Aceasta este a treia dintre cele patru lecții despre Doctrină și legăminte 88. Partea revelației din această lecție se va concentra pe ceea ce s-a transmis la o conferință a înalților preoți, în zilele de 27 și 28 decembrie 1832. În ea, Domnul îi instruiește pe vârstnicii Bisericii să se învețe unii pe alții și să se pregătească să slujească în calitate de misionari. De asemenea, Domnul i-a învățat despre semnele celei de-a Doua Veniri, ordinea generală în care vor fi înviați toți oamenii și unele dintre evenimentele legate de ultima bătălie cu Satana.
Domnul poruncește vârstnicilor Bisericii să se pregătească pentru slujirea lor și revelează evenimentele care preced cea de-a Doua Venire a Sa.
Invitați un cursant să vină în fața clasei și să-l învețe pe un altul cum să îndeplinească o sarcină simplă, cum ar fi să facă nod la cravată (sau o altă sarcină pe care cel de-al doilea cursant nu știe să o îndeplinească). Rugați cursanții să ridice mâna dacă au ajutat recent pe cineva să învețe o lecție sau să dobândească o deprindere. Rugați-i pe câțiva să descrie experiența. După aceea, discutați despre următoarele întrebări:
Ce ați învățat în timp ce v-ați pregătit să predați și când ați învățat pe cineva?
De ce credeți că, adesea, învățăm mai mult din a ne pregăti să predăm decât din a fi învățați de către alții?
Amintiți cursanților că Domnul a dat revelația din Doctrină și legăminte 88 unui grup de deținători ai preoției care s-a rugat să știe voința Domnului cu privire la întemeierea Sionului. În această revelație, Domnul i-a numit pe acei deținători ai preoției care făceau parte din grup „primii lucrători în această ultimă împărăție” (vezi D&L 88:70, 74) și le-a poruncit să se organizeze și să participe la cursurile unei școli pentru a se pregăti să predice Evanghelia printre neamurile pământului (vezi D&L 88:74, 84, 127).
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 88:73-76. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să afle ce le-a poruncit Domnul acestor deținători ai preoției să facă pentru a se pregăti să le predice altora.
Ce li s-a poruncit acestor „[primi] lucrători” să facă pentru a se pregăti să le predice altora în calitate de misionari? (Puteți ruga un cursant să scrie, pe tablă, răspunsurile cursanților.)
Ce putem face pentru a ne „organiza”, „pregăti” și „sfinți”, astfel încât să împărtășim Evanghelia într-un mod mai eficient?
În ce fel ne influențează faptul de a fi curățați de păcat abilitatea de a împărtăși Evanghelia?
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 88:77-80. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să afle ce le-a poruncit Domnul acestor deținători ai preoției să facă în timp ce se adunau împreună. Rugați cursanții să spună ce au aflat.
Ce le-a promis Domnul celor care propovăduiesc cu sârguință? (Că harul Său va fi cu ei și că vor fi instruiți mai bine în toate lucrurile pe care trebuie să le înțeleagă cu privire la împărăția lui Dumnezeu.)
Ce înseamnă că „harul [Domnului] va fi cu voi” (D&L 88:78)? (Domnul ne va ajuta pe măsură ce căutăm cu sârguință să predicăm și să învățăm Evanghelia.)
Din ceea ce ați învățat din versetele 77-78, cum ați formula un principiu despre predare? (Cursanții pot identifica o varietate de principii, inclusiv următorul: Pe măsură ce ne instruim unii pe alții cu sârguință, Domnul ne va ajuta să înțelegem mai bine adevărurile Sale. Instruindu-ne unii pe alții, ne putem pregăti să împărtășim altora Evanghelia. Puteți scrie aceste principii pe tablă folosind cuvintele cursanților.)
În ce fel v-a ajutat faptul că ați predicat altora Evanghelia să o înțelegeți mai bine?
Potrivit celor relatate în versetul 79, ce alte subiecte este important să înțelegem? În ce fel ne poate ajuta dobândirea unor cunoștințe atât de vaste să predicăm altora Evanghelia?
