În data de 8 iulie 1838, în Far West, Missouri, profetul Joseph Smith a primit cele patru revelații consemnate în Doctrină și legăminte 117-120. În revelația consemnată în Doctrină și legăminte 117, Domnul le-a poruncit lui Newel K. Whitney și William Marks să-și aranjeze repede treburile pe care le aveau în Kirtland și să se alăture sfinților credincioși care se adunau în Far West. Domnul a spus că Oliver Granger trebuia să slujească în calitate de reprezentant al Primei Președinții pentru a vinde bunurile Bisericii și a rezolva afacerile lui Joseph Smith. În revelația consemnată în Doctrină și legăminte 118, Domnul a chemat apostoli noi pentru a-i înlocui pe cei care au devenit apostați și i-a chemat pe toți membrii Cvorumului celor Doisprezece să slujească în misiuni în Marea Britanie.
Domnul le poruncește lui William Marks și Newel K. Whitney să-și rezolve treburile lor repede și să părăsească Kirtland.
Rugați cursanții să indice motive pentru care cineva ar putea să ezite să se supună unei porunci de la Domnul. Scrieți răspunsurile lor pe tablă.
Invitați cursanții să parcurgă repede Doctrină și legăminte 117:1 și să identifice cui i-a fost adresată această revelație. Explicați faptul că Newel K. Whitney era episcopul din Kirtland. El era un om de afaceri de succes și consacrase o mare parte din bunurile sale Bisericii. La data de 17 septembrie 1837, William Marks a fost chemat să slujească în calitate de reprezentant al episcopului Whitney. El deținea o librărie.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 117:1-3. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să afle ce i-a instruit Domnul să facă pe oamenii Săi. (Puteți explica faptul că termenul să nu rămână are sensul de a nu întârzia.)
Ce le-a poruncit Domnul lui Newel K. Whitney și William Marks să facă? (Domnul le-a poruncit să-și rezolve treburile lor repede și să părăsească Kirtland. Ei trebuiau să pornească în această călătorie înainte de căderea zăpezii. Cu alte cuvinte, ei trebuiau să plece în maxim patru luni.)
Amintiți cursanților faptul că, în data de 26 aprilie 1838, Domnul le poruncise sfinților să se adune în Far West, Missouri, și în alte locuri (vezi D&L 115:17-18). În data de 6 iulie 1838, un grup format din peste 500 de sfinți care locuiau în zona Kirtland, cunoscut drept Tabăra Kirtland, au plecat spre Missouri (vezi Church History in the Fulness of Times Student Manual, ediția a doua [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2003], p. 178-179).
Subliniați faptul că, pe măsură ce citim cuvintele Domnului din Doctrină și legăminte 117:4-5, vedem că episcopul Whitney și William Marks erau mult prea preocupați în legătură cu proprietățile din Kirtland ale Bisericii. Datorită chemărilor lor, de episcop și reprezentant al episcopului, ei erau administratorii acestor proprietăți. Rugați un cursant să citească, cu glas tare, versetul 4 și rugați membrii clasei să asculte pentru a afla care a fost întrebarea Domnului din acest verset.
Scrieți, pe tablă, următoarele: Ce înseamnă proprietățile pentru Mine?
Ce credeți că înseamnă acest lucru?
Pentru a ajuta cursanții să înțeleagă întrebarea Domnului din versetul 4, rugați câțiva cursanți să citească, pe rând, cu glas tare, din Doctrină și legăminte 117:5-8. Rugați membrii clasei să caute motive pentru care Domnul ar întreba: „Ce înseamnă proprietățile pentru Mine?” (Puteți explica faptul că expresia „câmpiile Olaha Șinehah” se referă la teritoriul din jurul Adam-ondi-Ahman din Missouri.)
Ce credeți că înseamnă „să poftiți… o picătură și să neglijați ceea ce este mai important”? (D&L 117:8.) În ce mod erau proprietățile din Kirtland doar o „picătură” în comparație cu binecuvântările pe care Domnul le putea da episcopului Whitney și președintelui Marks? (După ce cursanții discută despre aceste întrebări, scrieți, pe tablă, următorul principiu: Să poftim la lucruri temporale ne poate face să neglijăm probleme mai importante.)
Rugați cursanții să cugete asupra modului în care pot să acorde mai multă atenție celor mai importante lucruri din viețile lor.
Rezumați Doctrină și legăminte 117:10, explicând faptul că Domnul l-a chemat pe William Marks să continue să slujească în calitate de conducător în Biserică atunci când el a ajuns în Far West, Missouri. De asemenea, Domnul i-a spus președintelui Marks că, dacă va fi „credincios în puține lucruri”, atunci „el va fi conducător peste mai multe” (vezi, de asemenea, Matei 25:23).
