Ezra Thayre a fost însărcinat să locuiască și să lucreze alături de Joseph Smith sr., la ferma lui Frederick G. Williams în Kirtland, Ohio. Fratele Thayre a ajutat, de asemenea, cu plata unei datorii pentru pământ. La începutul lunii iunie a anului 1831, el și Thomas B. Marsh au fost chemați în misiune în Missouri (vezi D&L 52:22). Din cauza mândriei și a egoismului, fratele Thayre nu era pregătit să plece împreună cu fratele Marsh. În revelația consemnată în Doctrină și legăminte 56, primită în data de 15 iunie, Domnul a revocat chemarea fratelui Thayre și i-a desemnat un nou coleg fratelui Marsh. Domnul a avertizat împotriva mândriei și i-a învățat pe sfinți că El are pregătite mai multe lucruri pentru ei decât pământ și bani.
Domnul revocă chemarea în misiune a lui Ezra Thayre și îl avertizează să se pocăiască.
Întrebați cursanții dacă ei cunosc pe cineva care a renunțat la ceva important pentru a se supune uneia dintre poruncile Domnului. (Exemplele pot include o persoană care a făcut un sacrificiu pentru a se alătura Bisericii, pentru a merge în misiune sau a se supune anumitor standarde ale Bisericii.) Invitați câțiva cursanți să-și împărtășească exemplele.
Explicați că, în luna iunie a anului 1831, Domnul l-a chemat pe Ezra Thayre să slujească în misiune în Missouri împreună cu Thomas B. Marsh. Preocupările fratelui Thayre privind proprietatea și banii l-au determinat să nu fie pregătit să plece când fratele Marsh era gata de plecare, astfel că fratele Marsh s-a dus la Joseph Smith să-l întrebe ce să facă. Când profetul L-a întrebat pe Domnul, El i-a răspuns cu revelaţia consemnată în Doctrină şi legăminte 56.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 56:1-2. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi pentru a afla ce a spus Domnul despre cei care refuză să se supună poruncilor Sale.
Ce a spus Domnul despre cei care refuză să se supună poruncilor Sale?
Scrieți, pe tablă, următoarea afirmație incompletă: Pentru a fi salvați, trebuie să…
Invitați cursanții să completeze afirmația potrivit celor relatate în versetul 2. Cursanții pot folosi cuvinte diferite, dar ei trebuie să identifice următorul principiu: Pentru a fi salvați, trebuie să ne luăm crucea, să Îl urmăm pe Salvator și să ținem poruncile Sale. (Completați principiul de pe tablă.)
Ce credeți că înseamnă „[a ne] lua crucea”? (Pentru a-i ajuta pe cursanți să înțeleagă această expresie, puteți să-i invitați să citească Traducerea lui Joseph Smith, Matei 16:24, care se găsește în Ghidul pentru scripturi la TJS Matei 16:25-26.)
Care dintre poruncile date de Domnul necesită ca voi să vă luați crucea și să faceți sacrificii pentru a fi supuși? (Câteva exemple se găsesc în Pentru întărirea tineretului.)
Ce binecuvântări ați primit sau veți primi pentru că alegeți să fiți supuși?
Întrebați în ce moduri oamenii din exemplele de mai jos ar putea să-și ia crucea și să se supună poruncilor Domnului.
Un tânăr băiat se apropie de vârsta la care va putea să slujească în misiune. El își face griji cu privire la ce va lăsa în urmă când va sluji.
O tânără fată știe că tinerii din episcopia ei vor merge la templu în câteva luni, dar ea nu are o recomandare pentru templu. Există ceva în viața ei, în acest moment, care o împiedică să obțină recomandarea.
Explicați că, dacă alegem să nu ne luăm crucea, s-ar putea să pierdem ocazii de a-i binecuvânta pe alții și de a fi și noi binecuvântați. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 56:3-5. Rugați membrii clasei să caute ce s-a întâmplat deoarece Ezra Thayre nu a fost pregătit să plece în Missouri. Înainte ca ei să citească, puteți explica faptul că termenul revoc are sensul de a retrage sau a anula.
Ce a pierdut Ezra Thayre deoarece nu a fost pregătit să plece? (A pierdut șansa de a sluji în misiune și de a primi binecuvântările care ar fi rezultat.)