Pentru a ajuta cursanții să înțeleagă importanța faptului de a pune în practică principiile pe care le-au identificat mai sus, desemnați grupuri de patru cursanți care să se pregătească și să predea următoarea lecție scurtă membrilor grupului. Rugați doi cursanți din fiecare grup să se pregătească să predea împreună Doctrină și legăminte 88:81-86 și pe ceilalți doi să se pregătească să predea împreună Doctrină și legăminte 88:87-98. Faceți exemplare cu următoarele instrucțiuni pentru fiecare grup. Rugați-le să citească instrucțiunile și versetele și, apoi, să decidă cum vor preda scurta lecție. (Încurajați ambii cursanții din fiecare echipă să participe în predare.) Explicați că fiecare echipă va avea aproximativ cinci minute pentru a se pregăti și aproximativ șapte minute pentru a preda. După ce cursanții au avut suficient timp să se pregătească, invitați echipele cărora li s-a desemnat Doctrină și legăminte 88:81-86 să le predea celorlalți cursanți din grupul lor. Apoi, invitați-i să schimbe rolurile, iar echipa căreia i s-a desemnat Doctrină și legăminte 88:87-98 să predea celorlalți. (Notă. Dacă preferați, puteți alege să predați dumneavoastră scurta lecție în loc să-i rugați pe cursanți să-și predea unii altora.)
Când ați fost recunoscători deoarece cineva v-a avertizat cu privire la un lucru? (Puteți și voi să împărtășiți o experiență.)
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 88:81-83. Rugați-i pe ceilalți să afle ce ne-a învățat Domnul despre avertizări. Invitați-i să împărtășească ce au aflat. După aceea, adresați următoarele întrebări:
Ce înseamnă că am fost preveniți sau că am fost avertizați? (Am fost învățați adevărurile Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos.)
Ce adevăr putem învăța din aceste versete? (Cei cărora le predați pot folosi cuvinte diferite, dar trebuie să identifice un principiu asemănător următorului: Deoarece am fost preveniți sau avertizați prin mesajul Evangheliei, Domnul Se așteaptă ca noi să ne avertizăm aproapele. Le puteți sugera cursanților să marcheze acest principiu în versetul 81.)
Rezumați Doctrină și legăminte 88:84-85 explicând faptul că Domnul i-a instruit pe deținătorii preoției care erau prezenți când Joseph Smith a primit această revelație să lucreze cu sârguință pentru a se pregăti pe ei înșiși și a pregăti sfinții să scape de judecățile viitoare care-i așteaptă pe cei ticăloși.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 88:86. Rugați-i pe cei din grupul vostru să afle cum trebuie să trăim în timp ce ne pregătim să împărtășim Evanghelia. Rugați-i să vă spună ce au aflat.
Ce înseamnă a „nu vă [lăsa] ispitiți de păcat”? În ce fel se aplică această instrucțiune în viețile voastre pe măsură ce vă pregătiți să primiți rânduielile din templu, să slujiți în misiune cu timp deplin sau să vă căsătoriți și să întemeiați o familie?
Pentru a ajuta cursanții să se gândească în ce fel faptul de a se lăsa ispitiți de păcat le poate afecta abilitatea de a depune mărturie despre adevăr, citiți următoarea declarație a vârstnicului Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Jeffrey R. Holland
„Niciun misionar nu poate cere altor persoane să se pocăiască de vreun păcat sexual, de folosirea unui limbaj vulgar sau de vizionarea de materiale pornografice, dacă el însuși nu s-a pocăit tocmai pentru aceleași lucruri! Nu puteți reuși! Spiritul nu va fi cu voi, iar cuvintele vă vor sta în gât când veți dori să le rostiți. Nu puteți merge pe «căi nepermise» [1 Nefi 8:28], așa cum le-a denumit Lehi, și, apoi, să vă așteptați să-i îndrumați pe alții pe calea «strâmtă și îngustă» [2 Nefi 31:18] – nu este posibil” („Suntem înrolați”, Ensign sau Liahona, nov. 2011, p. 45).
Vă puteți împărtăși mărturia despre importanța faptului de a rămâne curați pentru a fi eficienți în împărtășirea Evangheliei. Îndemnați-i pe cei cărora le predați să caute să fie curați nelăsându-se ispitiți de păcat.
Întrebați-i pe cei cărora le predați dacă au auzit vreodată pe cineva depunând o mărturie puternică. Rugați-i să descrie mărturia și cum s-au simțit în timp ce o ascultau.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 88:87-91. Rugați cursanții cărora le predați să caute exemple de mărturii puternice. După ce citesc, adresați următoarea întrebare:
Înainte de cea de-a Doua Venire a Domnului, ce mărturii vor veni după mărturiile misionarilor?
Invitați cursanții cărora le predați să citească, în gând, Doctrină și legăminte 88:92 și să afle ce vor spune îngerii din cer în acest timp, înainte de a Doua Venire. Rugați-i să vă spună ce au aflat. Spuneți-le că termenul Mire se referă la Isus Hristos.
De ce este vital să fim pregătiți pentru a Doua Venire a Domnului?
