Doctrină și legăminte 109:47-80

Introducere

În data de 27 martie 1836, profetul Joseph Smith a rostit rugăciunea de dedicare a Templului Kirtland. Acea rugăciune, pe care Domnul i-o revelase anterior, este consemnată în Doctrină și legăminte 109. Aceasta este a doua din cele două lecții despre această rugăciune. Ea cuprinde rugămintea profetului adresată Domnului de a binecuvânta sfinții care fuseseră oprimați în Ținutul Jackson, Missouri, precum și pe cei care-i oprimaseră. Cuprinde, de asemenea, cererile profetului ca oamenii din întreaga lume, în mod special Israelul risipit, să se convertească la plenitudinea Evangheliei și ca Tatăl Ceresc să accepte dedicarea Templului Kirtland și să binecuvânteze familiile din cadrul Bisericii.

Sugestii pentru predare

Doctrină și legăminte 109:47-53

Joseph Smith Îl roagă pe Tatăl Ceresc să ajute sfinții din Missouri.

Invitați cursanții să își imagineze că un prieten sau un membru al familiei are probleme sau suferă în vreun mod. Apoi, rugați-i să-și imagineze că nu pot face nimic personal pentru a-l ajuta pe acest prieten sau membru al familiei. După ce le-ați acordat timp să se gândească, adresați următoarea întrebare:

În ce moduri puteți ajuta la alinarea suferinței cuiva, chiar și atunci când nu puteți face nimic personal?

După ce au împărtășit cursanții câteva idei, amintiți-le că sfinții din Missouri au suferit foarte mult din cauza violenței gloatelor din Ținutul Jackson. În luna aprilie a anului 1836, profetul Joseph Smith era în Kirtland, Ohio. Deși, la acel moment, el nu a putut să facă nimic personal pentru a alina suferința sfinților din Missouri, a făcut ceva în timpul dedicării Templului Kirtland pentru a ajuta la întărirea lor. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 109:47-49. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să afle un lucru pe care-l putem face pentru a-i ajuta pe alții în timpul greutăților.

La dedicarea Templului Kirtland, ce a făcut profetul pentru sfinții din Missouri? (El s-a rugat pentru ei.)

Invitați un cursant să vină la tablă și să scrie răspunsurile cursanților. Rugați membrii clasei să sugereze un adevăr pe care-l putem învăța din cuvintele rugăciunii rostite de profet, redată în aceste versete. În timp ce cursanții răspund, cel de la tablă poate să scrie următorul adevăr: Rugăciunile noastre îi pot ajuta și întări pe cei nevoiași.

Când ați simțit sau văzut puterea rugăciunii ajutând pe cineva nevoiaș? (Puteți sublinia că asemenea rugăciuni își primesc, uneori, răspunsul prin inspirația pe care o primim de a-i ajuta pe alții.)

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 109:50. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să afle pentru cine s-a mai rugat profetul.

Pentru cine altcineva s-a rugat profetul?
De ce credeți că ar trebui să ne rugăm pentru dușmanii noștri? (Pentru a ajuta cursanții să răspundă la această întrebare, le puteți sugera să citească Doctrină și legăminte 109:43 și 3 Nefi 12:43-45.)
Ce putem învăța din Doctrină și legăminte 109:50 despre modul în care rugăciunile noastre pot avea influență asupra altora? (După ce cursanții răspund, rugați pe cel care scrie, pe tablă, să scrie următorul principiu: Rugăciunile noastre îi pot influența pe oameni să se pocăiască. Apoi, invitați cursantul de la tablă să-și ocupe locul în clasă.)

Rugați cursanții să cugete la următoarea întrebare:

Ce se întâmplă dacă oamenii pentru care ne rugăm aleg să nu se pocăiască?

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 109:51-53. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute expresii care evidențiază voința Domnului și libertatea de a alege a altora. Invitați cursanții să spună ce au aflat. (Înainte ca ei să citească aceste versete, puteți să explicați că, atunci când scripturile conțin afirmații despre faptul că Domnul Își dezvăluie brațul, ele se referă la El arătându-Și puterea.)

Invitați cursanții să recitească, în gând, Doctrină și legăminte 109:53 și să afle ce va face Domnul pentru cei care se pocăiesc. (Puteți să explicați că mânia lui Dumnezeu este adesea exprimată sub forma pedepsei sau suferinței de care avem parte din cauza păcatelor noastre, conform dreptății Sale. Expresia „când te vei uita la fața Unsului Tău” se referă la dorința Tatălui Ceresc de a da dovadă de milă datorită sacrificiului ispășitor al Fiului Său, Isus Hristos.)

