Lecția 69
Doctrină și legăminte 64:1-19
Introducere
În data de 27 august 1831, profetul Joseph Smith și câțiva vârstnici se întorseseră recent în Ohio din călătoria lor, făcută pentru a dedica pământul și locul templului din Sion sau Independence, Missouri. În timpul călătoriei lor spre și din Missouri, unii vârstnici au avut sentimente care au dus la neînțelegeri și conflicte între ei, dar cei mai mulți s-au putut împăca unii cu alții. În data de 11 septembrie, profetul a primit revelația consemnată în Doctrină și legăminte 64. Această lecție cuprinde versetele din Doctrină și legăminte 64:1-19, în care Domnul vorbește despre dorința Sa de a-i ierta pe slujitorii Săi. El le poruncește, de asemenea, membrilor Bisericii să se ierte unul pe altul.
Notă. Lecția 70 oferă ocazia ca doi cursanți să predea. Dacă încă nu ați făcut acest lucru, puteți să alegeți acum doi cursanți și să le oferiți exemplare cu părțile desemnate din lecția 70, astfel încă să se poată pregăti.
Sugestii pentru predare
Doctrină și legăminte 64:1-7
Domnul îi asigură pe vârstnici de dorința Sa de a ierta.
Înainte de începerea lecției, scrieți, pe tablă, următoarele întrebări:
Când v-ați simțit rănit din cauza cuvintelor sau faptelor unei alte persoane?
Cum ați reacționat în acea situație?
Începeți lecția invitând cursanții să reflecteze asupra întrebărilor de pe tablă.
Explicați că, în Doctrină și legăminte 64, Domnul ne învață cum să reacționăm când ne rănesc alții. Joseph Smith a primit revelația consemnată în Doctrină și legăminte 64 în data de 11 septembrie 1831, la aproximativ două săptămâni după ce el și un grup de vârstnici se întorseseră în Ohio din Independence, Missouri. Acești vârstnici și alți membri ai Bisericii întâmpinaseră dificultăți din cauza sentimentelor care duseseră la neînțelegeri și conflicte în rândul unor membri ai grupului. În această revelație, Domnul a spus: „Sunt unii printre voi care au păcătuit” (D&L 64:3).
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 64:1-4 și rugați membrii clasei să caute expresii care descriu cum a reacționat Domnul față de cei care păcătuiseră. Puteți să le sugerați cursanților să marcheze expresiile pe care le găsesc.
-
Cum a spus Domnul că avea să reacționeze față de membrii Bisericii care păcătuiseră?
-
Ce ne învață aceste reacții despre Domnul? (Cursanții pot folosi cuvinte diferite, dar ei trebuie să identifice următorul principiu: Domnul are compasiune și este iertător și milostiv. Scrieți acest principiu pe tablă.)
-
De ce ar fi putut acest adevăr să fie important pentru membrii Bisericii care întâmpinaseră dificultăți din cauza neînțelegerilor și sentimentelor apăsătoare? De ce este important pentru voi acest adevăr despre Salvator?
Explicați că, atunci, unii membri ai Bisericii, inclusiv câțiva dintre vârstnicii care călătoriseră cu Joseph Smith, începuseră să-l critice pe Joseph Smith. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 64:5-6. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute ce a spus Domnul despre Joseph Smith. Înainte ca acel cursant să citească, explicați că a căuta ocazii împotriva cuiva, așa cum este exprimat în versetul 6, înseamnă a căuta greșelile cuiva.
-
Ce a spus Domnul despre Joseph Smith? (Joseph Smith deținea cheile împărăției Domnului și era slujitorul Domnului. Unii oameni au găsit greșeli la Joseph.)
Invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 64:7 și să fie atenți la ce alte lucruri a spus Domnul despre Joseph Smith.
