În anul 1830, profetul Joseph Smith a trecut printr-o încercare, deoarece membrii Bisericii nu au înțeles ordinea revelației în Biserică. Hiram Page pretindea că primește revelații pentru Biserică prin intermediul unei pietre speciale și unii membri ai Bisericii, inclusiv Oliver Cowdery, l-au crezut. Cu puțin timp înainte să fie ținută conferința Bisericii din data de 26 septembrie 1830, Domnul a revelat adevăruri care l-au ajutat pe Oliver Cowdery și pe alții să înțeleagă ordinea revelației în Biserică.
Domnul declară că președintele Bisericii este singura persoană care poate primi revelație pentru a conduce Biserica.
Scrieți imitație pe tablă.
Care sunt câteva exemple de lucruri care nu sunt decât imitații? (Ca parte a acestei discuții, puteți să expuneți un exemplu de un lucru care este o imitație, cum ar fi copia unei lucrări de artă, bani de jucărie sau un fruct de plastic.)
Ce ar putea fi periculos în faptul de a confunda o imitație cu ceva real?
Rugați un cursant să citească, cu glas tare, următoarea avertizare a vârstnicului Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Vârstnicul Dallin H. Oaks
„Diavolul este tatăl minciunilor și este întotdeauna nerăbdător să zădărnicească lucrarea lui Dumnezeu, prin imitațiile lui șirete” („Două linii de comunicare”, Ensign sau Liahona, nov. 2010, p. 84).
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, introducerea secțiunii Doctrină și legăminte 28. Rugați cursanții să urmărească în scripturile lor și să identifice o imitație pe care Satana a folosit-o pentru a-i înșela pe unii membri de la începuturile Bisericii.
Ce imitație a folosit Satana pentru a înșela membri ai Bisericii? (Dacă nu menționează cursanții asemănarea dintre piatra lui Hiram și Urim și Tumim, pe care Joseph Smith le-a folosit uneori, subliniați această asemănare.)
Explicați că unii membri ai Bisericii au crezut revelațiile false pe care Satana le-a transmis lui Hiram Page. Pe măsură ce cursanții studiază și discută revelația din Doctrină și legăminte 28, încurajați-i să caute adevăruri care îi pot ajuta să evite să fie induși în eroare de imitațiile lui Satana. Informați cursanții că veți scrie aceste adevăruri pe tablă, pe măsură ce ei le descoperă pe parcursul lecției. Le puteți sugera cursanților să scrie aceste adevăruri pe marginea scripturilor lor.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 28:1-4 și invitați membrii clasei să identifice în ce mod difereau responsabilitățile lui Oliver Cowdery în Biserică de cele ale lui Joseph Smith.
În ce mod difereau responsabilitățile lui Oliver Cowdery față de cele ale lui Joseph Smith? (Joseph avea responsabilitatea de a primi porunci și revelații pentru Biserică. Oliver avea responsabilitatea de a predica prin Mângâietor poruncile și revelațiile pe care Joseph le primea.)
Ce adevăr important despre președintele Bisericii putem învăța din Doctrină și legăminte 28:2? (Cursanții trebuie să identifice următoarea doctrină: Președintele Bisericii este singura persoană care poate primi revelație pentru întreaga Biserică. Scrieți această declarație pe tablă.)
Cum poate cunoașterea acestui adevăr să ne ajute să evităm să fim înșelați?
Pe măsură ce cursanții discută despre aceste întrebări, puteți să-i asigurați că putem să ne încredem întotdeauna în învățăturile și sfatul președintelui Bisericii, deoarece Domnul nu va permite niciodată ca președintele să ne conducă pe drumuri greșite. (Remarcați că această promisiune se găsește într-o declarație a președintelui Wilford Woodruff. Această declarație este inclusă în Doctrină și legăminte, după Declarația oficială – 1.)
