La sfârșitul lunii octombrie sau începutul lunii noiembrie a anului 1831, Oliver Cowdery a primit însărcinarea de a duce manuscrisul Cărții Poruncilor din Ohio în Missouri. În Missouri, William W. Phelps avea să tipărească această carte la tipografia sa. În data de 11 noiembrie 1831, Domnul l-a desemnat pe John Whitmer să călătorească împreună cu Oliver și i-a poruncit să continue îndatoririle sale în calitate de istoric al Bisericii (vezi D&L 69). A doua zi, Domnul a desemnat șase bărbați să fie administratori ai revelațiilor (vezi D&L 70). În luna decembrie a anului 1831, Domnul le-a poruncit lui Joseph Smith și lui Sidney Rigdon să slujească în misiune pentru a înlătura sentimentele ostile Bisericii și a pregăti calea pentru revelațiile și poruncile care aveau să fie publicate (vezi D&L 71).
Înainte de începerea lecției, scrieți, pe tablă, următoarea întrebare: A avut vreodată cineva încredere în voi să vă încredințeze ceva de valoare?
La începutul lecției, acordați cursanților timp pentru a se gândi la întrebarea de pe tablă. După aceea, adresați următoarele întrebări:
Ce vi s-a încredințat să faceți? Cum a influențat acea încredere grija pe care ați avut-o pentru acel lucru de valoare?
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, introducerea secțiunii Doctrină și legăminte 69. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute ce i-a fost încredințat lui Oliver Cowdery.
Ce i-a fost încredințat lui Oliver Cowdery?
Dacă v-ar fi încredințate aceste lucruri de valoare, cum ați avea grijă de ele?
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 69:1-2. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute sfatul pe care Domnul l-a oferit cu privire la aceste lucruri de valoare.
De ce credeți că a fost înțelept ca mai mult de o persoană să ducă aceste lucruri de valoare?
Explicați că Domnul i-a încredințat lui John Whitmer altă responsabilitate importantă, pe lângă aceea de a-l ajuta pe Oliver să ducă revelațiile și banii în Missouri. Invitați mai mulți cursanți să citească pe rând, cu glas tare, din Doctrină și legăminte 69:3-8 și rugați membrii clasei să afle ce anume i-a încredințat Domnul lui John Whitmer să facă. Rugați cursanții să vă spună ce au aflat. Puteți să le amintiți cursanților că John Whitmer fusese chemat să slujească în calitate de istoric și cronicar al Bisericii la începutul anului 1831 (vezi D&L 47).
Potrivit celor relatate în Doctrină și legăminte 69:3, ce a poruncit Domnul ca John Whitmer să consemneze?
Potrivit celor relatate în versetul 8, de ce era important ca John Whitmer să țină o istorie a Bisericii?
Explicați faptul că, din timpul lui Joseph Smith, conducătorii Bisericii au căutat cu sârguință să urmeze îndrumările Domnului de a consemna „[toate lucrurile importante]… cu privire la [Biserică]” (D&L 69:3). Ei au păstrat „toate lucrurile care vor fi pentru binele Bisericii” (D&L 69:8), chiar și atunci când unele dintre aceste lucruri au putut cauza o oarecare stânjeneală. De exemplu, Doctrină și legăminte conține unele revelații în care Domnul îi mustră pe conducătorii din perioada de început a Bisericii (vezi D&L 3:5-9; 93:41-50). Astăzi, istoricul Bisericii, sub îndrumarea Primei Președinții, conduce eforturile Departamentului de Istorie a Bisericii pentru a menține istorii precise „[ale] tuturor lucrurilor [importante]”.
Pentru a-i ajuta pe cursanți să identifice un principiu în Doctrină și legăminte 69:3, 8, scrieți, pe tablă, următoarea afirmație incompletă: Domnul dorește să fie păstrate istorii pentru binele…
Întrebați cursanții cum ar completa această afirmație având în vedere versetele 3 și 8. Pe măsură ce răspund, completați afirmația de pe tablă: Domnul dorește să fie păstrate istorii pentru binele Bisericii și al generațiilor care se vor ridica. Puteți să vă asigurați că ei înțeleg faptul că expresia „[generațiile] care se vor ridica” se referă la ei, tinerii din Biserică.
După părerea voastră, cum ar putea beneficia Biserica de istoriile ei și de cele personale? Cum ar putea să beneficieze generațiile care se ridică de ele?