-
Ce putem învăța din acest verset despre Joseph Smith? (Joseph Smith păcătuise, dar Domnul era dornic să-l ierte. Pentru a-i ajuta pe cursanți să înțeleagă acest fragment, puteți sublinia că, așa cum se întâmplă cu toți oamenii, Joseph Smith avea slăbiciuni și trebuia să caute iertarea Domnului pentru păcatele sale. Totuși, el nu era vinovat de păcate grave.)
-
Ce putem învăța din aceste versete despre ce trebuie să facem pentru a primi iertarea Domnului?
Doctrină și legăminte 64:8-19
Domnul le poruncește slujitorilor Săi să se ierte unul pe altul.
Dacă este posibil, expuneți o fotografie cu un șarpe veninos care trăiește în zona dumneavoastră sau o fotografie a unei răni cauzate de mușcătura unui șarpe veninos.
-
În afara durerii fizice, ce alte trăiri credeți că ați avea dacă ați fi mușcat de un șarpe veninos?
Explicați că o persoană în această situație ar putea (1) să urmărească și să ucidă șarpele din cauza furiei sau fricii sau (2) să ia imediat măsuri pentru a scoate veninul din sistemul său.
-
Care dintre aceste două acțiuni credeți că este mai înțeleaptă? De ce?
Explicați că alegerile unei persoane după ce a fost mușcată de un animal veninos pot fi comparate cu alegerile noastre atunci când ne simțim răniți din cauza cuvintelor sau faptelor altei persoane. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 64:8. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturile lor și să caute consecințele suferite de unii dintre ucenicii Domnului pentru că au refuzat să se ierte unii pe alții. Invitați cursanții să spună ce au aflat.
-
Ce principiu putem învăța din versetul 8? (Cursanții pot folosi cuvinte diferite, dar ei trebuie să identifice următorul principiu: Când refuzăm să-i iertăm pe alții, aducem suferință asupra noastră. Puteți să invitați cursanții să scrie, în scripturile lor, acest principiu folosind propriile cuvinte.)
-
Cum poate să fie năpăstuită (sau rănită) o persoană neiertându-i pe alții? În ce fel este acest lucru asemănător consecințelor faptului că o persoană urmărește un șarpe cu clopoței care tocmai a mușcat-o?
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 64:9. Invitați membrii clasei să identifice o altă consecință a faptului de a nu-i ierta pe alții.
-
Potrivit celor relatate în versetul 9, care este o altă consecință a faptului de a refuza să-i iertăm pe alții? (Dacă nu îi iertăm pe alții, noi stăm condamnați înaintea Domnului. Scrieți această doctrină pe tablă.)
În cadrul acestei discuții, puteți ruga un cursant să citească următoarea declarație a vârstnicului David E. Sorensen, din Cei Șaptezeci:
„Poate fi foarte greu să iertăm cuiva răul pe care ni l-a făcut dar, când o facem, deschidem pentru noi înșine un viitor mai bun. Greșeala altora nu ne mai poate controla calea. Când îi iertăm pe alții, avem libertatea de a alege cum ne vom trăi viețile. Iertarea înseamnă că problemele trecutului nu mai dictează destinelor noastre și că ne putem concentra asupra viitorului cu dragostea lui Dumnezeu în inimile noastre” („Iertarea va schimba amărăciunea în dragoste”, Ensign sau Liahona, mai 2003, p. 12).
Pentru a-i ajuta pe cursanți să identifice și să pună în practică porunca Domnului de a-i ierta pe toți oamenii, citiți exemplele de mai jos și adresați întrebările care le urmează.
-
O tânără fată se simte rănită și jenată când află că unii dintre colegii ei au răspândit bârfe despre ea. Mai târziu, unii dintre acești colegi își cer scuze, dar alții nu. Tânăra fată îi iartă pe cei care și-au cerut scuze, dar are resentimente față de ceilalți.
Invitați cursanții să citească Doctrină și legăminte 64:10-11. Rugați-i să se gândească la legătura dintre aceste versete și exemplul pe care l-ați citit.