Potrivit celor relatate în versetul 4, ce poate face Domnul cu poruncile pe care le dă? (Cursanții trebuie să identifice următorul principiu: Domnul poate da o poruncă sau o poate revoca dacă El consideră necesar.)
Întrebați cursanții dacă se pot gândi la exemple din scripturi sau din istoria Bisericii în care Domnul a dat și, apoi, a revocat o poruncă. Mai jos sunt câteva exemple.
După ce Domnul le-a dat o lege mai mare lui Moise și poporului său, copiii lui Israel s-au răzvrătit și au început să preaslăvească un vițel de aur. Apoi, Domnul le-a dat o lege mai mică. (Vezi Exodul 32-34; Traducerea lui Joseph Smith, Exodul 34:1-2; D&L 84:23-27.)
În timpul slujirii Sale din viața muritoare, Salvatorul i-a trimis pe apostoli doar la membrii casei lui Israel (vezi Matei 10:5). La scurt timp după învierea Salvatorului, El le-a spus apostolilor să predice Evanghelia oamenilor din toate națiunile (vezi Matei 28:19).
În această dispensație, Domnul le-a poruncit unora dintre primii sfinți practicarea căsătoriei pluraliste. Profetul Joseph Smith și alți conducători ai Bisericii au considerat această poruncă dificilă, dar s-au supus acesteia. După ce a primit revelație, președintele Wilford Woodruff a emis Manifestul care a fost acceptat de Biserică drept document oficial și cu efect de lege la data de 6 octombrie 1890. Aceasta a dus la încetarea practicării căsătoriei pluraliste în Biserică (vezi Declarația oficială – 1).
Rezumați Doctrină și legăminte 56:6-7 explicând că Domnul a schimbat, de asemenea, chemările în misiune ale lui Selah J. Griffin și Newel Knight. Amintiți cursanților că, din cauza problemelor provocate de Leman Copley în Thompson, Ohio, sfinții din Colesville au fost îndrumați să se mute în Missouri. Ei l-au întrebat pe profetul Joseph Smith dacă se puteau muta avându-l drept conducător pe Newel Knight, care îi condusese de când plecaseră din Colesville. Newel Knight fusese chemat să slujească împreună cu Selah J. Griffin înainte de apariția acestor probleme (vezi D&L 52:32), așa că Domnul l-a îndrumat pe Selah J. Griffin să ia locul lui Ezra Thayre în calitate de coleg al lui Thomas B. Marsh și pe Newel Knight să stea cu sfinții din Colesville.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 56:8-11. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi, pentru a afla ce i-a poruncit Domnul lui Ezra Thayre să facă după ce i-a revocat chemarea în misiune.
Ce a spus Domnul că avea să se întâmple dacă Ezra Thayre se pocăia? Ce urma să se întâmple dacă el nu se pocăia?
Explicați că Ezra a ales să se pocăiască și, după șapte luni, el a fost chemat să slujească din nou ca misionar alături de Thomas B. Marsh (vezi D&L 75:31).
Domnul îi avertizează pe sfinți împotriva lăcomiei și a inimilor pline de mândrie.
Rugați cursanții să-și imagineze că au un prieten care a păcătuit și se simte rău. Prietenul vine la ei și îi întreabă: „Ce trebuie să fac pentru a mă pocăi?”. Oferiți cursanților timp pentru a reflecta și pentru a răspunde. După ce răspund, invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 56:14-15. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi, căutând atitudini și fapte care ne împiedică să fim scuzați sau iertați de păcatele noastre.
Potrivit celor relatate în Doctrină și legăminte 56:14-15, ce atitudini și fapte ne împiedică să fim scuzați sau iertați de păcatele noastre?
Ce credeți că înseamnă expresia „sfaturi în felul vostru”? Ce sugerează expresia „inimile voastre nu sunt satisfăcute”? (Sugerează a nu fi mulțumit cu ce ai.)
Ce putem învăța din versetele 14 și 15 despre ce este necesar să facem pentru a ne pocăi și a primi iertare? (Cursanții pot identifica diverse principii, dar asigurați-vă că subliniați următorul adevăr: Pocăința include supunerea față de sfatul Domnului și îndepărtarea de la dorințe necurate. Puteți invita cursanții să scrie acest adevăr în scripturile lor lângă Doctrină și legăminte 56:14-15.)
De ce sunt necesare supunerea și îndepărtarea de nedreptate pentru a ne putea pocăi cu adevărat?