Rugați cursanții să se gândească la o relatare din istoria Bisericii sau istoriile familiei lor care i-a ajutat. Împărțiți cursanții în echipe de câte doi și rugați-i să-și împărtășească relatările unul altuia. De asemenea, rugați-i să vorbească despre cum au fost influențați de relatare. Sau puteți invita câțiva cursanți să împărtășească relatările lor tuturor membrilor clasei.
Salvatorul desemnează administratori pentru a avea grijă de revelațiile Sale.
Invitați cursanții să citească, în gând, introducerea secțiunii Doctrină și legăminte 70 și să caute ce a fost consemnat în istoria lui Joseph Smith cu privire la Doctrină și legăminte (intitulată inițial Cartea Poruncilor).
Cum a descris profetul cartea Doctrină și legăminte?
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 70:1 și rugați membrii clasei să caute numele a șase conducători ai Bisericii. Apoi, invitați un alt cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 70:2-4. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute responsabilitatea pe care Domnul le-a dat-o acestor șase bărbați.
Ce responsabilitate le-a dat Domnul acestor șase bărbați? (Ei trebuiau să fie administratori ai revelațiilor și poruncilor.)
Potrivit celor relatate în Doctrină și legăminte 70:4, ce a spus Domnul că le va cere acestor bărbați în ziua judecății? (El le va cere socoteală cu privire la administrația lor. Cu alte cuvinte, El le va cere să dea un raport cu privire la slujirea lor.)
Ce sugerează aceasta cu privire la lucrurile pentru care Domnul ne va cere socoteală în ziua judecății? (Pe măsură ce cursanții răspund, ajutați-i să identifice următorul adevăr: Vom fi răspunzători în fața Domnului pentru îndatoririle pe care El ni le-a încredințat. Scrieți acest adevăr pe tablă.)
Cum ar putea acest adevăr să influențeze modul în care răspundem la chemările și însărcinările din Biserică?
Rezumați Doctrină și legăminte 70:5-18 explicând că Domnul le-a spus acestor șase bărbați să facă din administrația lor asupra revelațiilor „lucrarea lor în Biserica lui Dumnezeu, să le administreze pe acestea și problemele legate de ele, da, beneficiile lor” (D&L 70:5). Potrivit legii consacrării, orice venit peste nevoile lor trebuia dat magaziei Domnului pentru a-i îngriji pe săraci (vezi D&L 70:7).
Domnul îi învață pe Joseph Smith și Sidney Rigdon cum să răspundă criticilor aduse Bisericii.
Întrebați cursanții dacă vreunul dintre ei a auzit vreodată critici cu privire la Biserică. Puteți invita câțiva cursanți să vorbească despre experiențele lor.
Care sunt câteva modalități adecvate de a răspunde criticilor aduse Bisericii?
Pentru a-i ajuta pe cursanți să înțeleagă contextul revelației consemnate în Doctrină și legăminte 71, invitați un cursant să citească, cu glas tare, informațiile de mai jos (sau citiți dumneavoastră paragraful). Rugați membrii clasei să fie atenți la modul în care erau criticați Biserica și conducătorii ei atunci când această revelație a fost dată.
Ezra Booth, un fost predicator metodist care a devenit membru al Bisericii după ce a citit Cartea lui Mormon, a vorbit cu profetul Joseph Smith și a fost martor al unei vindecări. El a călătorit în Missouri în calitate de misionar, dar a fost dezamăgit când nu a putut face miracole pentru a-i convinge pe alții de adevăr. În plus, Booth nu credea că modul lui Joseph Smith de a se comporta era potrivit pentru un profet sau un conducător spiritual. El l-a criticat foarte mult pe Joseph Smith, a părăsit Biserica și a scris nouă scrisori în care a criticat Biserica și pe conducătorii ei. Aceste scrisori, publicate într-un ziar intitulat Ohio Star, i-au determinat pe mulți oameni să aibă sentimente ostile față de Biserică și conducătorii ei. În istoria profetului Joseph Smith, este consemnat despre scrierile lui Ezra Booth că sunt „o serie de scrisori care, prin prejudecățile, falsitatea și intențiile zadarnice de a răsturna lucrarea Domnului, au expus slăbiciunea [lui Ezra Booth], ticăloșia și nebunia sa și fac din el un monument al propriei rușini de care lumea să fie uimită” (History of the Church, 1:216-217). Symonds Ryder, alt membru nemulțumit, a oferit exemplare ale unora dintre revelații unui alt ziar, încercând să descurajeze oamenii să se alăture Bisericii.