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 117:11 și rugați membrii clasei să caute mustrarea pe care Domnul i-a adresat-o lui Newel K. Whitney. După ce cursantul citește acest verset, explicați faptul că banda nicolaiților erau membrii unei secte religioase din vechime. Ei afirmau că sunt creștini, însă s-au abătut de la principiile Evangheliei și s-au dedat practicilor lumești (vezi Doctrine and Covenants Student Manual [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2001], p. 290).
Dacă Newel K. Whitney ar fi hotărât să-și concentreze atenția asupra proprietăților din Kirtland în loc să se alăture sfinților, în ce mod acțiunile sale ar fi fost asemănătoare cu cele ale bandei nicolaiților?
Explicați că, din cauza amânării plecării lor din Kirtland și din cauza persecuției care a avut loc în Missouri, William Marks și Newel K. Whitney nu au putut să se alăture sfinților din Far West. Totuși, au urmat instrucțiunile Domnului și au rămas credincioși și, ulterior, s-au alăturat sfinților în Nauvoo, Illinois, unde William Marks a slujit în calitate de președinte de țăruș și Newel K. Whitney în calitate de episcop.
Domnul îl împuternicește pe Oliver Granger să reprezinte Prima Președinție în rezolvarea afacerilor din Kirtland.
Rugați cursanții să scrie pe tablă diferite chemări sau însărcinări pe care le pot primi în Biserică.
Explicați faptul că Domnul i-a poruncit unui om pe nume Oliver Granger să părăsească Far West, să se întoarcă în Kirtland și „să se străduiască cu sârguință pentru mântuirea Primei Președinții a Bisericii” (D&L 117:13). Această însărcinare includea vinderea proprietăților Bisericii și rezolvarea afacerilor lui Joseph Smith. Acest lucru presupunea sacrificii din partea lui Oliver Granger, care era aproape orb. Rugați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 117:12-15 și să caute binecuvântările pe care Domnul a spus că Oliver Granger le va primi dacă va îndeplini această însărcinare.
Ce binecuvântări urma Oliver Granger să primească?
Ce simțea Domnul în ceea ce privește sacrificiile pe care Oliver Granger urma să le facă? (Puteți să explicați că afirmația „sacrificiul lui va fi pentru Mine mai sacru decât creșterea lui” indică faptul că, pentru Domnul, sacrificiul lui Oliver era mai valoros decât banii pe care Oliver îi putea obține ca parte a însărcinării pe care o primise. Scrieți, pe tablă, următorul principiu: Sacrificiile pe care le facem atunci când Îi slujim Domnului sunt sacre pentru El.)
Faceți referire la chemările și însărcinările pe care le-ați scris pe tablă. Întrebați cursanții ce sacrificii pot presupune acele chemări și însărcinări.
De ce este important să facem tot ce putem pentru a îndeplini o însărcinare sau o chemare?
Explicați faptul că Oliver Granger a murit în Kirtland la data de 25 august 1841. În acea perioadă, el încă mai acționa în calitate de reprezentant al Primei Președinții în problemele de afaceri. Cu toate că nu a avut succes total în rezolvarea afacerilor Bisericii, a muncit pentru a apăra integritatea și bunul renume al Bisericii. El a fost fidel Domnului și profetului Joseph Smith.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declarație a președintelui Boyd K. Packer, președinte al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Președintele Boyd K. Packer
„Ce a făcut Oliver Granger pentru ca numele său să fie păstrat în sfântă aducere aminte? Chiar nu a făcut prea mare lucru. Aici nu e vorba despre ce a făcut el, ci despre cine era el…
Domnul nu S-a așteptat ca Oliver să fie perfect și poate nu S-a așteptat nici măcar ca el să reușească…
Nu ne putem aștepta să avem succes întotdeauna, dar trebuie să încercăm tot ce ne stă în putință” („Acești foarte neînsemnați frați”, Ensign sau Liahona, nov. 2004, p. 86).
De ce credeți că sacrificiile noastre sunt sacre pentru Domnul, chiar și atunci când simțim că nu am avut un succes total în eforturile noastre?
Domnul numește apostoli noi și îi cheamă pe toți apostolii să slujească într-o misiune.
Explicați faptul că, la data de 8 iulie 1838, Domnul a chemat patru apostoli noi pentru a-i înlocui pe Luke Johnson, Lyman E. Johnson, William E. McLellin și John F. Boynton, care deveniseră apostați. Invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 118:3 și să caute ceea ce Domnul dorea ca apostolii să facă.
Ce le-a poruncit Domnul apostolilor să facă?
Ce cuvinte și expresii din versetul 3 descriu modul în care dorește Domnul ca apostolii să propovăduiască Evanghelia?