-
Ce poruncă dă Domnul în versetul 10? (Ajutați cursanții să identifice următoarea poruncă: Domnul poruncește să-i iertăm pe toți oamenii.)
-
Care este legătura dintre această poruncă și tânăra fată din exemplu? De ce credeți că este important să-i iertăm pe toți oamenii, indiferent dacă și-au cerut sau nu scuze pentru greșelile lor?
-
-
Un tânăr băiat încalcă o poruncă. El se roagă pentru iertare și discută problema cu episcopul său. Totuși, chiar și după ce episcopul l-a asigurat pe tânărul băiat că s-a pocăit sincer, acesta se simte, în continuare, nedemn din cauza păcatului comis.
-
Care este legătura dintre porunca de a-i ierta pe toți oamenii și tânărul băiat din acest exemplu? De ce trebuie să ne iertăm pe noi înșine?
-
-
O tânără fată este tristă și confuză din cauza faptelor tatălui său. El și-a abandonat familia. Înainte de a pleca, el își arăta rareori dragostea față de familie și era deseori crud. Ea nu înțelege de ce tatăl ei a acționat în acest fel și are sentimente de mânie față de el. Ea știe că trebuie să-l ierte, dar nu crede că poate.
-
Cum poate sfatul Domnului din versetul 11 să o ajute pe această tânără fată să-și ierte tatăl? În ce fel ne ajută faptul de a-L lăsa pe Dumnezeu să-i judece pe cei care ne-au rănit?
-
Rugați cursanții să se gândească dacă există vreo persoană pe care trebuie s-o ierte. Recunoașteți că, uneori, poate fi foarte dificil să-i iertăm pe alții. Invitați un cursant să citească următoarea declarație a președintelui Gordon B. Hinckley. Rugați membrii clasei să fie atenți la ce pot face dacă le este greu să ierte pe cineva.
„Vă rog să-I cereți Domnului tăria de a ierta… Poate nu va fi ușor și nu se va întâmpla repede. Dar, dacă veți căuta și cultiva aceasta cu sinceritate, se va întâmpla” („Of You It Is Required to Forgive”, Ensign, iun. 1991, p. 5).
-
Ce ne-a sfătuit președintele Hinckley să facem dacă ne străduim să iertăm pe cineva? În ce fel credeți că faptul de a ne ruga pentru tărie ne poate ajuta să iertăm?
Rezumați Doctrină și legăminte 64:12-14 explicând faptul că Domnul ne-a învățat că alegerea noastră de a-i ierta pe alții nu îi scutește de responsabilitatea pentru faptele lor. Ei încă sunt răspunzători în fața Domnului pentru nedreptățile pe care le-au făcut. În Doctrină și legăminte 64:15-17, observăm că Domnul i-a iertat, în special, pe doi dintre slujitorii Săi, Isaac Morley și Edward Partridge, deoarece se pocăiseră de păcatele lor.
Expuneți o ilustrație cu Isus Hristos. Arătați către primul adevăr pe care l-ați scris pe tablă la începutul lecției: Domnul are compasiune și este iertător și milostiv. Depuneți mărturie că, pe măsură ce iertăm, devenim mai asemănători Salvatorului.
Invitați cursanții să se gândească cum pot pune în practică principiile despre pocăință pe care le-au învățat azi. Acordați-le timp să scrie ce vor face pentru a pune în practică aceste adevăruri și să consemneze orice îndemn pe care l-au primit.
Comentarii și informații generale
Doctrină și legăminte 64:8. Noi aducem suferință asupra noastră când nu îi iertăm pe alții.
