Lecția 61

Locul central al Sionului

Introducere

În vara anului 1831, câțiva dintre sfinții care se adunaseră în Ohio și-au început călătoria pentru a se stabili în zona Ținutului Jackson, Missouri. Într-o revelație dată profetului Joseph Smith în data de 20 iulie 1831, Domnul a desemnat Independence, Missouri, drept „locul… [central]” al Sionului (D&L 57:3). Sfinții trebuiau să înceapă cumpărarea de pământ în zonă și, de asemenea, să țină poruncile Domnului în vederea pregătirii pentru clădirea Sionului. Totuși, în timp, au apărut conflicte între sfinți și mulți dintre cetățenii Ținutului Jackson, Missouri, care au dus la acțiuni violente ale gloatelor împotriva sfinților. Sfinții au fost obligați să părăsească Ținutul Jackson în lunile noiembrie și decembrie ale anului 1833.

Sugestii pentru predare

Domnul desemnează Independence, Missouri, drept locul central al Sionului.

Înainte de începerea lecției, scrieți Kirtland, Ohio, pe o foaie și puneți-o într-o parte a încăperii. În cealaltă parte a încăperii, puneți o foaie pe care să scrie Independence, Missouri. Sau, dacă preferați, puteți desena, pe tablă, o hartă simplă a Vestului Mijlociu al Statelor Unite cu Kirtland, Ohio, și Independence, Missouri, marcate clar (vezi Hărți din scripturi, fotografii și date cronologice din istoria Bisericii, Harta 6, „Deplasarea spre vest a Bisericii”). Faceți referire la hartă în timp ce predați lecția.

Începeți prin a-i ruga pe cursanți să-și imagineze că sunt cu cortul și află că se apropie o furtună.

• Care sunt câteva dintre modalitățile prin care puteți să vă adăpostiți de furtună? Cum v-ar putea folosi un cort în această situație?

Explicați că profetul Isaia a descris Sionul ca fiind un cort foarte mare. El a spus: „Lărgește locul cortului tău; și întinde învelitorile locuinței tale: nu te opri! Lungește-ți funiile și întărește-ți țărușii!” (Isaia 54:2). Împlinind această profeție, Domnul continuă să îndrume Prima Președinție și Cvorumul celor Doisprezece Apostoli în stabilirea țărușilor Sionului în întreaga lume.

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 64:41-43. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute binecuvântările pe care Domnul le-a promis celor neprihăniți care se adună în Sion.

• Ce binecuvântări le-a promis Domnul celor neprihăniți care se adună în Sion?

Explicați că, în luna iulie a anului 1831, Domnul a declarat că pământul statului Missouri era pământul făgăduit al Sionului și că Independence, Missouri, era „locul… [central]” al orașului Sionului (vezi D&L 57:1-3).

Rugați un cursant să stea lângă foaia pe care scrie Independence, Missouri. Rugați un cursant să deseneze un cort pe tablă. (Dacă sala de clasă este suficient de mare, puteți aduce un cort și puteți ruga un cursant sau doi să-l monteze pentru a reprezenta sfinții începând să construiască un oraș pentru adăpost.)

• Ați montat vreodată greșit un cort sau ați încercat să montați unul fără toate componentele? Ce s-a întâmplat?

Invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 105:5 pentru a căuta modul în care „cortul” Sionului trebuie clădit, astfel încât Domnul să-l accepte. Rugați cursanții să vă spună ce au găsit.

Scrieți, pe tablă, următorul principiu: Sionul trebuie clădit pe principii ale legii împărăției celestiale. Explicați că, după ce Domnul a revelat locul pământului Sionului în anul 1831, El a oferit mai multe revelații în decursul următorilor doi ani descriind principiile pe baza cărora sfinții trebuiau să clădească Sionul.

Scrieți, pe tablă, următoarele referințe scripturale:

Doctrină și legăminte 82:14-19;

Doctrină și legăminte 97:10-16;

Doctrină și legăminte 97:21-22, 25-27;

Doctrină și legăminte 133:4-9.