Explicați că, nu cu mult timp înainte ca Domnul să reveleze adevărurile care sunt acum consemnate în Doctrină și legăminte 28, Oliver Cowdery a făcut un lucru care arăta că el nu înțelesese încă pe deplin diferențele dintre responsabilitățile lui în cadrul Bisericii și cele ale lui Joseph Smith, ca președinte al Bisericii. Invitați un cursant să citească următoarea relatare:
Joseph Smith locuia în Harmony, Pennsylvania, când a primit o scrisoare de la Oliver Cowdery, care era în Fayette, New York, la aproximativ 100 de mile (160 de kilometri) depărtare. Oliver spunea că descoperise o eroare în revelația pe care acum o numim Doctrină și legăminte 20. Oliver a scris: „Îți poruncesc în numele lui Dumnezeu să ștergi acele cuvinte”. Joseph a călătorit la Fayette și a aflat că familia Whitmer era de acord cu Oliver în ceea ce privea presupusa greșeală din revelație. Joseph a scris: „Nu fără efort și perseverență, am reușit să-i conving pe fiecare dintre ei să judece calm subiectul”. În cele din urmă, profetul a „reușit să îi facă să înțeleagă că greșiseră nu doar pe cei din familia Whitmer, ci… și pe Oliver Cowdery (Histories, Volumul 1: 1832-1844, volumul 1 din seria istorică The Joseph Smith Papers [2012], p. 426; vezi, de asemenea, paginile 424-425).
Invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 28:6-7 și să caute îndrumarea dată de Domnul lui Oliver Cowdery.
Ce l-a învățat Domnul pe Oliver Cowdery? (După ce cursanții răspund, scrieți, pe tablă, următoarea doctrină: În Biserica lui Isus Hristos, persoanele nu primesc revelație pentru a îndruma pe cineva care prezidează asupra lor.)
Cum se raportează acest adevăr la relatarea pe care tocmai am citit-o?
Domnul îl cheamă pe Oliver Cowdery să predice lamaniților Evanghelia.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 28:8-10 și rugați membrii clasei să identifice ce l-a chemat Domnul pe Oliver Cowdery să facă.
Ce l-a chemat Domnul pe Oliver să facă? (Să predice Evanghelia printre lamaniți.)
Ce putem învăța din Doctrină și legăminte 28:8 despre revelația personală? (După ce cursanții răspund, scrieți următorul principiu pe tablă: Putem primi revelație spre beneficiul propriu și pentru a ne ajuta în chemările și însărcinările care ne sunt date.)
Pentru a ajuta cursanții să înțeleagă acest principiu, rugați un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declarație a președintelui Boyd K. Packer, al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Președintele Boyd K. Packer
„Noi suntem îndreptățiți să primim revelație personală. Totuși, dacă nu suntem puși deoparte pentru vreun oficiu care prezidează, noi nu vom primi revelații referitoare la ce trebuie să facă alte persoane…
O experiență spirituală neobișnuită nu trebuie privită ca o chemare personală de a-i îndruma pe alții. Este convingerea mea că experiențele de o natură specială, sacră, sunt individuale și trebuie ținute confidențiale” („Revelation in a Changing World”, Ensign, nov. 1989, p. 14-15).
Înainte de începerea orei, scrieți următoarele roluri și chemări pe mai multe bucăți de hârtie: părinte, autoritate generală, episcop, misionar, învățător al Școlii de duminica, președintă a clasei Trandafir, învățător de acasă, învățătoare vizitatoare. Puneți bucățile de hârtie într-un recipient.
Invitați un cursant să aleagă bucăți de hârtie din recipient și să le citească, pe rând, membrilor clasei. După ce se citește textul de pe o bucată de hârtie, rugați cursanții să sugereze ce fel de revelație pot primi oamenii pentru a-i ajuta să îndeplinească acel rol sau acea chemare.
Puteți invita cursanții să împărtășească experiențe în care au primit revelație în cadrul unei sarcini sau responsabilități. Puteți, de asemenea, să împărtășiți o experiență în care dumneavoastră ați primit revelație pentru a vă ajuta într-o chemare sau sarcină. Amintiți cursanților că unele experiențe sunt prea sacre sau personale pentru a fi împărtășite.
