Pe măsură ce unii sfinți, care migrau din zona statelor de est, au început să ajungă în Ohio în luna mai a anului 1831, Domnul i-a dat lui Joseph Smith revelația din Doctrină și legăminte 51, care era destinată episcopului Edward Partridge. Grupul care a ajuns din Colesville, New York, a fost îndrumat să meargă în Thompson, Ohio, unde avea să trăiască potrivit legii consacrării. La sfârșitul celei de-a patra conferințe a Bisericii, ținută între 3 și 6 iunie 1831 în Kirtland, Domnul i-a poruncit lui Joseph Smith și altor vârstnici să meargă în echipe de câte doi în Missouri și să predice pe drum. În revelația consemnată în Doctrină și legăminte 52, Domnul a chemat fiecare echipă și a dat un model pentru a le ajuta să evite să fie înșelate.
Domnul îl îndrumă pe episcopul Edward Partridge cum să aibă grijă de nevoile temporale ale sfinților.
Pentru a ajuta cursanții să înceapă să se gândească la unul dintre rezultatele trăirii potrivit legii consacrării, invitați-i să răspundă la întrebările de mai jos în echipe de câte doi, în grupuri mici sau împreună cu toți membrii clasei.
Care este cel mai unit grup din care ați făcut parte? Cum știți că un grup de oameni este unit? Ce obiceiuri sau evenimente ajută un grup să devină unit?
Explicați că sfinții care au părăsit New York au început să ajungă în Ohio în primăvara anului 1831. Un grup a venit din Colesville, New York, cu mari sacrificii. Acest grup a fost instruit să se stabilească în Thompson, Ohio, și să trăiască potrivit legii consacrării. Invitați cursanții să-și imagineze unitatea care putea să apară într-un grup care a făcut sacrificii pentru a se supune voinței Domnului.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 51:1-3. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi pentru a afla ce responsabilități avea episcopul Edward Partridge.
Care erau unele dintre responsabilitățile episcopului Partridge? (Puteți sublinia faptul că, în versetul 3, expresia „o parte egală după familia sa” nu înseamnă că fiecare sfânt din zilele din urmă avea să primească același ajutor. Episcopul trebuia să aibă în vedere situația fiecărei familii și să „stabilească” de ce avea nevoie fiecare. Ei erau egali deoarece episcopul oferea aceeași atenție și grijă fiecărei familii.)
Invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 51:9 pentru a afla care sunt cele două rezultate pe care Domnul le dorea în privința punerii în practică a legii consacrării.
Ce Se așteaptă Domnul de la oamenii Săi? (Cursanții trebuie să exprime următorul principiu: Domnul Se așteaptă ca oamenii Săi să fie onești cu alții și să fie uniți.)
Rezumați Doctrină și legăminte 51:10-20 explicând faptul că Domnul l-a instruit pe episcopul Partridge să întemeieze o magazie în care să fie depozitat surplusul de bunuri. El a explicat că a consacrat pământul în folosul sfinților „pentru puțin timp” (D&L 51:16). Deși ei nu știau cât timp aveau să stea acolo, ei trebuiau să „acționeze în această țară ca și când ar trebui să stea ani de zile” (D&L 51:17), fiind administratori credincioși, înțelepți și drepți ai lucrurilor pe care le primiseră. Puteți sublinia faptul că, în versetul 10, cuvântul biserică face referire la o ramură a Bisericii (vezi D&L 51:10, nota de subsol a; vezi, de asemenea, D&L 20:81; 45:64).
Domnul poruncește profetului și altor vârstnici să meargă în Missouri și să predice Evanghelia pe parcursul călătoriei lor.
Înainte de începerea lecției, pregătiți trei indicii care să ducă de la unul la altul. De exemplu, primul indiciu poate îndruma cursanții să caute al doilea indiciu sub sau în interiorul unui obiect pus undeva în clasă. Al doilea indiciu îi poate îndruma să îl caute pe al treilea în altă parte a clasei. Al treilea indiciu trebuie să spună: „Citiți Doctrină și legăminte 52:1-6. Găsiți un principiu asemănător acestei activități”.