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 88:95-98. Rugați cursanții cărora le predați să caute două grupuri diferite de oameni care vor fi ridicați pentru a-L întâlni pe Salvator când El va veni. Apoi, adresați următoarea întrebare:
Cine vor fi ridicați pentru a-L întâlni pe Isus Hristos când El va veni? (Sfinții Săi care sunt în viață și sfinții Săi care au murit. Le puteți sugera cursanților cărora le predați să marcheze cuvintele și expresiile, din aceste versete, care ne învață următorul adevăr: Cei drepți vor fi ridicați pentru a-L întâmpina pe Hristos când El va veni.)
Invitați-i pe cei cărora le predați să recitească Doctrină și legăminte 88:98 și să caute cuvinte sau expresii care descriu grupurile de sfinți care vor participa la venirea Domnului. Apoi, adresați următoarea întrebare:
Ce cuvinte sau expresii ați găsit? (Puteți să explicați că expresia „primul rod” se referă la sfinții drepți care vor fi înviați la prima înviere.)
Împărtășiți cum vă imaginați că va fi să fiți prezenți la a Doua Venire, așa cum este descrisă în aceste versete.
După ce grupurile de cursanți și-au predat unul altuia, adresați următoarea întrebare întregii clase:
Rezumați Doctrină și legăminte 88:97-107 explicând că Domnul a revelat că morții vor fi înviați în funcție de gradul lor de neprihănire. Cei care vor fi înviați primii vor moșteni împărăția celestială (vezi D&L 88:97-98). Cei care vor fi înviați după aceștia vor moșteni împărăția terestrială (vezi D&L 88:99). Cei care vor moșteni împărăția telestială vor fi înviați după mileniu (vezi D&L 88:100-101). În cele din urmă, cei „care vor rămâne încă întinați” – cei care au trăit pe pământ și au devenit fiii pierzaniei – vor fi înviați și vor fi alungați în întunericul de afară (vezi D&L 88:102). La sfârșitul celor o mie de ani de pace, cunoscuți sub numele de mileniu, Satana și ucenicii săi vor veni să lupte împotriva oamenilor lui Dumnezeu conduși de Mihail (sau Adam). Satana și ucenicii săi vor fi înfrânți și alungați în întunericul de afară.
Scoateți în evidență următorul principiu de pe tablă: „Pe măsură ce ne instruim unii pe alții cu sârguință, Domnul ne va ajuta să înțelegem mai bine adevărurile Sale”. Apoi, adresați următoarea întrebare:
Încurajați cursanții să găsească ocazii de a le predica altora Evanghelia. Depuneți mărturie despre binecuvântările pe care le vor primi pentru că vor face acest lucru.
În luna octombrie a anului 2012, la scurt timp după ce președintele Thomas S. Monson a anunțat că tinerii băieți și tinerele fete vor putea sluji în misiune la o vârstă mai mică, vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat că acel anunț a fost un exemplu despre faptul că Dumnezeu grăbește lucrarea Sa:
Imagine
Vârstnicul Jeffrey R. Holland
„Dumnezeu grăbește lucrarea Sa. Și are nevoie de tot mai mulți misionari dornici și demni pentru a împărtăși lumina, adevărul, speranța și salvarea Evangheliei lui Isus Hristos într-o lume care este, adesea, întunecată și înfricoșătoare…
Președintele Henry B. Eyring, din Prima Președinție, a explicat datoria pe care o avem ca membri ai Bisericii de a împărtăși altora Evanghelia:
Imagine
Președintele Henry B. Eyring
„Datoria de a ne avertiza aproapele este a tuturor celor care am acceptat legământul botezului. Noi trebuie să vorbim despre Evanghelie cu rudele și prietenii noștri care nu sunt membri. Scopul nostru este de a-i invita să fie învățați de către misionarii cu timp deplin, care sunt chemați și puși deoparte pentru a propovădui…
Trebuie să invităm depunând mărturie. Dragostea și exemplul vor deschide calea. Dar noi tot trebuie să ne deschidem gura și să depunem mărturie…
Poate că unora dintre noi le este greu să creadă că iubim îndeajuns sau că viețile noastre sunt destul de bune sau că puterea noastră de a depune mărturie este suficientă ca invitațiilor noastre către aproapele nostru să li se dea curs. Dar Domnul știe că noi ne-am putea simți astfel. Ascultați cuvintele Sale de încurajare, despre care El a dat îndrumare să fie așezate la începutul cărții Doctrină și legăminte, atunci când ne-a dat îndatorirea noastră: «Și glasul de avertizare se va îndrepta către toți oamenii, prin gura ucenicilor Mei, pe care i-am ales în aceste zile din urmă» (D&L 1:4).