Vârstnicul David E. Sorensen, din Cei Șaptezeci, a vorbit despre doi oameni care s-au rănit pe ei înșiși și au rănit pe mulți alții din cauza refuzului lor de a ierta:
„Am crescut într-un orășel mic de fermieri, unde apa era izvorul forței de viață al comunității. Îmi amintesc de oamenii din societatea noastră, cum urmăreau, se îngrijorau și se rugau pentru ploi, pentru irigațiile asigurate de stat și pentru apă în general…
Din cauza stresului și încordării cauzate de clima noastră, oamenii nu se comportau, întotdeauna, așa cum ar fi trebuit. Ocazional, vecinii se mai răsteau la câte un fermier care utiliza prea multă apă din rezerva de apă. Așa a început povestea cu cei doi oameni pe care îi voi numi Chet și Walt și care locuiau aproape de pășunea noastră de munte. Acești doi vecini au început să se certe pentru apa care venea din canalul de irigație pe care îl împărțeau. La început a fost o ceartă minoră, dar, peste ani, cei doi bărbați au lăsat ca aceste neînțelegeri să se transforme în resentimente și, după aceea, în certuri – chiar până la amenințări.
Într-o dimineață de iulie, ambii bărbați au simțit că au rămas, din nou, fără apă. Fiecare dintre ei s-a dus la canal să vadă ce s-a întâmplat, fiecare gândindu-se că apa a fost furată de celălalt. Au ajuns la vana canalului în același timp. Cuvinte dure au fost schimbate; a urmat o încăierare. Walt era un om înalt și avea multă forță. Chet era mic, puternic și tenace. Luptându-se cu furie, lopețile pe care le purtau cu ei au fost folosite drept arme. Din neatenție, Walt a lovit unul dintre ochii lui Chet cu lopata, lăsându-l orb la un ochi.
Luni și ani au trecut, totuși, Chet nu putea nici să uite, nici să ierte. Furia pe care o simțea din cauza pierderii ochiului a crescut în el și ura lui s-a intensificat. Într-o zi, Chet s-a dus în hambarul său, a luat pistolul din raft, a încălecat și s-a dus, în jos, spre vana de la canal. El a pus un stăvilar în canal și a deviat apa care curgea spre ferma lui Walt, știind că Walt va veni în curând să vadă ce s-a întâmplat. După aceea, Chet s-a ascuns după arbuști și a așteptat. Când Walt a apărut, Chet l-a împușcat, omorându-l. După care, s-a urcat pe cal, s-a întors acasă și l-a chemat pe șerif să-l anunțe că tocmai l-a împușcat pe Walt.
Tatălui meu i s-a cerut să fie printre jurații care l-au judecat pe Chet pentru crimă. Tata a refuzat deoarece era de multă vreme prieten cu ambii oameni și cu familiile lor. Chet a fost judecat, învinovățit de crimă și condamnat la închisoare pe viață.
După mulți ani, soția lui Chet a venit la tatăl meu și l-a întrebat dacă ar semna o cerere către guvernator cerând clemență pentru soțul ei, a cărui sănătate era, acum, șubredă, după ce stătuse atât de mulți ani în închisoarea de stat. Tata a semnat cererea. După câteva seri, doi dintre fiii lui Walt au apărut la ușa noastră. Ei erau foarte furioși și supărați. Spuneau că, deoarece tatăl meu semnase cererea, mulți alții semnaseră. Ei i-au cerut tatălui meu să-și șteargă numele de pe cerere. El a refuzat. El simțea că Chet era un om foarte slab și bolnav. Acesta suferise ani mulți în închisoare pentru teribila crimă comisă din ură. El dorea ca Chet să aibă funeralii decente și să fie înmormântat lângă familia lui.
Fiii lui Walt s-au mâniat, spunând: «Dacă este eliberat din închisoare, ne vom asigura că vor avea de suferit și el, și familia lui».