Lipiți primul indiciu de tablă și scrieți următoarele instrucțiuni lângă el: Urmați acest indiciu pentru a învăța cum să primiți îndrumare continuă de la Domnul.
După ce citesc cursanții primul indiciu, invitați-i să urmeze instrucțiunile pentru a găsi al doilea indiciu. Apoi, invitați-i să citească instrucțiunile celui de-al doilea indiciu și să-l caute pe al treilea.
Înainte ca ei să urmeze instrucțiunile celui de-al treilea indiciu, explicați că fragmentul pe care îl cercetează conține instrucțiuni oferite lui Joseph Smith și altor conducători ai preoției în cadrul unei conferințe a Bisericii desfășurate în Kirtland, Ohio, în luna iunie a anului 1831. Amintiți cursanților că Domnul revelase anterior faptul că sfinții vor construi un oraș numit Sion (vezi D&L 28:9), dar nu revelase încă unde anume.
Invitați cursanții să urmeze instrucțiunile celui de-al treilea indiciu. Rugați câțiva cursanți să citească, pe rând, cu glas tare, din Doctrină și legăminte 52:1-6. Invitați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute un principiu similar activității pe care tocmai au încheiat-o.
Potrivit celor relatate în versetele 4-5, ce se poate întâmpla când suntem credincioși instrucțiunilor primite de la Dumnezeu? (Pe măsură ce urmăm instrucțiunile lui Dumnezeu cu credință, El ne va revela mai multe lucruri privind voia Sa. Scrieți acest principiu pe tablă.)
În ce mod s-a asemănat activitatea cu acest principiu? (Pe măsură ce au urmat cursanții fiecare instrucțiune, ei au primit îndrumări suplimentare, ceea ce, în cele din urmă, i-a condus la răspunsul pe care îl căutau.)
Care credeți că sunt unele beneficii ale faptului de a primi îndrumarea Domnului și adevărul puțin câte puțin și nu totul deodată?
Invitați cursanții care au avut o experiență legată de acest principiu să-și împărtășească experiențele sau să depună mărturie despre veridicitatea lui. Puteți, de asemenea, împărtăși o experiență sau mărturia dumneavoastră. Încurajați cursanții să noteze o întrebare, o preocupare sau o decizie cu care se confruntă și pentru care ar dori să aibă ajutorul și îndrumarea Domnului. Apoi, invitați-i să se gândească și să scrie orice îndrumare pe care Domnul le-a dat-o și de care pot ține seamă mai mult pentru a beneficia de mai multă îndrumare de la El.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 52:7-10. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute instrucțiunile pe care Domnul le-a dat unor deținători ai preoției înainte ca ei să meargă în Missouri.
Ce au fost instruiți să facă acești deținători ai preoției în timp ce călătoreau?
Domnul a revelat un model pentru a ne ajuta să evităm să fim înșelați de Satana.
Amintiți cursanților că, în revelația consemnată în Doctrină și legăminte 50, Domnul i-a avertizat pe vârstnicii Bisericii despre spiritele false și le-a dat instrucțiuni care aveau să-i ajute pe sfinți să se edifice unul pe celălalt pe măsură ce predicau și învățau adevăruri ale Evangheliei.
Explicați că, în Doctrină și legăminte 52:14-21, Domnul a revelat mai multe instrucțiuni pentru a ajuta la întărirea membrilor Bisericii, în special a acelora pe care El îi chemase să predice Evanghelia pe parcursul călătoriei lor spre Missouri.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 52:14. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să identifice expresia pe care Domnul a folosit-o pentru a descrie ce avea să îi învețe. („Un model în toate lucrurile.”)