Încurajați cursanții să se roage pentru a primi revelație care să-i ajute în viețile lor și în chemările și sarcinile din cadrul Bisericii. Încurajați-i, de asemenea, să se roage pentru a fi binecuvântați conducătorii Bisericii cu sănătate și siguranță și cu inspirația de care au nevoie pentru a-și îndeplini responsabilitățile.
Domnul îl îndrumă pe Oliver Cowdery să-l corecteze pe Hiram Page și să ajute la punerea în ordine a Bisericii.
Amintiți cursanților despre falsele revelații pe care Hiram Page le-a prezentat unor membri ai Bisericii. Invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 28:11-14, pentru a descoperi ce l-a îndrumat Domnul pe Oliver Cowdery să facă pentru a ajuta la rezolvarea acestei probleme.
Ce i-a poruncit Domnul lui Oliver să facă pentru a ajuta la rezolvarea problemei cu Hiram Page?
Ce putem învăța din aceste versete despre responsabilitățile conducătorilor Bisericii? (Cursanții pot identifica diverse principii, dar asigurați-vă că îl accentuați pe următorul: Conducătorii Bisericii au responsabilitatea de a-i corecta pe cei care îi conduc pe alții pe căi greșite. Scrieți acest principiu pe tablă.)
Ce putem învăța din Doctrină și legăminte 28:13 despre modul în care Domnul conduce Biserica Sa? (Cursanții pot folosi cuvinte diferite, dar asigurați-vă că identifică următorul principiu: În Biserica lui Isus Hristos, toate lucrurile trebuie făcute în ordine. Scrieți acest principiu pe tablă.)
Explicați că un mod în care facem lucrurile „în ordine și prin consens” este acela că susținem în mod public persoanele care primesc chemări în cadrul Bisericii.
De ce credeți că este important ca persoanele să fie susținute în mod public în chemările lor?
Pentru a-i ajuta pe cursanți să înțeleagă modul în care consensul aduce ordine și protecție în Biserică, rugați un cursant să citească următoarea declarație a președintelui Packer:
Imagine
Președintele Boyd K. Packer
„Revelația în Biserică este primită de cei care au fost chemați, susținuți, rânduiți sau puși deoparte într-un mod corespunzător. De exemplu, un episcop nu va primi niciun fel de revelație referitoare la o episcopie vecină, pentru că este în afara autorității sale.
Uneori, cineva va pretinde că a primit autoritate pentru a propovădui și binecuvânta fără să fi fost chemat și pus deoparte…
Din acest motiv, procesul de a-i susține pe cei chemați într-un oficiu este atent supravegheat în cadrul Bisericii – ca toți să poată ști cine are autoritatea de a propovădui și de a binecuvânta” („Revelation in a Changing World”, p. 15).
Potrivit celor spuse de președintele Packer, de ce îi susținem în mod public pe cei care primesc chemări în Biserică?
După ce ridicăm mâna pentru a arăta că îi vom susține pe oameni în chemările lor, ce trebuie să facem pentru a-i susține cu adevărat?
Pentru a ajuta cursanții să pună în aplicare principiile pe care le-au învățat în lecția de astăzi, citiți, cu glas tare, următoarele situații și întrebați-i cum ar răspunde fiecăreia:
Primiți un mesaj electronic care pretinde că este o nouă revelație. Acesta conține învățături care nu sunt în armonie cu scripturile sau cuvintele profeților în viață.
Observați că o membră a episcopiei voastre face o declarație care este incorectă din punct de vedere doctrinar atunci când își depune mărturia, în cadrul adunării de împărtășanie. Sunteți îngrijorat că, dacă mesajul este confundat cu adevărul, ar putea avea un impact nefavorabil asupra altora. Cine ar trebui s-o corecteze pe membra care a spus ceva incorect?
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 28:15-16 și rugați membrii clasei să identifice ultimul sfat pe care Domnul i l-a dat lui Oliver Cowdery în această revelație.
Explicați că, după ce Joseph Smith a primit această revelație, el a convocat o conferință și a pus Biserica în ordine. La conferință, „fratele Page, precum și toată congregația prezentă, au renunțat la amintita piatră și la toate lucrurile care aveau legătură cu aceasta” (Histories, Volumul 1: 1832-1844, p. 452). Pentru a încheia această lecție, depuneți mărturie despre adevărurile pe care le-ați discutat și valoarea lor în a ne ajuta să nu fim conduși pe căi greșite.
