Aceasta este ultima dintre cele patru lecții despre Doctrină și legăminte 88. Revelația a fost dată la o conferință a înalților preoți, la data de 27-28 decembrie 1832 (versetele 1-126) și 3 ianuarie 1833 (versetele 127-141). Această lecție acoperă Doctrină și legăminte 88:118-141. În această parte a revelației, Domnul a poruncit unui grup de conducători ai preoției să organizeze școala profeților, sub îndrumarea lui Joseph Smith. Cei care urmau să participe la cursurile școlii trebuiau să învețe împreună prin studiu și prin credință și să dea dovadă de dragoste și prietenie unii față de alții.
Ce învățați acum la școală? Acasă? La serviciu? La Biserică?
În ce fel se deosebește învățarea materiilor de la școală, cum ar fi matematica sau științele naturii, de învățarea Evangheliei? În ce fel se aseamănă?
Explicați că în Kirtland, Ohio, în luna ianuarie a anului 1833, un grup de deținători ai preoției au răspuns poruncii Domnului de a se aduna împreună în ceea se numea școala profeților, pentru a se pregăti să predea Evanghelia pe întreg pământul. Când se întâlneau, Domnul îi învăța pe acești frați cum să fie întăriți și edificați prin Spirit în timp ce învățau împreună. Invitați cursanții să caute principii referitoare la învățare în timp ce studiază azi Doctrină și legăminte 88:118-141.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 88:118. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să afle cum căutau membrii școlii profeților să învețe.
Cum căutau acești frați să învețe?
Ce credeți că înseamnă a căuta să învățăm „prin studiu și, de asemenea, prin credință”?
Pentru a ajuta cursanții să înțeleagă ce înseamnă a învăța prin credință, invitați pe unul dintre ei să citească, cu glas tare, următoarea declarație a vârstnicului David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Vârstnicul David A. Bednar
„Învățarea prin credință necesită efort spiritual, mintal și fizic și nu doar acceptare pasivă…
Învățarea prin credință nu poate fi transferată de la învățător la cursant prin intermediul unei prelegeri, demonstrații sau al unui exercițiu experimental; mai degrabă, un cursant trebuie să-și exercite credința și să acționeze pentru a obține, el însuși, cunoașterea” („Seek Learning by Faith”, Ensign, sept. 2007, p. 64).
Explicați faptul că putem învăța prin credință când ne implicăm în mod activ și în spiritul rugăciunii în ocazii de învățare și, apoi, acționăm în conformitate cu lucrurile pe care le învățăm. Învățăm pe măsură ce ne exercităm credința prin supunere.
Observați, la începutul versetului 118, că Domnul a menționat că unii nu aveau credință. Ce putem învăța din aceste versete despre cum să ne dezvoltăm credința? (Ajutați cursanții să identifice un principiu asemănător următorului: Dacă noi căutăm, în mod activ, să învățăm prin studiu și credință, credința noastră în Isus Hristos va crește. Puteți scrie pe tablă acest principiu.)
Pentru a ajuta cursanții să înțeleagă unele dintre circumstanțele în care ar putea pune în practică acest principiu în viața lor, citiți, cu glas tare, situațiile de mai jos. După ce o citiți pe fiecare, rugați cursanții să explice cum ar putea acea persoană să caute în mod activ să învețe prin studiu și prin credință. De asemenea, rugați-i să explice în ce fel ar ajuta acel lucru persoana să-și dezvolte credința.
O tânără fată citește, cu regularitate, din scripturi, dar rareori se oprește pentru a se gândi la ceea ce citește. Nu simte că cititul din scripturi o ajută foarte mult.
Un tânăr băiat participă la adunările sale din cadrul Bisericii și îi place să participe la discuțiile din clasă. Uneori, simte îndemnul să facă schimbări în viața lui datorită lucrurilor pe care le învață, dar, de obicei, nu acționează conform acelor îndemnuri.
După ce cursanții au discutat despre aceste situații, adresați-le următoarele întrebări:
Când ați simțit că vi s-a dezvoltat credința ca rezultat al faptului că ați căutat în mod activ să învățați prin studiu și prin credință? În ce fel vi s-a dezvoltat credința datorită faptelor voastre?
Invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 88:119-120 și să afle ce le-a cerut Domnul sfinților să facă. Rugați cursanții să vă spună ce au aflat.
Explicați faptul că, drept urmare a poruncii de a construi casa descrisă în versetul 119, sfinții au construit, în cele din urmă, Templul Kirtland. În timp ce templul se afla în construcție, școala profeților s-a desfășurat în camera de sus a magazinului lui Newel K. Whitney din Kirtland.