Împărțiți cursanții în patru grupuri și desemnați fiecărui grup câte o referință dintre cele scrise pe tablă. Rugați grupurile să citească fragmentele desemnate lor pentru a căuta principii ale neprihănirii sau porunci pe care trebuiau să le urmeze sfinții pentru a clădi cu succes Sionul.

După ce au studiat fragmentele desemnate lor, invitați cursanții să vă spună ce au găsit. Invitați un cursant să scrie, pe tablă, răspunsurile lor. (Răspunsurile cursanților trebuie să cuprindă următoarele: să trăiască potrivit legii consacrării și să caute ceea ce este bun pentru ceilalți [D&L 82:17-19], să construiască un templu și să fie instruiți acolo [D&L 97:10-14], să aibă inima pură [D&L 97:16, 21], să respecte poruncile [D&L 97:25-26] și să se sfințească și să „[iasă] din Babilon”, ceea ce înseamnă să se îndepărteze de lucrurile lumești [D&L 133:4-5].)

• În ce moduri i-ar fi putut ajuta pe sfinți să clădească Sionul și să fie protejați de furtuni spirituale faptul de a trăi conform acestor principii ale neprihănirii? Cum ne poate ajuta să fim protejați astăzi faptul de a trăi conform acestor principii?

Puteți invita câțiva cursanți să-și aducă scripturile și să stea lângă foaia pe care scrie Kirtland, Ohio, și puteți ruga unul sau doi dintre acești cursanți să meargă și să stea lângă foaia pe care scrie Independence, Missouri. Explicați că, după ce Domnul a revelat locul Sionului în luna iulie a anului 1831, mulți sfinți au călătorit aproape 1.450 km până la Independence, Missouri, pentru a stabili și clădi Sionul. Alții au rămas în Kirtland și în alte zone din est. Un țăruș avea să fie organizat în Kirtland în data de 17 februarie 1834.

Arătați către ilustrația cortului (sau către cortul pe care l-ați adus în clasă). Explicați că, pe măsură ce sfinții au lucrat împreună pentru a clădi Sionul, binecuvântările protectoare ale Sionului s-au extins asupra tuturor, chiar și asupra celor care nu trăiau în Independence, Missouri. Sfinții au muncit împreună pentru a contribui cu fonduri și resurse la punerea temeliei orașului Sion. Rugați cursanții să-și imagineze o prelungire a cortului Sionului acoperind sfinții din Kirtland.

Apar conflicte între sfinți și alți cetățeni ai statului Missouri.

Pentru a-i ajuta pe cursanți să înțeleagă evenimentele care au avut loc în Ohio și Missouri între anii 1831 și 1833, rugați un cursant care stă lângă foaia pe care scrie Kirtland să citească, cu glas tare, următoarea explicație despre cum sfinții din țărușul Kirtland al Sionului au ajutat la clădirea locului central al Sionului în Missouri. Invitați membrii clasei să asculte cu atenție ce au făcut unii sfinți din Kirtland pentru a ajuta la întemeierea Sionului.

Kirtland, Ohio: În timpul unor serii de conferințe care au avut loc în luna noiembrie a anului 1831, Joseph Smith și alți conducători ai Bisericii au compilat revelațiile care fuseseră primite până în acel moment și au planificat să le tipărească într-o carte. Oliver Cowdery și John Whitmer au primit responsabilitatea de a duce revelațiile în Missouri pentru ca William W. Phelps să le poată tipări sub titlul de Cartea Poruncilor. Între anii 1831 și 1832, Joseph a continuat să primească revelații și să traducă Biblia. În primăvara anului 1832, Joseph a călătorit în Missouri pentru a-i vizita pe sfinții din Sion, a-i avertiza că Satana căuta „să întoarcă inimile lor de la adevăr” (D&L 78:10) și a coordona activitățile pe care le implicau magaziile episcopilor din Kirtland și Independence. Câțiva membri ai Bisericii din Ohio au contribuit cu bani pentru a ajuta la cumpărarea de pământ și bunuri în Missouri. Mulți sfinți au continuat să se mute în Sion și, până la sfârșitul anului 1832, aproximativ o treime dintre membrii Bisericii locuiau în Ținutul Jackson.

• Cum i-au ajutat Joseph Smith și alți sfinți din Kirtland pe sfinții din Missouri să înceapă întemeierea Sionului?