Ce este un model? (Un lucru care poate servi ca orientare, un tipar pe care îl putem urma pentru a obține un anumit rezultat.)
Din ce motiv a spus Domnul că a dat acest model?
Împărțiți cursanții în echipe de câte doi. Invitați cursanții din fiecare echipă să citească pe rând, cu glas tare, din Doctrină și legăminte 52:15-19. Rugați-i să caute acțiuni și atribute care, după cum a spus Domnul, îi vor ajuta pe oamenii Săi să evite să fie înșelați de Satana. După ce le-ați acordat suficient timp, rugați-i să vă spună ce au găsit. Invitați un cursant să scrie răspunsurile lor pe tablă.
Pe măsură ce cursanții răspund, puteți să le explicați sau să-i rugați să explice înțelesul următoarelor expresii: „al cărui spirit este smerit” (D&L 52:15) face referire la o persoană care are o atitudine penitentă, „se supune rânduielilor Mele” (D&L 52:15) face referire la o persoană care primește rânduielile Domnului și ține legămintele asociate acestora, „a cărui vorbire este milostivă și zidește” (D&L 52:16) face referire la o persoană al cărui limbaj este umil și îi edifică sau îi ajută pe alții, „tremură sub puterea mea” (D&L 52:17) descrie o persoană care dă dovadă de pioșenie față de puterea lui Dumnezeu și „aduce fructe” (D&L 52:17) face referire la o persoană care produce ceva bun (precum „fructele preaslăvirii și ale înțelepciunii”) supunându-se revelațiilor date de Dumnezeu.
Oferiți echipelor de cursanți suficient timp pentru a discuta modul în care ar rezuma adevărurile predate în Doctrină și legăminte 52:14-19. După ce le-ați acordat suficient timp, rugați-i să împărtășească adevărurile pe care le-au identificat. Cursanții pot da diferite răspunsuri, dar puteți sublinia următorul principiu: Pentru a evita să fie înșelată de Satana, o persoană trebuie să se supună rânduielilor Domnului și să trăiască potrivit revelațiilor pe care le-a dat El.
Amintiți cursanților că, atunci când Domnul a revelat acest model pentru a evita înșelăciunea, El se adresa unui grup de deținători ai preoției care urma să predice altora Evanghelia.
De ce credeți că este important pentru cei care predică altora Evanghelia să urmeze modelul pe care Domnul l-a revelat în aceste versete? (Ca ei să poată predica prin Spirit.)
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 52:36. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi pentru a căuta alte instrucțiuni pe care Domnul le-a dat în această revelație. Invitați-i să vă spună ce au aflat.
Ce i-a instruit Domnul pe vârstnicii Bisericii să declare?
De ce putem avea încredere într-un conducător sau învățător care trăiește potrivit modelului subliniat de Domnul în versetele 14-19 și predică doar ceea ce ne-au învățat profeții și apostolii?
Puteți sugera cursanților să se gândească la modul în care membrii Primei Președinții sau ai Cvorumului celor Doisprezece Apostoli dovedesc că trăiesc potrivit acestui model.
Domnul dă sfaturi conducătorilor care aveau să rămână în Ohio.
Explicați că, deși Domnul a chemat pe mulți deținători ai preoției de la începuturile Bisericii să predice pe parcursul călătoriei lor spre Missouri, câțiva vârstnici trebuiau să rămână în Ohio. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 52:39-40. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi pentru a căuta instrucțiunile pe care Domnul le-a oferit vârstnicilor care aveau să rămână în Ohio.
Ce responsabilități le-a dat Domnul vârstnicilor care au rămas în Ohio?
Ce credeți că înseamnă „amintiți-vă… de cei săraci și de ce cei nevoiași”? De ce simplul fapt de a ne gândi la cineva nevoiaș nu este suficient pentru a ne supune acestui sfat primit de la Domnul?
Ce a spus Domnul despre cei care nu aveau să-și îndeplinească responsabilitățile?