În final, Chet a fost eliberat și i s-a permis să meargă acasă și să moară lângă familia lui. Din fericire, n-au mai fost alte violențe între familii. Deseori, tatăl meu povestea ce tragic a fost faptul că, Chet și Walt, acești doi vecini și prieteni din copilărie, au căzut captivi mâniei lor și au lăsat ca ea să le distrugă viețile. Ce tragic a fost că pasiunii de moment i s-a permis să iasă de sub control – în final luând viața ambilor oameni – din simplul motiv că cei doi oameni nu au putut să se ierte unul pe altul din cauza unui abuz imaginar în folosirea apei de irigație…
Când cineva ne face rău nouă sau celor pe care-i iubim, durerea poate fi aproape copleșitoare. Putem avea sentimentul că suferința sau nedreptatea sunt cele mai importante lucruri din lume și că nu avem altă soluție decât să căutăm răzbunare. Dar Hristos, Prințul Păcii, ne învață o cale mai bună. Poate fi foarte greu să iertăm cuiva răul pe care ni l-a făcut dar, când o facem, deschidem pentru noi înșine un viitor mai bun. Greșeala altora nu ne mai poate controla calea. Când îi iertăm pe alții, avem libertatea de a alege cum ne vom trăi viețile. Iertarea înseamnă că problemele trecutului nu mai dictează destinele noastre și că ne putem concentra destinele spre viitor cu dragostea lui Dumnezeu în inimile noastre” („Iertarea va schimba amărăciunea în dragoste”, Ensign, mai 2003, p. 10-11, 12).
Doctrină și legăminte 64:12-14. „Îl veți aduce înaintea Bisericii.”
Învățăturile Domnului din Doctrină și legăminte 64:12-14 ne arată că alegerea noastră de a-i ierta pe alții nu îi scutește de consecințele faptelor lor. Vârstnicul Richard G. Scott, din Cvorumul Celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat:
„Dacă ați fost serios nedreptățit, fiind o victimă nevinovată, nu păstrați sentimente de ură, de furie față de ceea ce pare a fi nedrept. Iertați persoana care v-a jignit, chiar dacă sunteți nevinovat. Pentru a face aceasta, s-ar putea să fie nevoie de un efort imens din partea dumneavoastră. Un astfel de comportament este foarte dificil, dar este calea sigură către pace și vindecare. Dacă se cer măsuri disciplinare pentru o încălcare făcută împotriva dumneavoastră, lăsați aceasta în seama Bisericii și a autorităților civile. Nu vă împovărați viața gândindu-vă la răzbunare. Procesul de justiție al Domnului se desfășoară lent, dar este foarte eficient. În planul Domnului, nimeni nu va scăpa de consecințele unei încălcări nerezolvate a legilor Sale. În timpul și în felul Său, se va cere o plată pentru faptele rele comise, pentru care n-a existat pocăință” („O conștiință împăcată și o minte liniștită”, Ensign sau Liahona, nov. 2004, p. 16-17).
Vârstnicul David E. Sorensen a explicat într-un mod similar:
„Aș dori să precizez că iertarea păcatelor nu trebuie confundată cu toleranța răului. De fapt, în Traducerea lui Joseph Smith, Domnul spune: «Judecați cu o judecată dreaptă» [Traducerea lui Joseph Smith, Matei 7:1 ]. Salvatorul ne cere să evităm și să combatem răul în toate formele lui și, cu toate că trebuie să-l iertăm pe aproapele nostru care ne face rău, trebuie să acționăm într-o manieră pozitivă pentru a preveni ca acel rău să se repete. O femeie care este abuzată nu trebuie să caute răzbunare, dar nici să simtă că nu poate preveni un abuz. Un om de afaceri care a fost tratat necinstit într-o afacere, nu trebuie să urască persoana care nu a fost cinstită, ci să facă pașii corespunzători pentru a remedia răul. Iertarea nu ne cere să acceptăm sau să tolerăm răul. Nu ne cere să ignorăm răul pe care-l vedem în jurul nostru sau în viețile noastre. Dar, când luptăm împotriva păcatului, nu trebuie să permitem învrăjbirii sau mâniei să controleze gândurile sau faptele noastre” („Iertarea va schimba amărăciunea în dragoste”, Ensign sau Liahona, mai 2003, p. 12).