Domnul i-a dat lui Oliver Cowdery responsabilități suplimentare față de cele scrise în Doctrină și legăminte 28:1-4. Oliver Cowdery și Joseph Smith au deținut cheile darului de traduce Cartea lui Mormon (vezi D&L 6:25-28). Oliver a slujit, de asemenea, ca „apostol al lui Isus Hristos” și „al doilea vârstnic al [Bisericii]” (D&L 20:3).
Într-o revelație dată profetului Joseph Smith, Domnul i-a spus lui Oliver Cowdery că numai președintele Bisericii putea „[primi] porunci și revelații” pentru întreaga Biserică (vezi D&L 28:1-2). Domnul a spus, de asemenea, că Oliver Cowdery va „avea revelații” pentru a-l ajuta în responsabilitățile sale (vezi D&L 28:8). Vârstnicul Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat despre echilibrul dintre revelația personală și revelația dată prin conducătorii preoției:
Imagine
Vârstnicul Dallin H. Oaks
„Domnul a dat copiilor Săi două căi de comunicare cu El – ceea ce putem numi linia de comunicare personală și linia preoției. Toți oamenii trebuie să înțeleagă și să fie îndrumați prin cele două linii de comunicare esențiale…
Linia personală, în deplinătatea ei, nu funcționează independent de linia preoției. Darul Duhului Sfânt – mijlocul de comunicare de la Dumnezeu către om – este conferit, prin autoritatea preoției, când se stabilește de către cei care dețin cheile preoției…
Din păcate, persoanele care încalcă poruncile lui Dumnezeu sau nu se supun sfatului conducătorilor lor ai preoției obișnuiesc să declare că Dumnezeu le-a dezvăluit că ei sunt scutiți de la a se supune unei anumite porunci sau de a urma un anumit sfat. Astfel de persoane ar putea primi revelație sau inspirație, dar nu de la sursa presupusă de dânsele. Diavolul este tatăl minciunilor și este întotdeauna nerăbdător să zădărnicească lucrarea lui Dumnezeu prin imitațiile lui șirete” („Două linii de comunicare”, Ensign sau Liahona, nov. 2010, p. 83-84).
Președintele James E. Faust, din Prima Președinție, a depus mărturie că președintele Bisericii este singura persoană care poate primi revelație pentru întreaga Biserică. Dânsul a explicat felul în care acest lucru asigură ordine și protecție sfinților din zilele din urmă:
Imagine
Președintele James E. Faust
„Unii au pretins daruri spirituale mai înalte sau autoritate în afara autorității recunoscute a preoției Bisericii. Ei susțin că au credință în principiile și rânduielile Evangheliei și că îl acceptă pe președintele Bisericii în calitate de conducător legitim al ei, dar pretind că ei au un rang mai înalt, pe care președintele nu-l are. Acest lucru se face, deseori, pentru a justifica o activitate care nu este în acord cu doctrinele Bisericii. În orice caz, nu poate exista un rang mai înalt, deoarece președintele Bisericii deține și exercită toate cheile împărăției lui Dumnezeu pe pământ. Domnul a spus despre președintele Bisericii «că nimeni nu va fi desemnat să primească [porunci și revelații] decât prin el» [D&L 43:4]…
Revelația și conducerea continuă a Bisericii vin prin președintele Bisericii și el nu-i va îndruma niciodată greșit pe sfinți” („The Prophetic Voice”, Ensign, mai 1996, p. 6-7).
Profetul Joseph Smith ne-a învățat că persoanele nu primesc revelație pentru a îndruma pe cineva care prezidează asupra lor în Biserică:
Imagine
Profetul Joseph Smith
„Este contrar ordinii lui Dumnezeu ca orice membru al Bisericii sau oricine altcineva să primească instrucțiuni pentru cei care au autoritate mai mare decât au ei” (Învățături ale președinților Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 208).