Rugați un cursant să citească, cu glas tare, informațiile despre eforturile sfinților de a clădi orașul Sion. Invitați membrii clasei să fie atenți la ceea ce au făcut sfinții bine și ce au greșit atunci când au început să clădească Sionul.

Independence, Missouri: Parley P. Pratt a descris stabilirea sfinților în Sion declarând că „pacea și belșugul au încoronat munca lor, iar pustietatea a devenit un câmp roditor” (Autobiography of Parley P. Pratt, redactată de Parley P. Pratt jr. [1938], p. 93). Conducătorii din Missouri ai Bisericii au muncit pentru a veni în întâmpinarea nevoilor sfinților care urmau să sosească. Acestea au inclus cumpărarea de pământ și deschiderea unui magazin și a unei tipografii. Până în luna iulie a anului 1833, numărul sfinților din zilele din urmă a crescut până la aproximativ 1.200. Totuși, conducătorii și sfinții aveau problemele lor. Unii membri au lăsat ca egoismul și lăcomia lor să-i împiedice să trăiască potrivit legii consacrării.

Pe lângă problemele cauzate de sfinți prin nesupunerea lor, ei au avut conflicte cu locuitorii mai vechi din zonă. Locuitorii statului Missouri au devenit din ce în ce mai îngrijorați de progresul rapid al „mormonilor” și de influența lor în politica și economia locală. Conducătorii religioși locali se împotriveau credințelor sfinților. Un conducător religios a răspândit minciuni despre membrii Bisericii și i-a încurajat pe cetățeni să fie violenți cu aceștia. În luna iulie a anului 1833, W. W. Phelps a publicat un articol intitulat „Free People of Color (Eliberați oamenii de culoare)”, care îi avertiza pe misionari despre prozelitismul în rândul sclavilor. Cetățenii statului Missouri, care erau susținători ai sclaviei, au tras, în mod incorect, concluzia că sfinții invitau în Missouri sclavii eliberați. Aceasta a înrăutățit situația deja tensionată din stat. În data de 20 iulie 1833, o gloată violentă a aruncat mașina de tipărit în stradă, a demolat tipografia, a distrus o mare parte a paginilor nelegate din Cartea Poruncilor, i-a uns cu smoală și i-a acoperit cu pene pe episcopul Partridge și pe convertitul Charles Allen și a terorizat orașul. Ostilitățile au continuat și sfinții au fost obligați să părăsească Ținutul Jackson în lunile noiembrie și decembrie ale acelui an.

• Cum credeți că v-ați fi simțit dacă ați fi fost unul dintre sfinții neprihăniți, sperând că veți fi protejați de Domnul, dar fiind obligați să părăsiți Ținutul Jackson?

• Dacă cineva v-ar întreba de ce primii sfinți nu au reușit să clădească orașul Sionului, ce i-ați spune? (Pentru a-i ajuta pe cursanți să răspundă la această întrebare, puteți să-i invitați să citească Doctrină și legăminte 101:6-7; 103:2-4; 105:3-4, 9.)

Dacă nu i-ați rugat încă pe cursanți să se întoarcă la locurile lor, invitați-i să facă aceasta acum.

Care este viitorul Sionului?

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 97:21. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să afle cum a descris Domnul Sionul. Le puteți sugera cursanților să marcheze cuvintele care ne învață următorul adevăr: Sionul înseamnă cei care au inima pură. Faceți referire la acea listă de principii și comportamente de pe tablă și adresați următoarele întrebări:

• În ce moduri ajută aceste principii neprihănite un popor să aibă inima pură?

• Care este rolul nostru în clădirea Sionului astăzi? (Noi putem trăi în neprihănire și îi putem încuraja pe alții să trăiască în neprihănire. Pe măsură ce trăim conform Evangheliei și o împărtășim, granițele Sionului se măresc, țărușii lui sunt întăriți și Dumnezeu îi binecuvântează pe sfinți oferindu-le protecție.)

Invitați cursanții să aibă în vedere principiile neprihănirii scrise pe tablă. Încurajați-i să scrie în jurnalele lor pentru studiul scripturilor sau caietele pentru seminar un țel pentru a trăi cu mai multă credință conform unuia dintre principii.

