Lecția 21 Doctrină și legăminte 17

Lecția 21

Doctrină și legăminte 17

Introducere

În timp ce traducea Cartea lui Mormon, Joseph Smith a aflat că unui număr de trei martori li se va permite să vadă plăcile (vezi 2 Nefi 27:12-14; Eter 5:2-4; D&L 5:11-15, 18). Când Oliver Cowdery și David Whitmer au aflat despre acest lucru, amândoi au simțit o dorință inspirată de a fi martori. Înainte de aceasta, Domnul a spus că, dacă Martin Harris era suficient de umil și supus, i se va permite, de asemenea, să vadă plăcile (vezi D&L 5:23-28). Oliver Cowdery, David Whitmer și Martin Harris l-au rugat pe profet să-L întrebe pe Domnul dacă li se va oferi această ocazie. Domnul a confirmat că acestor trei bărbați li se va permite să vadă plăcile și alte obiecte, dacă ei vor da dovadă de suficientă credință.

Sugestii pentru predare

Doctrină și legăminte 17:1-2

Domnul le spune lui Oliver Cowdery, David Whitmer și Martin Harris că, dacă ei au suficientă credință, li se va permite să vadă plăcile și alte obiecte sacre.

Pe tablă, scrieți pe verticală numerele de la 1 la 5. Scrieți plăci de aur lângă numărul 1. Invitați cursanții să copieze această listă numerotată în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor. Rugați cursanții să completeze lista scriind oricare alte obiecte pe care cei trei martori le-au văzut atunci când Moroni le-a arătat plăcile. După ce le-ați acordat timp suficient, rugați cursanții să compare obiectele din listele lor cu obiectele menționate în Doctrină și legăminte 17:1.

Pe care dintre obiectele menționate în Doctrină și legăminte 17:1 ați dori cel mai mult să le vedeți? De ce?
Cum ar fi putut vederea acestor obiecte să le întărească mărturiile celor trei martori? De ce?
Cum ar putea să vă ofere vederea sabiei lui Laban și a Liahonei o mărturie suplimentară despre Cartea lui Mormon?

Pentru a-i ajuta pe cursanți să înțeleagă contextul istoric al revelației pe care o vor studia astăzi, rezumați introducerea la această lecție. Domnul i-a spus lui Joseph Smith că lui Martin Harris, Oliver Cowdery și David Whitmer li se va permite să vadă plăcile. Totuși, Domnul a cerut ceva de la ei înainte.

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 17:1-2. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturile lor și să identifice ce trebuiau să facă cei trei martori pentru a putea vedea plăcile. După ce cursanții spun ce au aflat, adresați următoarele întrebări:

Ce credeți că înseamnă să ne încredem în cuvântul lui Dumnezeu „cu toată inima”? (Un înțeles poate fi ca noi să-L ascultăm pe Dumnezeu și să-I urmăm cuvintele cu toată inima noastră.)
De ce credeți că acești bărbați, la fel ca profeții din vechime, au avut nevoie să arate credință, înainte ca Domnul să le permită să vadă plăcile?

Deși probabil că noi nu vom avea ocazia de a vedea aceleași obiecte fizice pe care le-au văzut cei trei martori, putem să primim o mărturie despre adevărurile Evangheliei. Scrieți, pe tablă, următoarea afirmație incompletă: Dacă ascultăm și , putem primi o mărturie despre adevărurile Evangheliei.

Invitați cursanții să sugereze cuvinte care ar putea completa această afirmație. (Cursanții ar putea să răspundă spunând ceva asemănător: Dacă ascultăm și exercităm credință în Dumnezeu, putem primi o mărturie despre adevărurile Evangheliei. Scrieți, pe tablă, principiul complet, folosind cuvintele cursanților.)

Cum v-ați exercitat credința în Dumnezeu cu scopul de a primi o mărturie despre Cartea lui Mormon?

Pentru a ajuta cursanții să înțeleagă felul în care Joseph Smith l-a ajutat pe Martin Harris să aplice acest principiu, invitați un cursant să citească următoarea relatare a mamei lui Joseph Smith, Lucy Mack Smith:

„În dimineața următoare, după participarea la activitățile obișnuite, adică, citit, cântat și rugăciune, Joseph s-a ridicat din genunchi și, apropiindu-se de Martin Harris, cu o solemnitate care mă înfioară până în această zi când îmi aduc aminte, a spus: «Martin Harris, trebuie să te umilești astăzi înaintea lui Dumnezeu pentru ca tu să obții iertarea păcatelor tale. Dacă faci așa, voia lui Dumnezeu este ca tu să te uiți la plăci împreună cu Oliver Cowdery și David Whitmer»” (History of Joseph Smith by His Mother, redactată de Preston Nibley [1958], p. 151-152).