Ce principiu putem învăța din aceste versete despre faptul de a fi un ucenic adevărat al Domnului? (Deși cursanții pot folosi cuvinte diferite, ei trebuie să identifice următorul principiu: Ucenicii lui Isus Hristos veghează și au grijă de cei săraci, nevoiași, bolnavi și chinuiți.)
Rugați cursanții să se gândească la oameni pe care îi cunosc și pe care îi consideră a fi ucenici ai lui Isus Hristos. Invitați câțiva cursanți să împărtășească cum o persoană la care s-au gândit veghează și are grijă de cei nevoiași. Puteți să vă exprimați recunoștința față de cei care au vegheat asupra dumneavoastră și v-au ajutat când ați avut nevoie.
Vârstnicul Paul E. Koelliker, din Cei Șaptezeci, a împărtășit următoarea relatare, care include un exemplu despre modul în care îi putem influența, în mod pozitiv, pe alții pe măsură ce trăim potrivit modelului din Doctrină și legăminte 52:14-19:
Imagine
Vârstnicul Paul E. Koelliker
„Modelele sunt tipare, îndrumări, pași repetitivi sau căi pe care cineva le urmează pentru a îndeplini scopul lui Dumnezeu. Dacă le urmăm, ele ne vor menține umili, alerți și apți de a discerne vocea Spiritului Sfânt de acele voci care ne distrag și ne îndrumă greșit.
Când trăim realmente conform Evangheliei, urmând modelul predat de Isus Hristos, capacitatea noastră de a-i ajuta pe alții se mărește. Următoarea experiență este un exemplu despre modul în care poate funcționa acest principiu.
Doi misionari tineri au ciocănit la o ușă cu speranța de a găsi pe cineva care să asculte mesajul lor. Ușa s-a deschis și un om imens i-a întâmpinat cu o voce nu chiar prietenoasă: «Credeam că v-am spus să nu mai bateți la ușa mea. V-am avertizat dinainte că dacă mai reveniți, nu va fi o experiență așa plăcută. Așa că, lăsați-mă în pace!». El a închis ușa în grabă.
Când vârstnicii au plecat, misionarul mai în vârstă și mai experimentat și-a pus mâna pe umărul misionarului mai tânăr pentru a-l consola și a-l încuraja. Fără ca ei să știe, omul i-a privit pe fereastră să fie sigur că au înțeles mesajul lui. El era sigur că îi va vedea râzând și făcând glume pe seama răspunsului său categoric privind încercarea lor de a-l vizita. Totuși, observând expresia de bunătate a celor doi misionari, inima lui s-a înmuiat de îndată. El a deschis ușa din nou și i-a rugat pe misionari să se întoarcă și să împărtășească mesajul lor” („El ne iubește cu adevărat”, Ensign sau Liahona, mai 2012, p. 17).
„Lydia Clisbee Partridge a scris o relatare despre circumstanțele în care soțul ei, Edward, a primit aceste instrucțiuni date prin revelație. Toți copiii lor contractaseră pojar de la unii dintre membrii din New York care ajunseseră de puțin timp și care stăteau la ei. Ea a scris că «fiica noastră cea mare făcuse pneumonie și, atunci când aceasta se afla în stare gravă, soțul meu a fost chemat printr-o revelație să meargă împreună cu alții în Missouri pentru a găsi un loc de adunare pentru sfinți, cei lipsiți de credință au crezut că el este nebun pentru că altfel nu ar merge. Și m-am gândit că aveam motive să cred că începusem să am parte de încercări, și chiar aveam parte de ele, dar această încercare, ca toate celelalte, a fost urmată de binecuvântări, deoarece fiica noastră s-a însănătoșit» (Partridge, Genealogical Record, p. 6)” (vezi Documents, Volume 1: July 1828–June 1831, vol. 1 al seriei Documente din The Joseph Smith Papers [2013], p. 330).