Comentarii și informații generale

Sionul trebuie clădit pe principii ale neprihănirii.

Vârstnicul D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a vorbit despre cerința de a clădi Sionul pe principiile legii împărăției celestiale:

„O mare parte din lucrarea ce trebuie făcută pentru clădirea Sionului constă în eforturile noastre individuale de a deveni «cei care au inima pură» (D&L 97:21). «Sionul nu poate fi clădit decât pe principiile legilor împărăției celestiale», a spus Domnul, «altfel Eu nu-l pot primi la Mine» (D&L 105:5). Legea împărăției celestiale o constituie, desigur, legea Evangheliei și legămintele, care includ faptul de a ne aduce aminte mereu de Salvator și de promisiunea pe care am făcut-o de a ne supune, jertfi, consacra și a rămâne fideli.

Salvatorul i-a certat pe unii dintre sfinții din perioada de început a Bisericii pentru «[dorințele lor de] plăceri fizice» (D&L 101:6; vezi, de asemenea, D&L 88:121). Aceștia au fost oameni care au trăit într-o lume fără televiziune, fără filme, fără Internet, fără iPod. În lumea de acum, inundată de imagini și muzică în care abundă sexualitatea, suntem noi apărați de dorințe de plăceri fizice și de relele care le însoțesc? În loc să forțăm limitele modestiei în privința îmbrăcămintei sau să participăm la imoralitatea altora privind materialele pornografice, trebuie să fim flămânzi și însetați de neprihănire. Pentru a veni în Sion, nu este suficient ca dumneavoastră și cu mine să fim ceva mai puțin păcătoși decât alții. Trebuie să devenim nu numai buni, ci bărbați sfinți și femei sfinte. Amintind expresia vârstnicului Neal A. Maxwell, haideți să ne stabilim reședința, o dată pentru totdeauna, în Sion și să renunțăm la casa de vară din Babilon (vezi Neal A. Maxwell, A Wonderful Flood of Light, [1990], p. 47)” („Vino-n Sion”, Ensign sau Liahona, nov. 2008, p. 38-39).

Episcopul Keith B. McMullin, din Episcopatul care prezidează, a enumerat câteva dintre principiile pe care trebuie clădit Sionul:

„Legământul consacrării înseamnă sacrificiu; include dragostea, munca și bizuirea pe forțele proprii și este fundamental pentru întemeierea împărăției lui Dumnezeu. «Sionul nu poate fi clădit» a spus Domnul, «decât pe principiile legilor împărăției celestiale» [D&L 105:5]. Legământul consacrării este esențial pentru această lege. Într-o zi, îl vom aplica în deplinătatea sa. Acest legământ înseamnă «dăruirea din timpul, talentele și mijloacele noastre pentru a-i ajuta pe cei aflați în nevoie – fie spiritual, fie temporal – și a clădi împărăția Domnului» [Vezi Ensign, aug. 1984, p. 4; Tambuli, dec. 1984, p. 7].

Aceste principii, dragostea, munca, bizuirea pe forțele proprii și consacrarea, sunt date de Dumnezeu. Cei care le adoptă și se conduc conform lor devin persoane cu inima pură. Unirea în neprihănire este marca societății lor. Pacea și armonia lor devin un steag pentru națiuni. Profetul Joseph Smith a spus:

«Clădirea Sionului este o cauză care i-a preocupat pe oamenii lui Dumnezeu în fiecare epocă; este tema pe care profeții, preoții și regii au abordat-o cu deosebită încântare… ne rămâne nouă să vedem, să participăm și să contribuim la înaintarea slavei [Sionului] în zilele din urmă… o lucrare care este menită să ducă la distrugerea puterilor întunericului, la refacerea pământului, la gloria lui Dumnezeu și la salvarea familiei umane» [Învățături ale profetului Joseph Smith, p. 541-542]” („Veniți în Sion! Veniți în Sion!” Ensign sau Liahona, nov. 2002, p. 96).

De ce nu au reușit sfinții din perioada de început a Bisericii să clădească orașul sfânt?

