Doctrină și legăminte 138:1-24, 38-50

Introducere

În data de 3 octombrie 1918, în Beehive House din orașul Salt Lake (casa în care a locuit președintele Brigham Young când a fost președintele Bisericii), președintele Joseph F. Smith a avut viziunea consemnată în Doctrină și legăminte 138. În această viziune, președintele Smith L-a văzut pe Salvator, între momentul morții și cel al învierii Sale, slujind în paradis spiritelor neprihănite care așteptau să fie eliberate din legăturile morții. Aceasta este prima dintre cele două lecții care abordează Doctrină și legăminte 138.

Sugestii pentru predare

Doctrină și legăminte 138:1-11

Președintele Joseph F. Smith cugetă asupra scripturilor și asupra ispășirii lui Isus Hristos.

Rugați cursanții să mediteze asupra planului salvării și la ce se întâmplă cu spiritul și cu trupul în momentul morții.

Ce se întâmplă cu spiritele și cu trupurile noastre după ce murim? Unde merg spiritele noastre?
Cum vă imaginați că este lumea spiritelor?

Explicați faptul că președintele Joseph F. Smith, al șaselea președinte al Bisericii, a primit o revelație despre lumea spiritelor. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, introducerea la Doctrină și legăminte 138. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturile lor și să afle ce experiență a avut președintele Smith în lunile premergătoare conferinței generale din luna octombrie a anului 1918. Rugați-i să vă spună ce au aflat.

Spuneți cursanților că, în timpul acelor luni, președintele Joseph F. Smith a jelit pierderea fiului său, Hyrum Mack Smith, care a slujit în calitate de membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli. Vârstnicul Smith a murit la începutul anului respectiv din cauza unei apendicite, la vârsta de 45 de ani.

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 138:1-4. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să afle doctrina asupra căreia cugeta președintele Joseph F. Smith, în data de 3 octombrie 1918, în timp ce era singur în liniștea camerei sale.

Asupra cărei doctrine cugeta președintele Smith? (După ce cursanții răspund, scrieți, pe tablă, următoarea doctrină: Prin ispășirea lui Isus Hristos și prin supunere față de principiile Evangheliei, toată omenirea poate fi salvată.)

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 138:5. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să afle de ce experiență a avut parte președintele Smith în timp ce cugeta asupra ispășirii.

Ce i-a venit în minte președintelui Smith în timp ce cugeta asupra ispășirii lui Isus Hristos?

Întrebați cursanții dacă li s-a întâmplat vreodată să le vină în minte un fragment scriptural în timp ce cugetau asupra unui subiect din Evanghelie. Invitați-i să-și împărtășească experiențele.

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 138:6-10. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să afle care învățături l-au impresionat pe președintele Smith. Rugați-i să vă spună ce au aflat. Apoi, explicați că președintele Smith a avut o viziune care ne ajută să înțelegem învățăturile lui Petru despre lumea spiritelor.

Invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 138:11 și să afle ce a văzut președintele Smith în timp ce cugeta asupra scripturilor. Rugați cursanții să vă spună ce au aflat.

Explicați-le că, înainte ca ei să învețe despre viziunea președintelui Smith despre lumea spiritelor, trebuie să remarce procesul primirii revelației pe care el l-a descris: în timp ce cugeta asupra scripturilor, a reflectat asupra doctrinei ispășirii și asupra dragostei Tatălui Ceresc și a lui Isus Hristos pentru întreaga omenire. Aceste gânduri i-au adus în minte cuvintele lui Petru. Apoi, în timp ce cugeta asupra cuvintelor lui Petru, „ochii înțelegerii [lui] s-au deschis”, Duhul Sfânt a venit asupra lui și a văzut lumea spiritelor.

Ce putem învăța de la președintele Joseph F. Smith despre pregătirea pentru a primi revelație? (Cursanții pot folosi cuvinte diferite, dar ei trebuie să identifice următorul principiu: Când citim și cugetăm asupra scripturilor, ne pregătim să primim revelație. Puteți sugera cursanților să scrie acest principiu în scripturile lor, lângă versetul 11.)
Cum pot cititul din scripturi și cugetarea asupra lor să ajute la primirea revelației?

Invitați un cursant să citească declarația de mai jos a vârstnicului D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. (Dacă este posibil, oferiți cursanților câte un exemplar al declarației și rugați-i să urmărească în exemplarele lor.) Rugați cursanții să fie atenți la descrierea vârstnicului Christofferson despre modul în care trebuie să studiem scripturile:

„Când spun «studiați», mă refer la ceva mai mult decât a citi… Îmi imaginez, uneori, cum citiți câteva versete oprindu-vă să meditați asupra lor și, citind versetele din nou, cu grijă, cum reflectați la ceea ce înseamnă ele, rugându-vă pentru a înțelege, [punându-vă întrebări] în mintea dumneavoastră, așteptând influențe spirituale și notând impresiile și înțelegerile care vin, astfel încât să puteți să vă amintiți și să învățați mai mult” („Când te vei întoarce la Dumnezeu”, Ensign sau Liahona, mai 2004, p. 11).