De ce Își va întoarce Tatăl Ceresc mânia de la cei care se pocăiesc? (Cursanții pot folosi cuvinte diferite, dar ajutați-i să identifice următorul principiu: Datorită sacrificiului ispășitor al lui Isus Hristos, mânia Tatălui Ceresc va fi întoarsă de la cei care se pocăiesc. Scrieți acest principiu pe tablă).

Pentru a ajuta cursanții să vizualizeze descrierea din versetul 53, invitați-i să facă următoarele:

Imaginați-vă că un fost membru al gloatei anti-mormone se află înaintea lui Dumnezeu pentru a fi judecat. Acum, imaginați-vă că, înainte cu mulți ani ca acest om să moară, el s-a pocăit cu adevărat și a cerut să fie iertat și mântuit prin intermediul ispășirii lui Isus Hristos. Pentru că Isus Hristos a suferit pentru păcatele acestui om, Tatăl Ceresc va întoarce pedeapsa de la păcătosul care s-a pocăit și-i va oferi milă.

Încurajați cursanții să dezvolte această atitudine față de cei care i-au jignit sau care i-au făcut să sufere. Rugați cursanții să și-i imagineze pe acești oameni stând pocăiți înaintea Tatălui Ceresc. Invitați cursanții să se roage, așa cum a făcut Joseph Smith, pentru cei care i-au jignit sau care au păcătuit împotriva lor.

Doctrină și legăminte 109:54-67

Profetul se roagă ca oamenii din întreaga lume să se convertească la plenitudinea Evangheliei.

Rugați cursanți să ridice mâna dacă au făcut vreunul dintre lucrurile următoare:

s-au rugat pentru misionarii cu timp deplin;
s-au rugat pentru simpatizanții Bisericii;
s-au rugat pentru oamenii care nu au auzit încă Evanghelia.

În ce moduri credeți că-i ajută rugăciunile voastre pe acești oameni?

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 109:54-58. Rugați jumătate dintre membrii clasei să afle cine erau oamenii pentru care s-a rugat Joseph Smith. Rugați cealaltă jumătate să afle ce L-a rugat profetul pe Domnul să facă pentru acei oameni. Apoi, rugați fiecare grup să spună ce a aflat.

Ce s-a rugat profetul să se întâmple cu toți cei care aud mărturia slujitorilor Domnului?
Ce principii descoperiți în aceste versete? (Cursanții pot să identifice mai multe adevăruri, inclusiv pe următorul: Preaslăvirea în templu ne pregătește să depunem mărturie în fața altora. Dacă ne rugăm pentru alții, inima lor se poate înmuia pentru a-i primi pe slujitorii Domnului. Pe măsură ce cursanții identifică principii, le puteți enumera pe tablă.)

Oferiți cursanților ocazia de a depune mărturie despre principiile pe care le-au identificat. Puteți, de asemenea, să vă împărtășiți mărturia și o experiență care are legătură cu lecția.

Rezumați Doctrină și legăminte 109:59-67 explicând că Joseph Smith s-a rugat ca Domnul să întemeieze mai mulți țăruși ai Sionului pentru ca oameni din întreaga lume să se poată aduna în cadrul lor. El s-a rugat în mod concret ca descendenții profetului Iacov (Israel) să ajungă să cunoască adevărul și să se convertească la plenitudinea Evangheliei. Acesta este un mod important prin care Israel se adună în zilele din urmă.

Doctrină și legăminte 109:68-80

Profetul se roagă pentru Biserică și Îl roagă pe Domnul să accepte dedicarea templului.

Invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 109:68-69, 71-73, 78-80. Puteți să scrieți pe tablă numerele acestor versete astfel încât cursanții să poată face referire la ele. Rugați cursanții să caute și alte cereri făcute de profet în rugăciunea de dedicare. Le puteți sugera să marcheze ceea ce găsesc.

Pentru cine și pentru ce s-a rugat Joseph?
Ce beneficii pot rezulta ca urmare a includerii unor astfel de cereri în rugăciunile noastre?

