului vârstnicului Woodruff și au fost botezați. Preotul nu a mai trimis pe nimeni altcineva la vreuna dintre predicile ținute de vârstnicul Woodruff.

(Adaptare după Wilford Woodruff, Leaves from My Journal [1881], p. 80-81.)

După ce voluntarii au terminat, adresați membrilor clasei următoarele întrebări:

În ce mod experiența vârstnicului Woodruff ilustrează principiul potrivit căruia nimic nu va opri progresul lucrării lui Dumnezeu?
În ce mod este îndeplinită astăzi profeția lui Joseph Smith cu privire la progresul lucrării lui Dumnezeu? Cum vă simțiți în legătură cu faptul de a participa la această lucrare?
Ce puteți face pentru a ajuta ca lucrarea lui Dumnezeu să se răspândească printre toți oamenii? (Puteți ruga cursanții să răspundă la această întrebare în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor.)

Explicați faptul că, în lecțiile următoare, cursanții vor învăța mai mult despre evenimente importante care au avut loc și despre principii care au fost propovăduite în perioada în care Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă a avut sediul central în Nauvoo între anii 1839 și 1846. Depuneți-vă mărturia despre principiile discutate astăzi în cadrul lecției și invitați cursanții să pună în practică lucrurile pe care le-au învățat.

Comentarii și informații generale

Exodul sfinților din Missouri

„În lunile care au urmat abandonării Far West-ului [Missouri], conducerea Bisericii a trecut prin încercări foarte grele. Toți membrii Primei Președinții – Joseph Smith, Sidney Rigdon și Hyrum Smith – erau în închisoare. Cvorumul celor Doisprezece Apostoli era incomplet. David W. Patten fusese ucis în lupta de la râul Crooked, Parley P. Pratt era în închisoare și fratele său, Orson, era cu un grup de sfinți în St. Louis. Thomas B. Marsh, William Smith și Orson Hyde aveau nemulțumiri în legătură cu Biserica și de aceea nu au oferit niciun ajutor. Prin urmare, responsabilitatea de a avea grijă de nevoile Bisericii pe perioada iernii dintre anii 1838 și 1839 și în timpul exodului din Missouri către Illinois a revenit în mare parte lui Brigham Young și Heber C. Kimball. John Taylor a fost chemat în calitate de apostol în luna decembrie a anului 1838. Wilford Woodruff și George A. Smith au fost chemați în luna aprilie a anului următor; ambii bărbați au putut să ofere ajutor valoros în această perioadă foarte grea” (Church History in the Fulness of Times Student Manual, a doua ediție [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2003], p. 211-212).

În data de 26 ianuarie 1839, Brigham Young a înființat Committee on Removal (Comitetul care avea în grijă evacuarea sfinților).

„Pe parcursul iernii și primăverii, acest comitet s-a îngrijit de hrana, îmbrăcămintea și transportul celor săraci. Printr-o hotărâre oficială, aproape patru sute de sfinți din zilele din urmă au făcut legământ să pună toate bunurile lor la dispoziția comitetului «cu scopul de a asigura mijloacele de evacuare din acest stat a celor săraci și nevoiași care erau găsiți demni, până când nu va mai fi nici unul rămas care să dorească să părăsească statul» [din History of the Church, 3:251]…

Până în mijlocul lunii februarie, situația era de așa natură încât o migrație masivă a sfinților a început. Au fost achiziționate căruțe și perechi de cai, chiar dacă nu de cea mai bună calitate; rezerve de hrană au fost puse de-a lungul traseului pe care urmau să călătorească iar vremea a fost favorabilă. Cu toate acestea, nu a fost ușor pentru refugiați să părăsească statul Missouri. Mulți oameni au vândut posesiuni de valoare și terenuri la prețuri foarte mici pentru a obține resursele necesare să părăsească statul” (Church History in the Fulness of Times, p. 212).

Experiențele lui Wilford Woodruff în calitate de misionar în Anglia

În timp ce slujea în misiune în Anglia, Wilford Woodruff a fost inspirat de Spirit să plece din locul în care propovăduia și să meargă într-un alt loc din Anglia. Vârstnicul Woodruff a ajuns în Herefordshire, unde a găsit numeroase suflete care erau pregătite să primească Evanghelia restaurată. „Datorită eforturilor depuse de Wilford Woodruff și alții, aproximativ o mie opt sute de oameni au fost convertiți în cele trei regiuni: Hereford, Worcester și Gloucester… În timp ce cugeta la această perioadă extraordinară din viața sa, Wilford Woodruff a scris: «Întreaga istorie a misiunii din Herefordshire arată importanța faptului de a asculta glasul blând și încet al Spiritului lui Dumnezeu și revelațiile de la Duhul Sfânt. Oamenii se rugau pentru lumină și adevăr și Domnul m-a trimis la ei» [redactată de Matthias F. Cowley, Wilford Woodruff (1979), p. 120]” (Church History in the Fulness of Times Student Manual, a doua ediție [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2003], p. 231).