Explicați că pocăința nu înseamnă doar urmarea unui set de instrucțiuni, ci necesită o schimbare deplină a inimii – un angajament de a ne supune Domnului și de a ne îndepărta de nedreptate. Când a fost primită această revelație, se pare că egoismul și mândria lui Ezra Thayre îl împiedicau să se supună sfatului Domnului.
Cum poate mândria unei persoane să-i afecteze capacitatea de a avea o inimă pocăită?
Invitați cursanții să citească, împreună cu un coleg, Doctrină și legăminte 56:16-17. Rugați pe unul dintre cei doi cursanți să caute cum se poate manifesta la o persoană bogată o inimă care nu se pocăiește. Rugați celălalt cursant să caute cum se poate manifesta la o persoană săracă o inimă care nu se pocăiește. Le puteți sugera să marcheze ce găsesc. Rugați cursanții să le explice ce au aflat colegilor lor și, apoi, să discute împreună următoarele întrebări (le puteți scrie pe tablă):
Ce asemănări observați între inima nepocăită a bogaților și a săracilor?
De ce poate lăcomia să fie o trăsătură comună atât a bogaților, cât și a săracilor?
Rugați cursanții să se gândească la momente în care au observat astfel de atitudini manifestându-se în propriile vieți sau în viețile celor pe care îi cunosc.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 56:18. Rugați cursanții să urmărească în scripturi și să caute cuvintele care descriu inima celor care vor fi binecuvântați.
Potrivit celor relatate în versetul 18, cum trebuie să fie inimile noastre? Ce înseamnă a avea o inimă frântă? Dar un spirit smerit? (Acești termeni denotă umilință și supunere față de Domnul.)
Dacă inimile noastre au fost lacome sau mândre, cum ne putem schimba?
Invitați cursanții să continue să citească, împreună cu respectivii colegi, Doctrină și legăminte 56:19-20. Rugați-i să caute binecuvântările promise de Domnul celor cu inima pură. Le puteți sugera să marcheze ce află.
Scrieți, pe tablă, următoarea afirmație incompletă: Cei cu inimi umile vor…
Potrivit celor relatate în versetele 18-20, cu ce binecuvântări se poate completa afirmația de pe tablă? (Pe măsură ce cursanții identifică binecuvântările menționate în aceste trei versete, scrieți-le pe tablă. Ați putea explica faptul că termenul răsplată se referă la recompense pentru fapte bune și pedepse pentru fapte nedrepte.)
Explicați faptul că, sub legea consacrării, partea oferită unei persoane sau unei familii conform circumstanțelor lor se numea „[moștenire]” (D&L 57:7). Este posibil ca, în perioada de început a practicării acestei legi, câțiva dintre sfinți, precum Ezra Thayre, să fi devenit nerăbdători să primească „moștenirea” lor.
Scrieți cuvintele Moștenirea mea lângă lista de binecuvântări scrisă pe tablă.
Ținând cont de lista pe care ați făcut-o, cum ați rezuma binecuvântările pe care Domnul le-a pregătit pentru cei cu inimi umile? (Cursanții pot folosi cuvinte diferite, dar trebuie să identifice următorul principiu: Cei cu inima umilă vor moșteni pământul.)
În ce mod se compară binecuvântările descrise în versetele 18-20 cu proprietățile și banii pe care Ezra Thayre și alți sfinți din perioada de început a Bisericii ar fi putut fi nerăbdători să le primească?
Depuneți mărturie despre binecuvântările sau „moștenirea” pe care Domnul ne-a pregătit-o dacă ne dezicem de nedreptate și ne luăm angajamentul de a respecta poruncile Sale.