Scrieți, pe tablă, următoarele: Dacă vom propovădui Evanghelia în felul Domnului…
Potrivit celor relatate în versetul 3, care sunt două moduri în care putem să completăm această afirmație? (Cursanții pot folosi cuvinte diferite, dar trebuie să înțeleagă următoarele principii: Dacă vom propovădui Evanghelia în felul Domnului, El va avea grijă de familiile noastre. Dacă vom propovădui Evanghelia în felul Domnului, El îi va pregăti pe alții să primească mesajul Său.)
Îi puteți invita pe cursanți să împărtășească modul în care au fost binecuvântați datorită slujirii misionare a unui frate sau a unei surori sau a unui alt membru al familiei.
Rezumați Doctrină și legăminte 118:4-5, explicând faptul că Domnul i-a chemat pe membrii Cvorumului celor Doisprezece Apostoli să „[meargă] pe apele mari” (Oceanul Atlantic) pentru a predica Evanghelia Sa, începând misiunea lor de la locul templului din Far West. Ei urmau să slujească în Marea Britanie.
Potrivit celor relatate în versetul 5, când trebuiau să plece acești apostoli în misiunea lor? De unde trebuiau să plece?
Explicați faptul că, în lunile care au urmat primirii acestei revelații, persecuția în Missouri s-a intensificat. În cele din urmă, sfinții au fost alungați de pe teritoriul statului. Aceste circumstanțe au făcut să fie periculos pentru Cei Doisprezece să împlinească porunca Domnului de a se întâlni în Far West. Mulți locuitori ai statului Missouri au afirmat în mod deschis că vor împiedica îndeplinirea acestei revelații. Cu toate acestea, Cei Doisprezece erau hotărâți să se supună poruncii Domnului. În dimineața zilei de 26 aprilie 1839, vârstnicii Brigham Young, Heber C. Kimball și Orson Pratt, împreună cu vârstnicii John E. Page și John Taylor, care fuseseră rânduiți recent în calitate de apostoli (vezi D&L 118:6), au mers la locul templului din Far West. (Nu toți membrii credincioși ai cvorumului au putut fi prezenți. De exemplu, vârstnicul Parley P. Pratt fusese arestat și încarcerat în urma unor acuzații false.) Ei au început din nou să pună fundația templului (vezi D&L 115:11) punând o piatră mare în apropierea colțului din partea de sud-est a parcelei. De asemenea, ei au rânduit apostoli noi, pe vârstnicii Wilford Woodruff (vezi D&L 118:6) și George A. Smith, pentru a întregi Cvorumul celor Doisprezece. După ce au îndeplinit instrucțiunile Domnului, au plecat fără să fie descoperiți de cei care plănuiseră să-i oprească. Willard Richards, care este menționat în Doctrină și legăminte 118:6, a fost rânduit în calitate de apostol după aproximativ un an, în data de 14 aprilie 1840. (Pentru o relatare completă a acestei experiențe, vezi Teachings of Presidents of the Church: Wilford Woodruff [2004], p. 139-141.)
Încheiați, depunându-vă mărturia despre principiile discutate în timpul lecției de astăzi.
Termenul nicolaiți se găsește în Apocalipsa 2:6, 15. Unii erudiți cred că nicolaiții au încercat să introducă practici idolatre în perioada de început a Bisericii creștine. Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a scris faptul că nicolaiții erau „membri ai Bisericii care încercau să-și păstreze calitatea de membru în timp ce continuau să trăiască într-un mod lumesc… Indiferent care au fost faptele lor și doctrinele pe care le propovăduiau, au început să fie etichetați astfel cei care doresc ca numele lor să apară în registrele Bisericii, dar nu doresc să se dedice cauzei Evangheliei cu toată inima” (Doctrinal New Testament Commentary, 3 vol. [1966-1973], 3:446; vezi, de asemenea, Doctrine and Covenants Student Manual [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2001], p. 290).
Înainte ca Joseph Smith să părăsească Kirtland, un grup de apostați luaseră controlul asupra templului. Domnul face referire la aceștia drept „schimbătorii de bani” ca și la cei care au pângărit împrejurimile templului în Ierusalim (vezi Matei 21:12-13). Chiar și după ce acest lucru a avut loc, Domnul dorea ca slujitorii Săi „din Ținutul Kirtland” să-și amintească de sfințenia templului.
„În primele ore ale dimineții [în data de 26 aprilie 1839, după ce membrii Cvorumului celor Doisprezece Apostoli s-au întâlnit la locul templului din Far West], Theodore Turley, unul dintre sfinții care a fost împreună cu Cei Doisprezece în Far West, a mers la casa apostatului Isaac Russell pentru a-și lua rămas bun. Russell a fost uluit de faptul că prietenul său era în Far West împreună cu Cei Doisprezece și a rămas fără cuvinte atunci când a aflat că profeția a fost împlinită” (Church History in the Fulness of Times Student Manual, ediția a doua [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2003], p. 226).