Când ați folosit acest tipar în studiul scripturilor? În ce fel a schimbat acest lucru experiența voastră?

Invitați cursanții să-și stabilească obiectivul de a citi scripturile și de a cugeta asupra lor în felul descris de vârstnicul Christofferson.

Doctrină și legăminte 138:12-24, 38-50

Joseph F. Smith vede morții neprihăniți așteptându-și învierea.

Împărțiți cursanții în echipe de câte doi. Rugați-i să discute în cadrul echipei despre următoarea întrebare:

Ce eveniment viitor așteptați cu cea mai mare nerăbdare? De ce sunteți entuziasmați de acesta?

După ce le-ați acordat suficient timp, invitați câțiva cursanți să împărtășească celorlalți cursanți răspunsurile lor. Explicați faptul că, atunci când președintele Joseph F. Smith a văzut lumea spiritelor în viziune, el a văzut o mare adunare de spirite.

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 138:12-13. Rugați membrii clasei să caute cum au fost descrise spiritele adunate.

În ce fel a descris președintele Smith spiritele pe care le-a văzut?

Invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 138:38-49 și să afle numele unora dintre spiritele care erau acolo. (Puteți să le sugerați cursanților să marcheze aceste nume în scripturile lor.) Rugați cursanții să vă spună câteva dintre numele găsite.

Potrivit celor relatate în versetul 49, ce așteptau aceste spirite? (Eliberare.)

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 138:14-16, 50. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să afle de ce erau aceste spirite neprihănite pline de bucurie și fericire.

De ce au fost aceste spirite neprihănite pline de bucurie și fericire? („Pentru că ziua eliberării lor era aproape” [versetul 15]. Cu alte cuvinte, ele știau că urmau să fie înviate în scurt timp, datorită ispășirii lui Isus Hristos.)
De ce credeți că reunirea spiritelor cu trupurile lor era o eliberare pentru aceste spirite neprihănite?

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 138:17 și rugați membrii clasei să afle ce binecuvântări primesc sufletele neprihănite după reunirea spiritelor cu trupurile lor. Puteți invita cursanții să marcheze ceea ce au găsit.

Ce putem primi atunci când suntem înviați? (Plenitudinea bucuriei.)
Ce putem învăța din Doctrină și legăminte 138:14-17, 50 despre eliberarea de la moartea fizică? (Cursanții pot identifica diverse doctrine și principii, dar asigurați-vă că înțeleg următoarele două doctrine: Prin harul lui Dumnezeu Tatăl și al lui Isus Hristos, vom fi eliberați din legăturile morții și putem primi plenitudinea bucuriei prin înviere. Puteți să scrieți pe tablă aceste doctrine.)

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, declarația de mai jos a vârstnicului David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, care a comentat despre necesitatea și binecuvântarea de a avea un trup fizic. Rugați membrii clasei să afle motivele pentru care este esențial în planul Tatălui Ceresc să avem un trup fizic pentru a putea primi plenitudinea bucuriei.

„Trupurile noastre fizice fac posibile multe experiențe profunde și intense pe care pur și simplu nu le-am fi putut obține în starea noastră premuritoare. Drept urmare, relațiile noastre cu alți oameni, capacitatea noastră de a recunoaște adevărul și de a acționa în conformitate cu el și capacitatea de a ne supune principiilor și rânduielilor Evangheliei lui Isus Hristos sunt amplificate prin trupurile noastre fizice…

Planul Tatălui este întocmit astfel încât să asigure îndrumare copiilor Săi, să-i ajute să devină fericiți și să-i aducă în siguranță acasă, la El, cu trupuri înviate, exaltate” („Noi credem în păstrarea castității”, Ensign sau Liahona, mai 2013, p. 41, 43).

De ce avem nevoie de un trup fizic pentru a primi plenitudinea bucuriei?

Pentru a completa răspunsurile cursanților, puteți explica faptul că plenitudinea bucuriei este bucuria de care are parte Tatăl Ceresc. Tatăl Ceresc are un trup fizic din carne și oase (vezi D&L 130:22). Când spiritele și trupurile noastre sunt despărțite, noi nu suntem ca El și nu putem primi plenitudinea bucuriei (vezi D&L 93:33-34). Când spiritele și trupurile noastre vor fi inseparabil legate – atunci când vom fi înviați – vom putea, în cele din urmă, să devenim ca Tatăl nostru Ceresc și vom putea avea plenitudinea bucuriei.