Ce legătură poate avea sfatul din versetul 119 cu locul în care se întâlneau frații pentru școala profeților? Cu căminele noastre? Cu eforturile voastre de a studia la școală? (Școala profeților a fost organizată după principiile predate în acest verset. Căminele noastre pot fi locuri de rugăciune, post, credință, învățare și ordine.)
Împărțiți membrii clasei în echipe de câte doi. Invitați membrii echipelor să studieze Doctrină și legăminte 88:121-126 împreună și să identifice felul în care Domnul Se aștepta să se comporte frații din școala profeților. (Puteți să le sugerați să marcheze ceea ce descoperă.) În timp ce studiază aceste versete, scrieți următoarele instrucțiuni pe tablă pentru ca fiecare echipă să le urmeze după ce studiază fragmentul:
Hotărâți care sfaturi sunt îndeosebi folositoare tinerilor care caută să învețe Evanghelia. Discutați de ce credeți că aceste lucruri sunt importante pentru cineva care învață Evanghelia.
După ce au avut suficient timp să discute despre aceste întrebări în echipă, rugați câțiva cursanți să explice ce au învățat din discuțiile lor. În timp ce răspund, puteți folosi câteva dintre următoarele întrebări și explicații pentru a-i ajuta să înțeleagă o parte din sfatul Domnului:
Ce credeți că înseamnă „[a înceta] cu toate discuțiile fără rost, cu tot râsul… cu toate frivolitățile” (versetul 121)? În ce fel ne poate ajuta în eforturile noastre de a învăța lucrurile care sunt sacre faptul de a ne abține să facem aceste lucruri în situații spirituale?
Explicați că adunările școlii profeților trebuiau să fie sacre. Aceste instrucțiuni referitoare la râs și la discuțiile fără rost se refereau la faptul că cei care participau la școala profeților trebuiau să fie pioși cu privire la lucrurile sacre. Ulterior, aceste adunări au avut loc în templu.
Observați de câte ori se repetă cuvântul toți în versetul 122. Ce beneficii ar avea o clasă dacă toți cursanții ar participa la lecție și ar încerca să se învețe unii de la alții?
În ce fel credeți că faptul de a dormi „mai mult decât este necesar” ne afectează abilitatea de a învăța sau de a simți Spiritul? În ce moduri credeți că faptul de a ne odihni suficient și de a ne trezi devreme ne pot ajuta să învățăm mai bine?
Cum ați rezuma sfatul despre învățare din Doctrină și legăminte 88:118-126? (Cursanții pot identifica o serie de principii. După ce răspund, scrieți, pe tablă, următorul principiu: Făcând lucruri drepte și încetând să le facem pe cele nedrepte, putem învăța și putem fi edificați.)
Pe care dintre atitudinile menționate în aceste versete le poate adopta sau la care poate renunța clasa noastră de seminar pentru a învăța mai bine Evanghelia și a fi edificată?
Invitați cursanții să citească din nou Doctrină și legăminte 88:121-126 și să se gândească ce sfat trebuie să adopte mai din plin în viața lor. Îndemnați-i să scrie un obiectiv de a acționa conform lucrurilor pe care le-au învățat.
Invitați cursanții să vină la tablă și să scrie câteva dintre împrejurările în care studiază Evanghelia. (Răspunsurile pot include următoarele: Școala de duminica, clasa Tinerelor Fete sau cvorumul preoției, seminarul și acasă.) Rugați cursanții să se gândească dacă există oameni, în aceste împrejurări, pe care nu-i cunosc foarte bine sau cu care le este greu să se înțeleagă. Invitați-i să se gândească la unul dintre acești oameni în timp ce studiază Doctrină și legăminte 88:127-141. Rugați-i să mediteze la următoarea întrebare:
În ce fel îmi este influențată abilitatea de a învăța și a fi edificat de Spirit de relațiile mele cu cei alături de care învăț Evanghelia?
Explicați că Domnul S-a așteptat ca membrii școlii profeților să stabilească relații bune unii cu alții în timp ce învățau împreună. Invitați câțiva cursanți să citească, pe rând, cu glas tare, din Doctrină și legăminte 88:128-134. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să afle rolul învățătorului în a crea o atmosferă spirituală de învățare în școala profeților.
În ce fel trebuia învățătorul școlii profeților să stabilească o atmosferă spirituală de învățare? (Puteți explica faptul că salutul oferit de învățător membrilor clasei se referă la faptul că el le ura bun venit când intrau. Acesta era un salut specific în școala profeților.)
Ce observați referitor la salutul sau bun venitul din versetul 133?