Progrese doctrinare obținute în Nauvoo și împrejurimi

Domnul a revelat „multe lucruri mărețe și importante referitoare la Împărăția lui Dumnezeu” (Articolele de credință 1:9) în perioada în care sfinții au avut sediul central în Nauvoo între anii 1839 și 1846. Această perioadă de revelații continue a avut loc în timp ce sfinții munceau la construcția Templului Nauvoo, în care Domnul promisese că va revela rânduieli și cunoaștere care „au fost ținute ascunse dinainte de întemeirea lumii” (D&L 124:41). În această perioadă, Domnul a revelat rânduiala botezului pentru cei morți, înzestrarea din templu și pecetluirea căsătoriei. A revelat, de asemenea, mai mult despre natura Dumnezeirii (vezi D&L 130:22). Din anul 1842 și până în anul 1844, profetul Joseph Smith a scris Articolele de credință și a publicat Cartea lui Avraam, în care sunt clarificate fragmente greu de înțeles din alte texte din scripturi și sunt revelate adevăruri ale Evangheliei lui Isus Hristos care nu au fost cunoscute înainte sau care nu au fost înțelese foarte bine. Profetul a conferit, de asemenea, cheile împărăției membrilor Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, pentru ca aceștia să fie pregătiți să conducă Biserica după moartea sa.

Președintele Gordon B. Hinckley a vorbit despre un alt progres important care a avut loc și care a avut legătură cu construirea Templului Nauvoo:

„Această clădire [Templul Nauvoo] era destinată lucrurilor eternității. Trebuia să stea ca martor în fața tuturor celor care se vor uita la ea, că aceia care au construit-o au avut o credință de nezdruncinat și o cunoaștere sigură a faptului că mormântul nu reprezintă sfârșitul și că sufletul este nemuritor și continuă să progreseze. În luna martie a anului în care a murit – 1844 – profetul a clarificat această doctrină în cadrul unei predici impresionante pe care a oferit-o într-o dumbravă care se afla în apropierea locului templului. Textul acelei predici a devenit un document doctrinar important în teologia Bisericii. Este cunoscut drept King Follett Sermon (Predica King Follett)” („Nauvoo’s Holy Temple”, Ensign, sept. 1994, p. 62).

În predica King Follett, care a fost ținută la funerariile unui om pe nume King Follett, profetul Joseph Smith a explicat faptul că am trăit alături de Tatăl Ceresc înainte de a veni pe pământ și că Dumnezeu a stabilit legi care să ne permită să progresăm:

„Dumnezeu Însuși, aflându-Se în mijlocul spiritelor și slavei, deoarece El era mai inteligent, a văzut că era necesar să instituie legi prin care restul puteau să aibă privilegiul de a progresa la fel ca El. Relația pe care noi o avem cu Dumnezeu ne pune în situația de a progresa în cunoaștere. El are puterea de a institui legi pentru a instrui inteligențele mai slabe, pentru ca ele să poată fi exaltate cu El” (Învățături ale președinților Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 221).

Joseph Smith a explicat, de asemenea, care este potențialul nostru în calitate de copii ai lui Dumnezeu:

„Aceasta este, atunci, viața veșnică – să-L cunoști pe singurul Dumnezeu înțelept și adevărat; și voi trebuie să învățați cum să fiți voi înșivă dumnezei, regi și preoți ai lui Dumnezeu… mergând de la un grad la altul, de la o aptitudine mică la una mare; din har în har, din exaltare în exaltare, până când sunteți înviați din morți și puteți să rămâneți lângă niște flăcări veșnice și să stați în slavă, cum fac cei care sunt întronați cu putere veșnică.

… [Cei neprihăniți care au murit] vor învia pentru a trăi în slava nemuririi, rămânând lângă niște flăcări veșnice, fără să mai fie triști, fără să mai sufere sau să mai moară, ci vor fi moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Isus Hristos. Ce este aceasta? Să moșteniți aceeași putere, aceeași slavă și aceeași exaltare, până când ajungeți la nivelul de dumnezeu și vă urcați pe tronul puterii veșnice, la fel ca cei care au trecut prin aceasta înainte” (Învățături: Joseph Smith, p. 233-234).

Istoria și lucrarea Societății de Alinare

Pentru a afla mai multe lucruri despre modul în care Societatea de Alinare a ajutat la clădirea împărăției lui Dumnezeu pe pământ, vezi Daughters in My Kingdom: The History and Work of Relief Society (2011).