Explicați că agitația provocată de Ezra Booth și Symonds Ryder se transformase într-o problemă gravă. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 71:1-4 și rugați membrii clasei să caute ce le-a spus Domnul lui Joseph Smith și Sidney Rigdon să facă pentru a calma sentimentele ostile cauzate de articolele din ziar.
Potrivit celor relatate în versetul 1, ce i-a instruit Domnul pe Joseph Smith și Sidney Rigdon să facă pentru a ameliora sentimentele negative ale oamenilor față de Biserică? (Ei trebuiau să folosească scripturile și puterea Spiritului pe care Domnul avea să le-o dea.)
Ce principiu putem învăța din această instrucțiune privind modul în care să răspundem criticilor aduse Bisericii? (Deși cursanții pot oferi multe răspunsuri corecte, asigurați-vă că identifică următorul principiu: Când oamenii critică Biserica, putem răspunde împărtășind adevăruri din scripturi și urmând îndemnurile Spiritului. Scrieți acest principiu pe tablă.)
Ce putem face pentru a ne pregăti să răspundem criticilor aduse Bisericii sau conducătorilor ei?
Pentru a ajuta cursanții să înțeleagă cât de important este să primim îndemnurile Spiritului atunci când răspundem criticilor aduse Bisericii, invitați un cursant să citească, cu glas tare, declarația de mai jos a vârstnicului Robert D. Hales, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Rugați membrii clasei să fie atenți la cum ne poate ajuta Spiritul să răspundem criticilor aduse Bisericii.
Imagine
Vârstnicul Robert D. Hales
„Când răspundem celorlalți, fiecare situație va fi diferită. Din fericire, Domnul cunoaște inimile acuzatorilor noștri și modul cel mai eficient în care le putem răspunde. Când discipolii adevărați caută îndrumare din partea Spiritului, ei primesc inspirație potrivită fiecărei situații. Și, în fiecare situație, discipolii adevărați răspund în moduri care invită Spiritul Domnului” („Curajul creștin: prețul de a fi discipol”, Ensign sau Liahona, nov. 2008, p. 73).
Citiți, cu glas tare, Doctrină și legăminte 71:5-11. Rugați cursanții să caute sfaturile și alinarea date de Domnul celor care răspund criticilor aduse Bisericii.
Explicați faptul că Sidney Rigdon s-a supus sfatului Domnului și l-a invitat pe Ezra Booth să i se alăture în orașul Ravenna, unde aveau să discute, în public, scrisorile pe care Ezra le trimisese la ziar. De asemenea, Sidney l-a invitat pe Symonds Ryder la o dezbatere publică despre Cartea lui Mormon. Ambii bărbați au refuzat invitația. Sidney a depus, totuși, mărturie în orașul Ravenna și în alte locuri.
Cum ar putea sfatul din Doctrină și legăminte 71:8-10 să aducă alinare celor care răspund criticilor aduse Bisericii?
Invitați cursanții să se gândească la ce vor face pentru a se pregăti mai bine să răspundă criticilor aduse Bisericii. Împărtășiți-vă mărturia despre Biserică și conducătorii ei.
Președintele Spencer W. Kimball a depus mărturie despre importanța consemnării istoriilor personale.
Imagine
Președintele Spencer W. Kimball
„Jurnalul dumneavoastră este autobiografia dumneavoastră, așa că trebuie păstrat cu grijă. Sunteți unic și pot fi incidente în experiența dumneavoastră care sunt mai nobile și demne de laudă în felul lor decât cele consemnate în orice altă viață. Pot conține lucruri precum înțelegeri profunde sau povești despre credință…
Povestea dumneavoastră trebuie scrisă acum, cât timp este proaspătă și adevăratele detalii sunt disponibile…
Ce lucru mai bun ați putea face pentru copiii dumneavoastră și copiii copiilor lor decât să consemnați povestea vieții dumneavoastră, victoriile asupra adversității, îmbunătățirea după săvârșirea unei greșeli, progresul făcut când totul părea fără speranță, bucuria când ați realizat, într-un final, ceva?…
Luați un caiet… un jurnal pe care îl veți avea mereu și, poate, îngerii vor cita din el în eternitate. Începeți astăzi și scrieți în el activitățile dumneavoastră zilnice, gândurile cele mai profunde, realizările și eșecurile, asocierile și victoriile, impresiile și mărturiile dumneavoastră” („The Angels May Quote from It”, New Era, oct. 1975, p. 5).