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 88:135-137. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să afle rolul cursantului în a crea o atmosferă bună de învățare.
Ce fel de relație trebuiau să aibă membrii școlii profeților unii cu alții?
Potrivit versetului 137, ce a promis Domnul dacă membrii școlii profeților urmau să respecte instrucțiunile Sale? (Școala urma să devină un sanctuar în care Spiritul putea să-i edifice.)
Ce se poate întâmpla în clasele noastre din cadrul Bisericii sau în căminele noastre dacă urmăm instrucțiunile Domnului din versetele 128-137? (Cursanții pot identifica diverse principii, dar îl puteți sublinia pe următorul: Dacă dăm dovadă de prietenie și dragoste unii față de alții, putem invita Spiritul în timp ce studiem împreună Evanghelia.)
Cum credeți că putem da dovadă de „hotărâre fermă, de neclintit și irevocabilă, de a fi [prieteni]” membrilor clasei sau familiei pe care poate nu-i cunoaștem bine sau pe care ne este greu să-i iubim?
Când ați avut parte de un mediu potrivit pentru învățarea Evangheliei în care fiecare dorea să fie prieten? (Puteți împărtăși o experiență personală.)
Invitați cursanții să se gândească la modul în care pot face ca hotărârea lor de a-i iubi pe cei cu care învață Evanghelia să fie mai fermă. Încurajați-i să urmeze îndemnurile pe care le-au simțit pentru a da dovadă de mai multă bunătate și dragoste față de colegii de clasă și de membrii familiei. Depuneți mărturie că Domnul îi va ajuta în timp ce se străduiesc să-i iubească pe ceilalți.
Președintele Marion G. Romney, din Prima Președinție, ne-a învățat:
Imagine
Președintele Marion G. Romney
„Eu cred în studiu. Cred că oamenii învață foarte mult prin studiu. De fapt, am observat că, fără studiu, învață puțin despre cum sunt lucrurile, cum au fost sau cum vor fi. Totuși, cred și, de asemenea, știu că învățarea prin studiu se îmbunătățește foarte mult prin credință” (Learning for the Eternities [1977], p. 72).
Conform celor relatate în Doctrină și legăminte 88, membrii școlii profeților trebuiau să înceteze cu toate discuțiile fără rost, cu tot râsul și cu toate dorințele pentru plăceri fizice pentru că adunările lor trebuiau să fie sacre și, în cele din urmă, aveau să aibă loc în templu. Acest lucru nu înseamnă că râsul în sine este un păcat. În legătură cu râsul, președintele Gordon B. Hinckley ne-a declarat:
Imagine
Președintele Gordon B. Hinckley
„Puteți să vă simțiți bine. Bineînțeles că puteți! Vrem să vă distrați! Vrem să vă bucurați de viață… Vrem să fiți entuziaști și veseli, să cântați și să dansați, să râdeți și să fiți fericiți!
Dar, când faceți aceste lucruri, fiți umili și pioși, iar binecuvântările cerului vor fi ale voastre” („A Prophet’s Counsel and Prayer for Youth”, Ensign, ian. 2001, p. 11).
Când frații care aveau preoția se alăturau școlii profeților, erau primiți prin rânduiala spălării picioarelor, care era înfăptuită de profet, urmând exemplul lui Isus Hristos descris în Ioan 13. Referitor la această rânduială, vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat:
Imagine
Vârstnicul Bruce R. McConkie
„Spălarea picioarelor este o rânduială a Evangheliei; este un ritual sfânt și sacru, înfăptuit de sfinți în liniștea din interiorul templelor. Nu este făcut înaintea lumii sau pentru oamenii lumești. În vremea și dispensația Sa, Isus a instituit-o în odaia mare de sus în seara Cinei celei de taină.
«Înfăptuind această rânduială, Domnul nostru a făcut două lucruri: 1. a împlinit legea lui Moise; și 2. a instituit o sacră rânduială care, din acea zi, urma să fie înfăptuită de oameni care aveau puterea corespunzătoare pentru a o înfăptui în rândul ucenicilor Săi adevărați.
Ca parte a restaurării tuturor lucrurilor, rânduiala spălării picioarelor a fost restaurată în dispensația plenitudinii timpurilor…
Cunoașterea cu privire la spălarea picioarelor a fost revelată, pas cu pas, în aceste zile, astfel încât, acum, întreaga cunoaștere cu privire la ea este inclusă în rânduielile revelate ale casei Domnului» (Mormon Doctrine, [a doua ediție (1966), p. 829, 831])” (Doctrinal New Testament Commentary, 3 volume [1966-1973], 1:708, 710).