Lecția 108 Doctrină și legăminte 103

Lecția 108

Doctrină și legăminte 103

Introducere

În cadrul unei adunări a Înaltului Consiliu din Kirtland, din data de 24 februarie 1834, Parley P. Pratt și Lyman Wight au căutat îndrumare referitor la modul în care sfinții din Missouri puteau primi ajutor cu privire la cele necesare vieții și la cum puteau intra din nou în posesia pământurilor pe care le dețineau în Ținutul Jackson. În aceeași zi, Joseph Smith a primit revelația consemnată în Doctrină și legăminte 103, în care Domnul a promis că Ținutul Sionului urmează să fie mântuit. Domnul i-a îndrumat pe conducătorii Bisericii să adune resurse și recruți pentru a ajuta sfinții din Missouri. Acest grup a ajuns să fie cunoscut sub numele de Tabăra Sionului.

Sugestii pentru predare

Doctrină și legăminte 103:1-20

Domnul promite că Sionul va fi mântuit.

Începeți lecția adresând următoarea întrebare:

Ce dușmani au cei neprihăniți în ziua de astăzi?

Rugați cursanții să se gândească la modul în care dușmanii Domnului caută să le împiedice progresul spiritual.

De ce credeți că dușmanii Domnului pot împiedica progresul spiritual al unora dintre oamenii Domnului?

Pe măsură ce încep cursanții să studieze și să discute Doctrină și legăminte 103, încurajați-i să caute principii care îi vor ajuta să învingă astfel de dușmani.

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, introducerea la Doctrină și legăminte 103. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să afle de ce Parley P. Pratt și Lyman Wight au venit în Kirtland, Ohio, din Missouri.

De ce au venit fratele Pratt și fratele Wight în Kirtland?

Explicați că Joseph Smith a primit revelația consemnată în Doctrină și legăminte 103 în aceeași zi în care acești doi conducători s-au întâlnit cu el și cu Înaltul Consiliu din Kirtland.

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 103:1-4. Rugați membrii clasei să găsească două motive pentru care Domnul a permis dușmanilor Săi să persecute sfinții din Missouri.

Potrivit celor relatate în versetele 3-4, care sunt două motive pentru care Domnul a permis dușmanilor Săi să persecute sfinții? (Un motiv a fost acela de a le permite persecutorilor să „umple măsura nedreptăților lor pentru ca să fie plin paharul lor” – cu alte cuvinte, să justifice judecata Sa asupra celor ticăloși. Un alt motiv a fost acela de a pedepsi sfinții nesupuși.)
Potrivit celor relatate în versetul 4, de ce a trebuit ca sfinții să fie pedepsiți? Care credeți că este înțelesul expresiei „ei n-au ascultat complet”? (Ei nu s-au supus în totalitate Domnului.)

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 103:5-7. Rugați membrii clasei să caute ce i-a învățat Domnul pe sfinți că trebuie să facă pentru a fi victorioși împotriva dușmanilor Săi. (Puteți explica faptul că expresia a fi victorios înseamnă a fi mai puternic decât dușmanul sau a-l învinge.)

Dacă sfinții urmau sfatul Domnului „chiar din [acel] moment”, ce binecuvântare aveau să primească? (Ei aveau să fie victorioși împotriva dușmanilor Domnului „chiar din [acel] moment”.)
Ce ne învață aceste versete despre cum putem fi victorioși împotriva influențelor lumii? (Cursanții pot folosi cuvinte diferite, dar ei trebuie să exprime următorul principiu: Când urmăm sfatul Domnului, primim tăria de a începe să fim victorioși împotriva lumii.)

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 103:8-10. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să afle ce a avertizat Domnul că se va întâmpla dacă alegem să nu ne supunem cuvintelor Sale.

Care sunt unele dintre rezultatele alegerii de a nu ne supune tuturor cuvintelor Domnului? (Cursanții pot să identifice principii diferite, inclusiv pe următoarele: Dacă nu ne supunem poruncilor Domnului, lumea va fi victorioasă împotriva noastră. Dacă nu respectăm toate cuvintele Domnului, ne pierdem abilitatea de a fi o lumină pentru ceilalți.)
De ce credeți că cineva care este nesupus sau doar parțial supus Domnului nu poate să fie victorios împotriva dușmanilor Domnului?
Care sunt câteva exemple de moduri în care oamenii pot fi victorioși asupra unui dușman al Domnului datorită faptului că se străduiesc să se supună cuvintelor Domnului? (Exemplele pot include oameni care, prin supunere, au primit tărie de la Domnul de a birui dependența sau de a trăi conform Evangheliei după ce au trăit un mod de viață lumesc.)