Istoria lui Joseph Smith include o descriere a modului în care au lucrat Joseph Smith și Sidney Rigdon pentru a îndeplini porunca Domnului de a ameliora sentimentele ostile față de Biserică care apăruseră din cauza articolelor din ziar scrise de Ezra Booth:
Imagine
Profetul Joseph Smith
„De atunci până în data de 8 sau 10 ianuarie 1832, eu și vârstnicul Rigdon am continuat să predicăm în Shalersville, Ravenna, și în alte locuri, proclamând adevărul, depunând mărturie despre cauza Mântuitorului, arătând că ziua răzbunării venea asupra acestei generații ca un hoț noaptea, că prejudecata, orbirea și întunericul au umplut mințile multora și i-au determinat să persecute Biserica adevărată și să respingă lumina adevărată; lucruri prin care am făcut multe spre a calma sentimentele agitate, rezultat al scrisorilor scandaloase care erau publicate atunci în Ohio Star, la Ravenna, de apostatul menționat mai devreme, Ezra Booth” (în History of the Church, 1:241).
Când a auzit pentru prima oară despre Biserică, Symonds Ryder a fost indecis pentru o perioadă dacă voia sau nu să fie botezat. Totuși, în anul 1831, el a citit o relatare dintr-un ziar despre distrugerea orașului Peking din China și și-a amintit că o fetiță mormonă prezisese distrugerea acelui oraș cu șase săptămâni mai devreme. Această experiență l-a determinat să se alăture Bisericii.
La scurt timp după ce Symonds a fost botezat și confirmat, el a fost rânduit vârstnic. El a primit o scrisoare semnată de profetul Joseph Smith și de Sidney Rigdon, în care i se spunea că este voia Domnului, făcută cunoscută lor prin Duhul Sfânt, ca el să predice Evanghelia. Atât în scrisoarea pe care a primit-o, cât și în cadrul însărcinării oficiale de a predica, numele lui a fost scris Rider în loc de Ryder. Din cauza greșelii de ortografie, Symonds a început să se îndoiască de revelațiile lui Joseph Smith și de chemarea sa de profet al lui Dumnezeu. Într-un final, Symonds a părăsit Biserica. Cu toate că reacția sa la greșeala de ortografie privind numele său nu a fost singurul motiv al apostaziei sale, aceasta a contribuit la apostazie. După apostazia sa, Symonds Ryder a devenit unul dintre membrii gloatei care l-a uns cu smoală și l-a acoperit cu pene pe Joseph Smith lângă casa lui John și Elsa Johnson în noaptea dintre 24 și 25 martie 1832.
Vârstnicul Robert D. Hales, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a dat următorul sfat cu privire la modul de a răspunde oamenilor care critică Biserica:
Imagine
Vârstnicul Robert D. Hales
„Ca discipoli adevărați, prima noastră grijă trebuie să fie bunăstarea celorlalți, nu justificarea că noi avem dreptate. Întrebările și criticile ne dau ocazia de a-i ajuta pe ceilalți și de a demonstra că ei sunt importanți pentru Tatăl Ceresc și pentru noi. Scopul nostru trebuie să fie să-i ajutăm să înțeleagă adevărul, nu să apărăm părerile noastre personale sau să fim victorioși într-o dezbatere teologică. Mărturiile noastre din inimă alcătuiesc răspunsul cel mai puternic pe care-l putem da acuzatorilor noștri. Și asemenea mărturii pot fi depuse numai cu dragoste și blândețe” („Curajul creștin: prețul de a fi discipol”, Ensign sau Liahona, nov. 2008, p. 73-74).
Vârstnicul Marvin J. Ashton, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a sfătuit:
Imagine
Vârstnicul Marvin J. Ashton
„Probabil că vor fi mereu oameni care sunt, în mod deschis, anti-mormoni. Astfel, noi îi încurajăm pe toții membrii noștri să refuze să devină anti-anti-mormoni” („Pure Religion”, Ensign, nov. 1982, p. 63).