Termenul lamaniți se referă la un grup de oameni menționat în Cartea lui Mormon, mulți dintre ei fiind descendenți ai lui Laman, fiul cel mai mare al lui Lehi. Folosirea de către Domnul a termenului lamaniți în Doctrină și legăminte 28:9 indică faptul că unii dintre descendenții lui Lehi erau printre indienii americani care, la vremea aceea, locuiau în zona care era considerată granița de vest a Statelor Unite. În luna mai a anului 1830, Congresul Statelor Unite a aprobat Legea pentru evacuarea indienilor, care dispunea ca toți indienii americani să se mute pe Teritoriul indian federal, la vestul statului Missouri. Astfel, Oliver Cowdery și cei care-l însoțeau au călătorit în vestul statului Missouri, „la frontiere, lângă lamaniți” (D&L 28:9), pentru a propovădui indienilor americani Evanghelia.
Cartea lui Mormon nu pretinde că indienii americani proveneau exclusiv din familia lui Lehi. Președintele Anthony W. Ivins, din Prima Președinție, a spus:
Imagine
Președintele Anthony W.
„Trebuie să fim atenți în ceea ce privește concluziile la care ajungem. Cartea lui Mormon ne învață despre istoria a trei popoare distincte… care au călătorit din lumea veche spre acest continent. Nu ne spune că nu a mai fost nimeni aici înainte de ele. Nu ne spune că nu au mai venit oameni după ele. Prin urmare, dacă au loc descoperiri care sugerează diferențe de rasă, acest lucru poate fi explicat cu ușurință și este logic, deoarece noi credem că au mai fost și alte popoare care au venit pe acest continent” (în Conference Report, apr. 1929, p. 15).
În nord-vestul statului New York, la începutul anilor 1800, mulți oameni credeau că persoanele pot primi cunoaștere supranaturală printr-un instrument cum ar fi o piatră sau o vergea magică. Hiram Page pretindea că apăreau cuvinte pe piatra pe care o deținea. El spunea că, după ce dicta cuvintele și acestea erau copiate pe hârtie, cuvintele dispăreau de pe piatră și apăreau altele (vezi Documents, Volume 1: July 1828-June 1831, volumul 1 al seriei Documente din The Joseph Smith Papers [2013], p. 184). Domnul a denunțat revelațiile lui Hiram Page ca fiind false. În afară de folosirea Urimului și Tumimului, este posibil ca Joseph să fi folosit pentru a traduce o parte din Cartea lui Mormon o piatră a văzătorilor, pe care o găsise în tinerețea sa. Există câteva teorii despre modul în care profetul a folosit Urimul și Tumimul pentru a traduce Cartea lui Mormon și despre alte detalii ale procesului de traducere, dar vârstnicul Neal A. Maxwell, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a declarat: „Pur și simplu nu cunoaștem amănuntele” („By the Gift and Power of God”, Ensign, ian. 1997, p. 39). O diferență foarte importantă între Joseph Smith și Hiram Page este că Dumnezeu l-a chemat pe Joseph Smith pentru a realiza munca de traducere și a primi revelații pentru Biserică (vezi D&L 21:1-6). În contrast, Domnul a afirmat că Satana îl înșela pe Hiram Page și pe aceia care au crezut în cuvintele pe care el le dictase (vezi D&L 28:11).
Președintele James E. Faust, din Prima Președinție, ne-a avertizat să evităm activități care pot invita influența lui Satana în viețile noastre:
Imagine
Președintele James E. Faust
„Satana nu este un subiect care să lumineze pe cineva. Eu consider că este un mare imitator…
Nu rezultă niciun lucru bun dacă ești interesat de Satana și misterele lui. Nimic bun nu poate veni dacă te apropii de rău. La fel ca atunci când te joci cu focul, este foarte ușor să te arzi… Singurul lucru sigur este să te ții departe de el și de oricare dintre activitățile lui periculoase sau faptele lui infame. Nebunia de a-l venera pe diavol, vrăjitoria, farmecele, practicile bazate pe magie, vrăjile, magia neagră și toate celelalte forme de demonism ar trebui, întotdeauna, evitate” („The Forces That Will Save Us”, Ensign, ian. 2007, p. 5).