Puteți să explicați că, deși nu suntem perfect supuși față de toate cuvintele Domnului, dacă ne străduim cu sârguință să ne supunem Lui și ne pocăim sincer când nu reușim să facem ce ni se cere, Domnul ne va ajuta să fim victorioși împotriva dușmanilor Săi.

Invitați cursanții să scrie în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor un principiu pe care pot începe să-l urmeze „chiar din acest moment” pentru a da ascultare mai bine sfatului Domnului.

Rezumați Doctrină și legăminte 103:11-20 explicând că Domnul a promis sfinților că, după suferințele lor, Sionul urma să fie mântuit prin puterea Sa. Totuși, dacă sfinții își pângăreau moștenirile, ei aveau să fie îndepărtați.

Doctrină și legăminte 103:21-40

Domnul revelează modul în care trebuie să fie mântuit Sionul.

Înainte de oră, pregătiți un semn pe care să scrieți: ESTE NEVOIE DE VOLUNTARI! Afișați-l într-un loc de unde poate fi văzut de către cursanți. De asemenea, pe o foaie de hârtie, pregătiți următorul anunț:

Este nevoie de voluntari! Sfinți din Ținutul Jackson, Missouri, au fost alungați de pe pământurile lor de către gloate nemiloase. Alăturați-vă pentru a aduce alinare acestor sfinți și pentru a ajuta la protejarea lor pe măsură ce-și redobândesc și păstrează pământurile în Sion. Plecarea se va face din Kirtland, Ohio, în data de 1 mai 1834.

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 103:21-23. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să afle ce i-a îndrumat Domnul să facă pe conducătorii Bisericii pentru a mântui Ținutul Sionului. Rugați cursanții să vă spună ce au aflat.

Rugați un cursant să stea lângă semnul pe care scrie ESTE NEVOIE DE VOLUNTARI! Dați-i cursantului anunțul pe care l-ați pregătit înainte de începerea orei și rugați-l să-l citească, cu glas tare. Apoi, adresați membrilor clasei următoarele întrebări:

Credeți că ați fi fost dornici să vă duceți în Ținutul Jackson pentru a-i ajuta pe sfinți? De ce da sau de ce nu?

Explicați că grupul de oameni pe care Joseph Smith avea să-l conducă spre Missouri a ajuns să fie cunoscut sub numele de Tabăra Sionului. (Puteți să explicați că tabără este un alt termen pentru oaste [vezi Noah Webster, An American Dictionary of the English Language, facsimil al primei ediții (1828; retipărit în 1967), „Camp”].) Membrii Taberei Sionului au avut două scopuri principale. Primul: ei trebuiau să ducă resurse sfinților din Missouri care să ofere alinare și să le permită să se întoarcă la casele lor și să cumpere mai mult pământ. Al doilea: conform autorizării date de guvernatorul statului Missouri, Daniel Dunklin, după ce oamenii de ordine din Missouri îi escortau pe sfinți înapoi în Ținutul Jackson, membrii Taberei Sionului urmau să fie cei care mențineau ordinea și liniștea acolo.

Dacă ați fi fost membri ai Bisericii în această perioadă, ce îngrijorări ați fi avut cu privire la faptul de a vă alătura în mod voluntar Taberei Sionului?

Invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 103:20.

Cum v-ar influența promisiunea din acest verset decizia de a vă oferi voluntari?

Explicați că alăturarea la Tabăra Sionului implica părăsirea familiei și responsabilităților privind munca și faptul de a mărșălui aproximativ 1.450 de kilometri în condiții extrem de grele și într-un mediu ostil și periculos. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 103:27-28. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să afle ce le-a spus Domnul celor care aveau să se alăture Taberei Sionului. Rugați cursanții să spună ce au aflat.

Care credeți că este înțelesul expresiei „să-și dea viața de dragul Meu”?
Potrivit celor relatate în aceste versete, cum numește Domnul pe cel care este dornic să-și dea viața de dragul Său? (După ce cursanții au răspuns, scrieți pe tablă următoarele: Ucenicii lui Isus Hristos sunt dornici să-și dea viața de dragul Său.)