Cum a trebuit Martin să se schimbe pentru a i se permite să fie martor al plăcilor de aur?

Doctrină și legăminte 17:3-9

Domnul le revelează celor trei martori responsabilitatea de a depune mărturie despre plăci.

Invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 17:3-5 și să identifice responsabilitatea pe care urmau s-o aibă cei trei martori după ce vedeau plăcile. (Aveau responsabilitatea de a depune mărturie despre ceea ce văzuseră.)

Care este responsabilitatea noastră atunci când Domnul ne dă mărturii despre adevărurile divine? (Cursanții trebuie să identifice următorul principiu: După ce obținem o mărturie despre adevăr, noi avem responsabilitatea de a mărturisi despre ea. Puteți sugera cursanților să marcheze în scripturile lor expresii care ne învață acest principiu.)
Gândiți-vă în ce mod este dorința de a depune mărturie despre adevăr o dovadă a credinței noastre?

Pentru a ajuta cursanții să înțeleagă istorisirea despre cei trei martori, invitați un cursant să citească, cu glas tare, următoarea relatare a lui Joseph Smith:

„Martin Harris, David Whitmer, Oliver Cowdery și [eu]… ne-am retras [în pădurea de lângă casa Whitmer] și, după ce am îngenuncheat, am început să ne rugăm Dumnezeului Atotputernic cu multă credință…

Conform celor stabilite anterior, eu am început să mă rog, cu glas tare, Tatălui Ceresc și am fost urmat, pe rând, de ceilalți. Totuși, la prima încercare nu am obținut niciun răspuns sau manifestare a bunăvoinței divine față de noi. Din nou, am acordat o atenție deosebită aceleiași succesiuni a rugăciunii… dar cu același rezultat ca înainte.

Imediat după al doilea eșec, Martin Harris a propus să se îndepărteze de noi, crezând, după cum s-a exprimat el însuși, că din cauza prezenței lui nu reușeam să obținem ceea ce doream. În consecință, s-a retras de lângă noi și am îngenuncheat din nou și nu trecuseră mai mult de câteva minute de când am început să ne rugăm, când am văzut o lumină deasupra noastră în aer, nespus de strălucitoare; și iată, un înger stătea în fața noastră. În mâinile sale ținea plăcile pe care noi ne rugasem să le vedem. El a întors paginile, una câte una, pentru ca noi să le putem vedea și să distingem inscripțiile de pe ele în mod clar… Am auzit un glas care venea dinspre lumina de deasupra noastră, spunând: «Aceste plăci au fost revelate prin puterea lui Dumnezeu și au fost traduse prin puterea lui Dumnezeu. Traducerea lor, pe care ați văzut-o, este corectă și Eu vă poruncesc să depuneți mărturie despre ceea ce vedeți și auziți acum».

În acel moment, i-am lăsat pe David și pe Oliver și m-am dus în căutarea lui Martin Harris, pe care l-am găsit la o distanță considerabilă, rugându-se cu ardoare. Mi-a spus îndată că, totuși, nu reușise încă să-L convingă pe Domnul și mi-a cerut cu sinceritate să mă alătur lui în rugăciune, pentru ca el să poată obține aceeași binecuvântare pe care tocmai o primiserăm noi. În consecință, ne-am unit în rugăciune și, în cele din urmă, dorințele noastre s-au împlinit, deoarece înainte de a termina, aceeași viziune s-a deschis în fața noastră, cel puțin pentru mine s-a deschis din nou, și eu încă o dată am văzut și am auzit aceleași lucruri; în timp ce, în același moment, Martin Harris a exclamat, aparent într-o stare de bucurie copleșitoare: «De ajuns; este de ajuns pentru mine: ochii mei au văzut; ochii mei au văzut»” (în History of the Church, 1:54-55).

De ce credeți că legea mărturiilor sau existența mărturiilor multiple a fost atât de importantă în restaurarea Evangheliei lui Isus Hristos?