Vârstnicul D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat:

„Sub îndrumarea profetului Joseph Smith, primii membri ai Bisericii au încercat să stabilească centrul Sionului în Missouri, dar ei nu erau demni să construiască orașul sfânt. Domnul a explicat unul dintre motivele eșecului lor:

«Ei nu au învățat să fie supuși față de lucrurile pe care le-am cerut din mâinile lor, ci ei sunt plini de tot felul de rele și nu dau din bunurile lor săracilor și năpăstuiților dintre ei, într-un chip vrednic de sfinți;

și nu sunt uniți potrivit unirii cerute de legea împărăției celestiale» (D&L 105:3-4).

«Au fost printre ei certuri, și conflicte, și invidie, și discordii, și dorințe pentru plăceri fizice; de aceea, prin aceste lucruri ei au pângărit moștenirile lor» (D&L 101:6).

În loc să-i judecăm prea aspru pe acești primi sfinți, să ne uităm la noi înșine pentru a vedea dacă noi ne purtăm mai bine.

Sionul este Sionul datorită caracterului, atributelor și credinței cetățenilor lui. Aduceți-vă aminte că «Domnul l-a numit pe poporul Său SION pentru că era într-o singură inimă și într-un singur gând și trăia în dreptate; și nu existau săraci printre ei» (Moise 7:18). Dacă dorim să clădim Sionul în căminele, ramurile, episcopiile și țărușii noștri, noi trebuie să ne ridicăm la acest standard. Va deveni necesar (1) să devenim uniți într-o singură inimă și într-un singur gând; (2) să devenim, individual și colectiv, un popor sfânt și (3) să ne îngrijim de cei săraci și nevoiași atât de mult încât să eliminăm sărăcia dintre noi. Nu putem aștepta până vine Sionul pentru ca aceste lucruri să se întâmple – Sionul va veni numai dacă ele se întâmplă” („Vino-n Sion”, Ensign sau Liahona, nov. 2008, p. 37-38).

Crearea de țăruși este precum întemeierea de orașe ale Sionului.

Vârstnicul Bruce R. McConkie a explicat faptul că țărușii sunt locuri de adunare pentru sfinții din întreaga lume:

„Un țăruș are limite geografice. A crea un țăruș este precum a întemeia un oraș al sfințeniei. Fiecare țăruș de pe pământ este locul de adunare pentru oile pierdute ale lui Israel care trăiesc în acea zonă…

Fiecare dintre noi poate clădi Sionul în propria viață devenind o persoană cu inimă pură. Și promisiunea este: «Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!» (Matei 5:8). Fiecare dintre noi poate lărgi granițele Sionului adunându-i pe prietenii și vecinii noștri în staulul lui Israel” („Come: Let Israel Build Zion”, Ensign, mai 1977, p. 118).

Călătoria de întoarcere a lui Joseph Smith din Missouri în Kirtland.

După ce i-a vizitat pe sfinții din Missouri, Joseph Smith a scris următoarele despre călătoria sa de întoarcere în Kirtland:

„În data de 6 mai [1832], mi-am luat la revedere de la frații din Independence și, împreună cu frații Rigdon și Whitney, am început călătoria de întoarce în Kirtland cu diligența până la St. Louis, de acolo spre Vincennes, Indiana; și de acolo, spre New Albany, aproape de cascada fluviului Ohio. Înainte de a ajunge în acest loc, caii au început să se sperie și, mergând cu mare viteză, episcopul Whitney a încercat să sară din trăsură, dar, având haina strânsă pe el, și-a prins piciorul în roată și piciorul lui s-a rupt în mai multe locuri; în același timp, eu am sărit fără să mă rănesc. Am stat în gazdă la domnul Porter, în Greenville, timp de patru săptămâni, timp în care, vârstnicul Rigdon a mers direct în Kirtland. În tot acest timp, fratele Whitney nu a dus lipsă de mâncare sau de somn și doctorul Porter, fratele gazdei noastre, care l-a îngrijit, a spus că era păcat că nu aveam niște «mormoni» acolo deoarece ei ar fi putut să vindece oasele rupte sau să facă orice altceva. Am stat cu fratele Whitney și l-am îngrijit până a putut să se miște. Cât timp am stat acolo, mergeam deseori în pădure, unde am văzut mai multe morminte noi; și, într-o zi, după ce am luat cina, am mers direct spre ușă și am început să vomit foarte tare. Am vărsat cantități mari de sânge și otravă și, atât de mari erau contracțiile musculare ale trupului meu, încât mi s-a dislocat maxilarul pentru câteva momente. L-am pus la loc cu propriile mâini și m-am întors la fratele Whitney (care stătea pe pat) cât de repede am putut; el și-a pus mâinile pe mine și mi-a slujit în numele Domnului și am fost vindecat într-o clipă, chiar dacă efectul otrăvii a fost atât de puternic încât a făcut ca o mare parte din părul de pe capul meu să cadă. Mulțumiri fie date Tatălui meu Ceresc pentru ajutorul Său în folosul meu, în acel moment crucial, în numele lui Isus Hristos. Amin.