Subliniați că, pentru sfinții din Tabăra Sionului, posibilitatea de a-și pierde viața era reală. Deși este posibil să nu ne confruntăm cu același pericol, acest adevăr poate fi valabil și pentru noi. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, declarația de mai jos a președintelui James E. Faust, din Prima Președinție. Rugați membrii clasei să fie atenți la acel mod prin care cu toții ne putem da viața de dragul Domnului.

„Celor mai mulți dintre noi… nu ni se cere să murim pentru Biserică, ci să trăim pentru ea. Pentru mulți, a trăi o viață asemănătoare cu cea a lui Hristos poate fi chiar mai dificil decât a-și da viața” („Ucenicia”, Ensign sau Liahona, nov. 2006, p. 22).

De ce credeți că ar putea fi chiar mai greu să trăiești pentru Domnul decât să mori pentru El?

Invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 103:30-34 și să afle câți voluntari dorea Domnul pentru Tabăra Sionului.

Câți voluntari dorea Domnul? (500.) Care a fost numărul minim cerut de Domnul? (100.)

Explicați că, la sfârșitul adunării Înaltului Consiliu în cadrul căreia conducătorii Bisericii au discutat despre situația sfinților din Missouri, Joseph Smith a spus că el avea să călătorească până în Sion pentru a ajuta la mântuirea lui. Aproximativ 30 sau 40 dintre bărbații prezenți s-au oferit, de asemenea, voluntari. Apoi, Domnul a desemnat 8 bărbați să se ducă în congregațiile Bisericii pentru a recruta voluntari pentru Tabăra Sionului și pentru a strânge donații care constau în provizii și bani pentru sfinții din Missouri (vezi D&L 103:37-40). Aproximativ 200 de oameni s-au alăturat Taberei Sionului, inclusiv femei și copii.

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 103:35-36. Rugați membrii clasei să identifice lucrurile pe care trebuiau să le facă sfinții pentru a avea succes în eforturile lor de a mântui Sionul.

Având în vedere promisiunea Domnului din aceste versete, ce principiu putem învăța despre modul în care putem obține toată victoria și slava? (Cursanții trebuie să identifice următorul principiu: Toată victoria și slava se realizează pentru noi prin sârguința, credința și rugăciunile noastre [rostite] cu credință.)

Depuneți mărturie că vom fi victorioși împotriva dușmanilor Domnului când ne străduim cu sârguință și cu credință să ne supunem tuturor cuvintelor Domnului. Încurajați cursanții să pună în practică „chiar din acest moment” ceea ce au scris în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor.

Comentarii și informații generale

Doctrină și legăminte 103. Daniel Dunklin – guvernatorul statului Missouri.

În timp ce sfinții îndurau ostilitățile anti-mormone din Missouri din perioada 1833-1834, conducătorii Bisericii au cerut, în mod repetat, ajutorul conducătorilor statali și federali, inclusiv pe cel al lui Daniel Dunklin, guvernatorul statului Missouri. Guvernatorul Dunklin a oferit puțin ajutor ca răspuns la solicitările sfinților. În luna octombrie a anului 1833, el i-a sfătuit pe conducătorii Bisericii să solicite despăgubiri și protecție prin instanțele judecătorești din Ținutul Jackson. El a promis că, dacă aceste eforturi eșuau, el urma să folosească alte mijloace pentru a impune legea. Sfatul guvernatorului Dunklin s-a dovedit ineficient și irealizabil, mai ales că mai mulți oficianți din instanțele Ținutului Jackson s-au numărat printre cei care încercau să-i alunge pe mormoni. (Vezi Church History in the Fulness of Times Student Manual, a 2-a ediție, [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2003], p. 134-135.)

La sfârșitul toamnei anului 1833, sfinții au fost alungați din Ținutul Jackson. Cei mai mulți dintre ei au găsit adăpost temporar în Ținutul Clay din vecinătate, iar restul au găsit adăpost în alte ținuturi învecinate. În primăvara care a urmat, în timp ce Tabăra Sionului a fost organizată și și-a început marșul către Missouri, conducătorii Bisericii au continuat să-i ceară guvernatorului Dunklin să le garanteze sprijinul pentru a-i ajuta pe sfinți să-și redobândească locuințele și proprietățile și să trăiască în pace în Ținutul Jackson. Guvernatorul a recunoscut că sfinții fuseseră nedreptățiți și că o forță armată trimisă de către stat era necesară în vederea înapoierii către mormoni a pământurilor acestora și protejării lor până când instanțele judecătorești se pronunțau cu privire la aceste probleme. (Vezi Church History in the Fulness of Times, p. 135-137, 146.)