Și, apoi, ascultați descrierea însușirilor acelor ucenici – a noastră: «Lucrurile slabe ale lumii vor ieși înainte și vor distruge pe cei puternici și tari» (D&L 1:19).
Și, mai departe: «Pentru ca plenitudinea Evangheliei Mele să poată fi proclamată de cei slabi și simpli până la marginile pământului» (D&L 1:23).
Și apoi, din nou: «Și în măsura în care ei sunt umili, să poată fi întăriți și binecuvântați din cer» (D&L 1:28).
Această asigurare le-a fost dată primilor misionari din Biserică și misionarilor din zilele noastre. Dar ea ne-a fost dată, de asemenea, nouă, tuturor. Noi trebuie să avem credința că putem iubi îndeajuns și că Evanghelia ne-a atins viețile destul de mult pentru ca invitația noastră de a alege să poată fi auzită ca venind de la Învățător, a Cărui invitație este” („A Voice of Warning”, Ensign, nov. 1998, p. 33-35).
Între lunile ianuarie și mai ale anului 1836, în Kirtland au avut loc mai multe întâlniri. Unele dintre aceste întâlniri au fost adunări solemne. Adunările solemne sunt întâlniri speciale, diferite de celelalte întâlniri din cadrul Bisericii. În timpul săptămânii care a început cu ziua de 27 martie 1836, adunările solemne au fost desfășurate ca parte a dedicării Templului Kirtland, iar trei zile mai târziu, pe 30 martie 1836, a avut loc o altă adunare solemnă. După aproximativ un an, pe 6 aprilie 1837, a avut loc o altă adunare solemnă.
Vârstnicul David B. Haight, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat:
Imagine
Vârstnicul David B. Haight
„După cum sugerează numele, o adunare solemnă denotă o întâlnire sacră, sobră și pioasă în care sfinții se adună sub îndrumarea Primei Președinții. Adunările solemne au loc având trei scopuri: dedicarea templelor, oferirea de instrucțiuni speciale conducătorilor preoției și susținerea unui nou președinte al Bisericii” („Solemn Assemblies”, Ensign, nov. 1994, p. 14).
Robert J. Norman, fost director al Institutului de Religie din Tucson, a explicat:
„Adunările solemne sunt desfășurate pentru a spori spiritualitatea sfinților și pentru a acorda o mai mare atenție importanței scopului adunării. Profetul Joseph Smith a spus: «Trebuie să pregătim toate lucrurile și să convocăm adunarea noastră solemnă, așa cum a poruncit Domnul, pentru a putea îndeplini lucrarea Sa măreață, iar acestea trebuie făcute în felul Său. Casa Domnului trebuie pregătită, iar adunarea solemnă trebuie convocată și organizată în ea, conform ordinii casei lui Dumnezeu» (Teachings of the Prophet Joseph Smith, selecții de Joseph Fielding Smith, orașul Salt Lake: Deseret Book Co., 1938, p. 91.)
Heber C. Kimball a consemnat instrucțiunile date de profet vârstnicilor înainte de adunarea solemnă: «Ni s-a poruncit să ne pregătim pentru o adunare solemnă. În cele din urmă, a sosit timpul ca această adunare să fie convocată; înainte de acest lucru, profetul Joseph i-a îndemnat pe vârstnici să fie solemni alungând tot răul din mijlocul lor, în gând, cuvânt și faptă, și să permită ca inimile lor să fie sfințite, pentru că nu se puteau aștepta să primească vreo binecuvântare de la Dumnezeu fără să fie pregătiți corespunzător pentru aceasta, deoarece Duhul Sfânt nu poate locui în temple nesfințite» (Orson F. Whitney, Life of Heber C. Kimball, a treia ediție, orașul Salt Lake: Bookcraft, 1967, p. 91.).
Această adunare mult așteptată s-a desfășurat în Templul Kirtland, în ziua de 30 martie 1836, la trei zile după dedicare. Trei sute de frați s-au întâlnit cu ocazia adunării și au primit unele rânduieli ale Evangheliei, iar profetul Joseph Smith a pus în ordine diferitele cvorumuri ale Bisericii. (Vezi History of the Church, 2:430-433; D&L 88:139-141; 109:35.) Un an mai târziu, pe 6 aprilie 1837, a fost convocată o altă adunare solemnă pentru a sărbători aniversarea Bisericii și a organiza mai bine cvorumurile preoției” (Robert J. Norman, „I Have a Question”, Ensign, dec. 1988, p. 53).