Puteți invita un cursant să citească următoarea declarație, care detaliază sentimentele lui Joseph Smith legate de acea întâmplare:

„Când s-au întors în casă, era între ora trei și ora patru după-amiază. Doamna Whitmer, domnul Smith și cu mine stăteam, în acel moment, într-un dormitor. Intrând, Joseph s-a așezat lângă mine și a exclamat: «Tată, mamă, nu știți cât sunt de fericit: acum, Domnul a făcut ca plăcile să fie arătate altor trei persoane în afară de mine. Ei au văzut un înger care le-a confirmat și ei trebuie să depună mărturie despre adevărul celor spuse de mine, deoarece acum ei știu că eu nu încerc să înșel oamenii și mă simt ca și cum aș fi fost eliberat de o povară care era aproape prea grea pentru mine și sufletul meu se bucură, pentru că nu voi mai fi în totalitate singur în această lume». După aceea, a intrat Martin Harris. El părea aproape copleșit de bucurie și, cu mult curaj, a depus mărturie despre ceea ce văzuseră și auziseră amândoi. Și la fel au făcut David și Oliver, adăugând că niciun glas nu putea exprima bucuria inimilor lor și măreția lucrurilor pe care le văzuseră și auziseră amândoi” (History of Joseph Smith by His Mother, p. 152).

Ce simțiți atunci când sunteți cu alte persoane care știu, de asemenea, că Evanghelia este adevărată? În ce mod vă ajută mărturiile lor?

Împărțiți cursanții în echipe de câte doi. Invitați fiecare echipă să citească, cu glas tare, „Mărturia a trei martori” (care se găsește după introducerea la Cartea lui Mormon). Invitați cursanții ca, atunci când citesc, să caute cuvinte sau expresii care le întăresc mărturiile.

Explicați cursanților că, deși fiecare dintre cei trei martori s-au îndepărtat de Biserică (Oliver Cowdery și Martin Harris au fost botezați din nou mai târziu), niciunul dintre ei nu a negat vreodată mărturia lor despre Cartea lui Mormon.

Rugați cursanții să-și imagineze că mărturia lor personală despre Cartea lui Mormon ar putea fi adăugată fiecărui exemplar al Cărții lui Mormon. Invitați cursanții să scrie în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor ce ar dori să includă în mărturia lor. Aveți în vedere să invitați câțiva cursanți să împărtășească ce au scris.

Invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 17:6 și să caute mărturia lui Isus Hristos despre Cartea lui Mormon. Isus Hristos a depus mărturie despre Cartea lui Mormon că este adevărată.

Cum întărește mărturia Domnului despre Cartea lui Mormon mărturia voastră?

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 17:7-9. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturile lor și să caute promisiunile care le-au fost făcute celor trei martori. Îndreptați atenția cursanților către expresia „scopurile… drepte”, din versetul 9.

Care ar putea fi câteva dintre scopurile pentru care Domnul are trei martori? (Puteți, de asemenea, să-i invitați pe cursanți să recitească Doctrină și Legăminte 17:4 pentru a răspunde la această întrebare.)
Care ar putea fi un „scop drept” pentru a vă asigura o mărturie despre adevărul pe care doriți să-l cunoașteți?

Amintiți cursanților că putem dobândi sau putem întări o mărturie atunci când o împărtășim. Invitați membrii clasei să se gândească să împărtășească mărturia lor unei persoane căreia i-ar putea fi de folos s-o asculte. Îndemnați-i ca, în cursul acestei săptămâni, să împărtășească mărturia lor acelei persoane.

Comentarii și informații generale

Doctrină și legăminte 17:1. Plăcile, Urimul și Tumimul și platoșa

După ce a terminat de îndeplinit munca pe care Dumnezeu i-o ceruse, Joseph Smith a înapoiat plăcile, platoșa și Urimul și Tumimul îngerului Moroni (vezi Joseph Smith – Istorie 1:52, 59-60).

Doctrină și legăminte 17:3, 5. Mărturiile lui Oliver Cowdery, David Whitmer și Martin Harris

Cu toate că nu cunoaștem motivele exacte pentru care fiecare dintre cei trei martori au părăsit, un timp, Biserica, Doctrină și legăminte 3:4 ne poate ajuta să înțelegem cum se poate îndepărta o persoană după ce a primit o mărturie atât de însemnată ca vederea unui înger și a plăcilor:

„Deși un om poate avea multe revelații și poate avea puterea de a face multe lucrări mărețe, dacă el se fălește cu tăria lui și disprețuiește sfaturile lui Dumnezeu și urmează ce-i dictează propria lui dorință și poftele lui carnale, el trebuie să cadă și să atragă asupra sa răzbunarea pe care Dumnezeu, care este drept, o va face să cadă asupra lui”.