Cu toate acestea, în luna iunie a anului 1834, guvernatorul Dunklin și-a schimbat punctul de vedere. El a afirmat că, dacă făcea apel la miliție, acest lucru ar fi dus la izbucnirea unui război în stat. În loc să ofere sprijin, i-a sfătuit pe sfinți să evite vărsarea de sânge renunțând la drepturile lor, vânzându-și pământurile și stabilindu-se altundeva. De asemenea, i-a sfătuit din nou să se adreseze instanțelor judecătorești. Aceste sugestii au fost inacceptabile pentru conducătorii Bisericii, iar speranțele lor ca sfinților să li se permită să se întoarcă în pace la casele lor au fost spulberate. (Vezi Church History in the Fulness of Times, p. 146-147.)

Doctrină și legăminte 103:1, 13. Mântuirea Sionului.

În principiu, mântuirea Sionului nu se referă doar la redobândirea pământului. Sionul este atât un loc fizic, cât și o societate formată dintr-un anumit tip de oameni. Înainte ca pământul Sionului să fie redobândit și cetatea Sionului clădită, oamenii Domnului trebuie să devină sfințiți.

Vârstnicul D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat:

„Sionul este Sionul datorită caracterului, atributelor și credinței cetățenilor lui. Aduceți-vă aminte că «Domnul l-a numit pe poporul Său SION pentru că era într-o singură inimă și într-un singur gând și trăia în dreptate; și nu existau săraci printre ei» (Moise 7:18). Dacă dorim să clădim Sionul în căminele, ramurile, episcopiile și țărușii noștri, noi trebuie să ne ridicăm la acest standard. Va deveni necesar (1) să devenim uniți într-o singură inimă și într-un singur gând; (2) să devenim, individual și colectiv, un popor sfânt și (3) să ne îngrijim de cei săraci și nevoiași atât de mult încât să eliminăm sărăcia dintre noi. Nu putem aștepta până vine Sionul pentru ca aceste lucruri să se întâmple – Sionul va veni numai dacă ele se întâmplă” („Vino-n Sion”, Ensign sau Liahona, nov. 2008, p. 38).

Doctrină și legăminte 103:15-18. „Mântuirea Sionului va veni prin putere.”

Scopul Taberei Sionului nu a fost acela de a redobândi pământurile sfinților din Ținutul Jackson prin intermediul forței militare, chiar dacă unii membri ai taberei au crezut că așa urma să se întâmple. Oamenii erau pregătiți să lupte dacă viața lor era în pericol, însă Domnul nu are nevoie să se bizuie pe puterea omului pentru a mântui Sionul.

Președintele Joseph Fielding Smith a scris despre puterea prin care va fi mântuit Sionul:

„Mântuirea Sionului va veni prin putere. Nu prin puterea armelor și prin vărsare de sânge; ci prin puterea Domnului” (Church History and Modern Revelation [1953], 1:484).

Domnul a făcut referire la rolul puterii Sale în mântuirea Sionului când a spus că sfinții vor fi „conduși în afara robiei prin putere și cu un braț întins” (D&L 103:17). „Braț întins” este o expresie simbolică ce se referă la Dumnezeu folosindu-Și puterea (simbolizată de brațul Său) în folosul poporului Său. Sfinții vor fi victorioși în mântuirea Sionului doar prin puterea lui Dumnezeu, iar ei pot obține această putere supunându-se tuturor cuvintelor Sale.

Doctrină și legăminte 103:27. „Cine își dă viața de dragul meu o va găsi din nou.”

Vârstnicul Franklin D. Richards, din Cei Șaptezeci, a explicat ce se va întâmpla dacă ne dăm viața pentru Salvator:

„Devine evident faptul că multe binecuvântări mărețe sunt bazate pe supunerea față de legea eternă a sacrificiului.

Salvatorul a spus: «Niciunui om să nu-i fie frică să-și dea viața de dragul Meu; pentru că cine își dă viața de dragul Meu o va găsi din nou» (D&L 103:27).

Astfel, sacrificiul suprem al unei persoane care-și dă viața este răsplătit de faptul că acea persoană își găsește viața din nou, «chiar viața veșnică» (D&L 98:13)” (în Conference Report, aprilie 1967, p. 75).