Invitați cursanții să cânte „Spiritul lui Dumnezeu” (Imnuri, nr. 2). Direcționați atenția cursanților către explicația de sub textul imnului, în care se spune că imnul a fost cântat la dedicarea Templului Kirtland. (Un cor l-a cântat imediat după rugăciunea de dedicare.) Este cântat și în zilele noastre în cadrul dedicărilor de temple.

Invitați un cursant să citească următorul rezumat despre ce s-a întâmplat în templu în seara zilei de 27 martie 1836, după dedicarea templului:

În acea seară, cvorumurile preoției s-au adunat în templu. Joseph Smith a spus că el „a oferit instrucțiuni cu privire la spiritul profeției și a invitat membrii congregației să vorbească… George A. Smith s-a ridicat și a început să profețească, moment în care s-a auzit un zgomot asemănător unui vânt puternic și tumultuos, care a cuprins templul, iar toți membrii congregației s-au ridicat deodată fiind îndemnați de o putere invizibilă; mulți au început să vorbească în limbi și să profețească; alții au văzut viziuni glorioase; și eu am văzut templul plin de îngeri, fapt pe care l-am făcut cunoscut congregației. Oamenii din vecinătate au venit alergând (auzind un zgomot neobișnuit din interior și văzând o lumină strălucitoare asemănătoare unui stâlp de foc care stătea pe templu) fiind uimiți de ceea ce se petrecea” (în History of the Church, 2:428). Unii oameni au văzut îngeri deasupra templului și au auzit cântece (vezi Church History in the Fulness of Times Student Manual, a 2-a ediție, [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2003], p. 167).

Încheiați depunându-vă mărturia despre binecuvântările pe care le putem primi când mergem în mod demn la templu.

Idee suplimentară pentru predare

Doctrină și legăminte 109:54-58. Responsabilitatea noastră de a ajuta la „[adunarea celor drepți]”.

Pentru a ajuta cursanții să-și înțeleagă responsabilitatea de a împărtăși Evanghelia, subliniați că trebuie să facem mai mult decât doar să ne rugăm pentru misionari și pentru oamenii cărora ei le predau. Citiți declarația de mai jos a vârstnicului David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Invitați cursanții să fie atenți la ce înseamnă să „ceară cu credință”.

„Ne rugăm adecvat pentru siguranța și succesul misionarilor cu timp deplin din întreaga lume. Iar un element comun în multe din rugăciunile noastre este rugămintea ca misionarii să fie conduși spre persoane și familii care sunt pregătite să primească mesajul restaurării. Dar, în cele din urmă, este responsabilitatea mea și a dumneavoastră să găsim oameni pe care să-i învețe misionarii. Misionarii sunt învățători cu timp deplin; dumneavoastră și cu mine suntem găsitori cu timp deplin. Iar dumneavoastră și cu mine, ca misionari pe viață, nu trebuie să ne rugăm ca misionarii cu timp deplin să facă munca noastră!

Dacă dumneavoastră și cu mine ne vom ruga sincer și vom cere cu credință, cum a făcut Joseph Smith – dacă ne vom ruga cu dorința de a acționa și nu vom exprima doar gândurile și dorințele noastre – atunci lucrarea de proclamare a Evangheliei va avansa într-un mod remarcabil. O astfel de rugăciune spusă cu credință poate include unele dintre următoarele elemente:

• să mulțumim Tatălui Ceresc pentru doctrinele și rânduielile Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos, care aduc speranță și fericire în viața noastră;

• să cerem curajul și îndrăzneala de a ne deschide gurile și de a împărtăși Evanghelia familiei și prietenilor noștri;

• să-L rugăm pe Tatăl Ceresc să ne ajute să identificăm persoane și familii care să fie receptive la invitația noastră de a fi învățați de misionari în casele noastre;

• să ne rugăm să ne facem partea în această zi și în această săptămână – și să cerem ajutor pentru a depăși îngrijorarea, teama și ezitarea;

• să căutăm darul discernământului – ochi pentru a vedea și urechi pentru a auzi de ocazii misionare, când acestea se ivesc;

• să ne rugăm cu ardoare pentru tăria de a acționa așa cum știm că trebuie s-o facem” („Cereți cu credință”, Ensign sau Liahona, mai 2008, p. 95).

Ținând cont de sfatul vârstnicului Bednar, ce puteți să faceți pentru a ajuta la „[adunarea celor drepți]” (D&L 109:58)?