După o plimbare prin pădure, am intrat în camera în care se afla fratele Whitney, care nu-și mișcase piciorul de aproape patru săptămâni, și l-am întrebat dacă este de acord să pornim spre casă dimineața; urma să mergem cu o căruță aproape șapte km până la râu și, de acolo, să luăm un feribot care urma să ne treacă rapid râul, unde aveam să găsim un cal care să ne ducă direct la doc, unde urma să găsim o barcă pentru a merge în amonte înainte de ora zece și pentru a avea o călătorie rapidă spre casă. El a prins curaj și mi-a zis că va merge. Am pornit în dimineața următoare și totul a decurs așa cum i-am spus deoarece am mers rapid în amonte înainte de ora zece și, când am ajuns la Wellsville, am luat diligența până la Chardon și, de acolo, trăsura până la Kirtland, unde am ajuns în luna iunie” (în History of the Church, 1:271-272). (Vezi, de asemenea, Church History in the Fulness of Times Student Manual, a doua ediție [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2003], p. 116.)

Ostilități în Ținutul Jackson

„Înainte de sfârșitul lunii aprilie [a anului 1833], spiritul persecuției s-a manifestat. Încă de la început, cetățenii locali i-au avertizat pe membrii Bisericii că sunt nemulțumiți de venirea unui număr atât de mare de sfinți din zilele din urmă care, se temeau ei, aveau să-i depășească numeric, în curând, la urnele de vot. Cei mai mulți dintre sfinți erau din statele din nord și, în mare, erau împotriva sclaviei negrilor care era atunci legală în statul Missouri…

O înștiințare, numită uneori constituția secretă, era transmisă de opoziție pentru a obține semnăturile celor dornici să înlăture «pacostea mormonă». Aceste sentimente de dușmănie au culminat în data de 20 iulie 1833, când o gloată violentă formată din 400 de bărbați s-a întâlnit la tribunalul din Independence pentru a-și coordona eforturile. Au fost înaintate conducătorilor Bisericii cereri scrise prin care îi obligau pe sfinți să părăsească Ținutul Jackson, să oprească tipărirea ziarului Evening and the Morning Star și să nu permită niciunui alt membru al Bisericii să vină în Ținutul Jackson. Când gloata a aflat de refuzul conducătorilor Bisericii de a se supune acestor cereri ilegale, a atacat biroul ziarului care era și casa redactorului William W. Phelps. Atacatorii au furat mașina de tipărit și au demolat clădirea…

În data de 23 iulie [1833], gloata a venit din nou, iar conducătorii Bisericii s-au oferit drept răscumpărare dacă nu aveau să-i rănească pe oameni. Dar gloata a amenințat că va răni întreaga Biserică și i-a forțat pe frați să fie de acord ca toți sfinții din zilele din urmă să părăsească ținutul. Măsurile gloatei fiind ilegale, venind împotriva constituției Statelor Unite și a statului Missouri, conducătorii Bisericii au căutat ajutorul guvernatorului statului, Daniel Dunklin. El i-a sfătuit cu privire la drepturile lor civile și i-a îndrumat să consulte un consilier juridic…

La sfârșitul anului 1833, cea mai mare parte a sfinților au trecut fluviul Missouri în nord, spre Ținutul Clay, și au găsit refugiu temporar acolo” (Our Heritage: A Brief History of The Church of Jesus Christ of Latter-day Saints [1996], p. 40, 42, 43).