Președintele Ezra Taft Benson a vorbit despre așteptarea ca tinerii băieți să poată sacrifica orice este necesar pentru a sluji în misiune:
Imagine
Președintele Ezra Taft Benson
„În ceea ce privește faptul de a sluji în misiune, președintele [Spencer W.] Kimball a spus: «Cât de egoist și lipsit de discernământ ar fi un tânăr băiat care ajunge la maturitate, își petrece timpul pregătindu-se pentru lucrarea sa de o viață și meseria sa, dar nu dorește să-și slujească Creatorul în această cea mai importantă slujire din lume» (seminarul reprezentanților regionali, 30 sept. 1977)
Tineri băieți, această afirmație a președintelui Kimball trebuie să fie moto-ul vostru personal: «Fiecare bărbat SZU, care este demn și capabil, trebuie să meargă în misiune» (Ensign, mai 1974, p. 87). Vă rugăm să faceți acest sacrificiu. O numim astfel deoarece nu avem un nume mai bun. Este o investiție. Participați la aceasta, cea mai măreață slujire din lume. Nu vă sustrageți de la îndeplinirea acestei responsabilități. Nu obiectați. Vă invităm să vă alăturați armatei de misionari… care crește în număr zi de zi. Slujba voastră va fi să proclamați lumii mesajul restaurării. Vă rog să știți că aveți încrederea și dragostea noastră. Ne așteptăm să îndepliniți acea misiune” („This Is a Day of Sacrifice”, Ensign, mai 1979, p. 33).
Președintele Boyd K. Packer, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a explicat modul în care Domnul schimbă, uneori, îndrumările date Bisericii. Președintele Packer i-a încurajat pe membri să aibă încredere în procesul revelațiilor oferite apostolilor și să accepte modificări ale practicilor și procedurilor pe măsură ce acestea sunt revelate:
Imagine
Președintele Boyd K. Packer
„Schimbările în organizare sau proceduri sunt o mărturie că revelația este continuă. În timp ce doctrinele rămân neschimbate, metodele sau procedurile se schimbă…
Planul Evangheliei a fost revelat rând după rând, precept după precept, aici puțin și acolo puțin. Și lucrurile merg mai departe: «Credem că El va revela încă multe lucruri mărețe și importante referitoare la Împărăția lui Dumnezeu» (Articolele de credință 1:9).
Vor fi făcute schimbări în viitor așa cum au fost făcute în trecut. Dacă frații vor face schimbări sau se vor opune acestora depinde, în întregime, de instrucțiunile pe care le vor primi prin intermediul canalelor revelației care au fost stabilite la început.
Doctrinele vor rămâne neschimbate, eterne; organizarea, programele și procedurile vor fi schimbate potrivit Celui a cărui Biserică este aceasta…
Și, până la urmă, ceea ce este dat vine deoarece Domnul a spus, «fie prin propriul [Său] glas, fie prin glasul slujitorilor [Săi], este același lucru» (D&L 1:38). Recunoaștem glasul Său atunci când El vorbește” („Revelation in a Changing World”, Ensign, nov. 1989, p. 15, 16).
Vârstnicul D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a atras atenția asupra roadelor schimbării depline a inimii cu ajutorul pocăinței:
Imagine
Vârstnicul D. Todd Christofferson
„Pocăința impune seriozitate și dorința de a persevera, chiar dacă procesul este dureros. Încercarea de a face o listă cu pașii exacți spre pocăință ar putea fi utilă unora, dar ar putea duce, de asemenea, la o metodă mecanică, neimplicând sentimente și schimbare reale. Pocăința adevărată nu este superficială…
Prin credința în Mântuitorul îndurător și în puterea Sa, disperarea se transformă în speranță. Inima și dorințele persoanei se schimbă și păcatul care, cândva, era atrăgător, devine din ce în ce mai respingător. În această nouă inimă, își face loc hotărârea de a abandona păcatul și de a repara, într-o măsură cât mai mare, răul făcut. Această hotărâre crește devenind un legământ de supunere față de Dumnezeu. După ce acest legământ a fost făcut, Duhul Sfânt, mesagerul slavei divine, va aduce alinare și iertare” („Darul divin al pocăinței”, Ensign sau Liahona, nov. 2011, p. 40).
Următoarea afirmație a vârstnicului Joseph B. Wirthlin, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne învață despre principiul compensării, care este inclus în promisiunea făcută de Salvator privind răsplata:
Imagine
Vârstnicul Joseph B. Wirthlin
„Domnul îi răsplătește pe cei credincioși pentru fiecare pierdere. Ceea ce este luat de la cei care Îl iubesc pe Domnul le va fi adăugat în felul Său. Cu toate că s-ar putea să nu vină la momentul în care dorim, cei credincioși vor ști că fiecare lacrimă de astăzi ne va fi, în final, întoarsă cu sute de lacrimi de bucurie și de recunoștință” („Orice s-ar întâmpla, să iubești”, Ensign sau Liahona, nov. 2008, p. 28).