În pofida faptului că au părăsit Biserica, niciunul dintre cei trei martori nu a negat vreodată mărturia lor despre Cartea lui Mormon, după cum este menționat în următoarele relatări:

În cadrul unei conferințe desfășurate în Kanesville, Iowa, la data de 21 octombrie 1848, Oliver Cowdery a împărtășit următoarea mărturie:

„Am scris, cu tocul meu, Cartea lui Mormon în întregime (cu excepția câtorva pagini) așa cum a fost rostită ea de buzele profetului Joseph Smith, pe măsură ce el a tradus-o prin darul și puterea lui Dumnezeu… Acea carte este adevărată. Nu a fost scrisă de Sidney Rigdon; nu a fost scrisă de domnul Spaulding; eu am scris-o, așa cum a fost rostită de buzele profetului” („The Three Witnesses”, The Historical Record, redactată de Andrew Jenson, volumul 6, nr. 3-5 [mai 1887], p. 201; vezi, de asemenea, George Reynolds, „History of the Book of Mormon”, The Contributor, volumul 5, nr. 12 [sept. 1884], p. 446).

Un ziar numit Richmond Democrat a publicat următoarea istorisire despre David Whitmer, care a depus mărturie despre Cartea lui Mormon:

„Duminică seara, la ora 17:30 (22 ianuarie 1888), domnul Whitmer și-a chemat familia și câțiva prieteni lângă patul său… Apoi, el s-a adresat tuturor celor din jurul patului său folosind aceste cuvinte: «Acum, voi toți trebuie să aveți credință în Hristos. Vreau să spun tuturor că Biblia și consemnările nefiților (Cartea lui Mormon) sunt adevărate; puteți spune că m-ați auzit depunându-mi mărturia pe patul de moarte. Fiți cu toții credincioși în Hristos și veți fi răsplătiți potrivit faptelor voastre. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți. Încrederea mea este în Hristos, pentru totdeauna, în vecii vecilor. Amin» [Richmond Democrat, 2 febr. 1888, citat în Andrew Jenson, Latter-day Saint Biographical Encyclopedia, 4 volume (1901), 1:270]” (în Doctrine and Covenants Student Manual [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2001], p. 33).

Cu puțin timp înainte de a muri, Martin Harris a mărturisit:

„Da, am văzut într-adevăr plăcile pe care a fost scrisă Cartea lui Mormon; am văzut îngerul; am auzit vocea lui Dumnezeu; și știu că Joseph Smith este un profet al lui Dumnezeu, care deține cheile sfintei Preoții. [„The Last Testimony of Martin Harris”, consemnată de William H. Homer într-o declarație rostită sub jurământ în fața lui J. W. Robinson, 9 apr. 1927, citat în Francis W. Kirkham, A New Witness for Christ in America, 2 volume (1960), 1:254.]” (În Doctrine and Covenants Student Manual, p. 33.)

Doctrină și legăminte 17. Mărturia a opt martori

La câteva zile după vederea plăcilor de către cei trei martori, „alți opt martori – bărbați credincioși, care au fost aproape de profet în timpul traducerii – au fost aleși, de asemenea, să vadă plăcile… Lui Joseph i s-a permis să le arate plăcile lângă reședința familiei Smith, în Manchester, când făcea aranjamentele pentru tipărirea cărții. [Vezi History of the Church, 1:58.] Cei opt martori au depus mărturie că au atins și au ridicat plăcile și au văzut gravurile de pe filele individuale. Mărturia lor este inclusă, de asemenea, în toate edițiile publicate ale Cărții lui Mormon” (Church History in the Fulness of Times Student Manual, a 2-a ediție, [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2003], p. 60-61).

Doctrină și legăminte 17:6. Mărturia lui Dumnezeu despre Cartea lui Mormon

Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat:

„Unul dintre cele mai solemne jurăminte făcute vreodată omului se află în aceste cuvinte ale Domnului care fac referire la Joseph Smith și Cartea lui Mormon. «El [adică Joseph Smith] a tradus cartea, chiar acea parte pe care Eu i-am poruncit s-o traducă», spune Domnul, «și, după cât este de sigur că Domnul vostru și Dumnezeul vostru trăiește, tot așa este adevărat» (D&L 17:6).

Aceasta este mărturia lui Dumnezeu despre Cartea lui Mormon. În ea, Dumnezeirea Însăși Și-a pus chezaș divinitatea Sa. Ori cartea este adevărată, ori Dumnezeu încetează să fie Dumnezeu. Nu există și nici nu poate exista o vorbire mai precisă sau mai puternică cunoscută oamenilor sau dumnezeilor” („The Doctrine of the Priesthood”, Ensign, mai 1982, p. 33).