Explicați că cei neprihăniți din lumea spiritelor au așteptat „venirea” sau sosirea Fiului lui Dumnezeu pentru a-i elibera și a-i restaura la „forma [lor] perfectă” (D&L 138:16-17). Invitați cursanții să vizualizeze ce se întâmpla pe pământ în timp ce aceste spirite neprihănite erau adunate. Isus Hristos a ispășit pentru toți copiii Tatălui Ceresc prin suferința Sa din Ghetsimani și de pe cruce. Unele dintre spiritele neprihănite din lumea spiritelor au așteptat mii de ani să fie eliberate. Sacrificiul pe care Isus Hristos îl făcea includea atât mântuirea lor de păcate, cât și salvarea de la moartea fizică.

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 138:18-19. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să-și imagineze cum a fost evenimentul descris în aceste versete.

Cum credeți că a fost apariția lui Isus Hristos în lumea spiritelor pentru cei pe care i-a vizitat?
Ce le-a predicat Salvatorul acestor spirite?
Cum ați fi reacționat în fața Salvatorului, care tocmai înfăptuise ispășirea pentru voi, dacă ați fi fost acolo să-L auziți predicând în lumea spiritelor? (Îi puteți ruga pe cursanți să cugete, în liniște, la această întrebare și să nu răspundă cu glas tare.)

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 138:23-24. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să afle cum au reacționat spiritele neprihănite la vizita Salvatorului. Rugați cursanții să vă spună ce au aflat.

Faceți referire la prima doctrină scrisă pe tablă: Prin ispășirea lui Isus Hristos și prin supunere față de principiile Evangheliei, toată omenirea poate fi salvată. Explicați faptul că, în timp ce vor continua să studieze Doctrină și legăminte 138, cursanții vor afla modul în care Tatăl Ceresc a pregătit o cale prin care toți copiii Săi să beneficieze de ispășirea Salvatorului.

Comentarii și informații generale

Doctrină și legăminte 138. Situația personală a președintelui Joseph F. Smith din acel moment.

Între anii 1869 și 1918, președintele Joseph F. Smith a avut parte de durerea și tristețea provocate de moartea unor membri ai familiei. El a îngropat treisprezece copii, dintre care nouă au murit în copilărie, și o soție. Președintele Smith a scris următoarele într-o scrisoare adresată soției sale, Edna, când primul său născut, Mercy Josephine, a murit înainte de a împlini vârsta de trei ani.

„Cu greu îndrăznesc să încerc să scriu, căci și acum mă doare inima, iar în mintea mea este un haos total; dacă ar fi să cârtesc, fie ca Dumnezeu să mă ierte, căci sufletul mi-a fost încercat și încă îmi este pus la încercare de o amărăciune pătrunzătoare, iar inima îmi este rănită și aproape sfâșiată în două. Mă simt devastat, casa-mi pare pustiită și aproape plictisitoare, deși aici îmi este familia și bebelușul; totuși nu pot să nu simt că cea mai tandră, cea mai scumpă și cea mai puternică legătură care mă lega de casă și de pământ este ruptă, bebelușul meu, scumpa mea Dodo este moartă! Îmi vine foarte greu să cred, iar inima mea se întreabă: Oare este adevărat? Mă uit în zadar, ascult, niciun sunet, rătăcesc prin camere, toate sunt goale, abandonate, pustii, părăsite. Privesc aleea din curte, privesc în jurul casei, mă uit aici și acolo pentru a zări un copilaș cu părul blond și obrajii îmbujorați, dar, vai, niciun tropăit de pași mici. Niciun chip cu ochii aceia mici și negri larg deschiși strălucind de dragoste pentru tati; niciun glăscior care să adreseze o mie de întrebări și care să spună lucruri drăguțe, vorbind cu bucurie fără încetare, nicio mânuță moale care să se înfășoare în jurul gâtului meu, nicio buză dulce trandafirie care să-mi returneze, cu acea inocență copilărească, îmbrățișările tandre și sărutările, ci doar un scăunel gol. Jucăriile ei ascunse, hainele ei puse deoparte și doar acel gând dezolant care-și impune greutatea zdrobitoare peste inima mea – ea nu este aici, este moartă! Dar nu se va mai întoarce? Nu mă poate părăsi pentru mult timp, unde este ea? Sunt aproape copleșit și doar Dumnezeu știe cât de mult mi-am iubit fetița și că ea îmi era lumina și bucuria inimii.

În dimineața dinaintea morții ei, după ce am stat treaz lângă ea toată noaptea, căci am vegheat-o în fiecare noapte, i-am spus: «Drăguța mea nu a dormit toată noaptea». A dat din cap și a răspuns: «Voi dormi astăzi, tati». O, aceste cuvinte mi-au străpuns inima! Am știut, deși nu am vrut să cred, era un alt glas, că însemna somnul morții și ea, într-adevăr, a dormit. Și, vai, lumina inimii mele s-a stins! Imaginea cerului gravată în sufletul meu era aproape dusă” (în Joseph Fielding Smith, Life of Joseph F. Smith [1938], p. 455-456).