Lecția 129 Doctrină și legăminte 123

Lecția 129

Doctrină și legăminte 123

Introducere

În timp ce profetul Joseph Smith a fost încarcerat în închisoarea Liberty, de la 1 decembrie 1838 până în 6 aprilie 1839, el a scris scrisori de consolare și îndrumare adresate sfinților. Doctrină și legăminte 123 este un fragment dintr-o scrisoare adresată sfinților datată 20 martie 1839. În acest fragment, profetul le solicită sfinților să adune și să publice relatări ale suferinței și persecuțiilor lor și să îi ajute pe cei care au fost înșelați de doctrinele false.

Notă. Următoarea lecție („Întemeierea orașului Nauvoo”, lecția 130) oferă ocazia ca doi cursanți să predea părți ale lecției. Puteți să alegeți doi cursanți acum și să le oferiți exemplare cu părțile desemnate din lecția 130, astfel încă să se poată pregăti.

Sugestii pentru predare

Doctrină și legăminte 123:1-6

Joseph Smith îi îndrumă pe sfinți să adune și să publice relatări ale suferinței și persecuției lor.

Începeți lecția citind următoarea declarație:

„Aceasta poate confirma faptul că subsemnata, Delia Reed, m-am mutat în Missouri în anul 1836. Soțul meu a murit la scurt timp după ce am ajuns și m-a lăsat singură cu șapte copii mici… Atunci când au apărut conflicte între localnici și mormoni, eu, împreună cu restul membrilor comunității noastre, am fost obligați să părăsim statul… Am fost constrânsă să sacrific majoritatea bunurilor mele [și] familia mea [a fost] risipită, iar eu a trebuit să câștig puținii bani necesari existenței mele printre străini” (Delia Reed, din Mormon Redress Petitions: Documents of the 1833-1838 Missouri Conflict, redactată de Clark V. Johnson [1992], p. 523; punctuația, ortografia și împărțirea pe paragrafe au fost standardizate).

Explicați faptul că sora Reed a dat această declarație oficială unui judecător. Apoi, rugați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 123:1.

Din ceea ce ați aflat din acest verset, care ar putea să fie unul dintre scopurile pentru care sora Reed a oferit această declarație?

Amintiți cursanților faptul că, din luna decembrie a anului 1838 până în luna aprilie a anului 1839, profetul Joseph Smith și alți conducători ai Bisericii au fost încarcerați în închisoarea Liberty din Missouri. Aproximativ în aceeași perioadă, sfinții au fost alungați din statul Missouri, în timpul unei ierni aspre, datorită ordinului de exterminare semnat de guvernatorul Lilburn W. Boggs. Explicați faptul că Doctrină și legăminte 123 este un fragment dintr-o scrisoare pe care profetul Joseph Smith a scris-o în luna martie a anului 1839, în timp ce era încarcerat în închisoarea Liberty, în care oferea îndrumare sfinților în această perioadă grea.

Invitați câțiva cursanții să citească, pe rând, cu glas tare, din Doctrină și legăminte 123:1-5. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să fie atenți la ce i-a sfătuit Joseph Smith pe sfinții persecutați să facă. Pentru a ajuta cursanții să înțeleagă aceste versete puteți să explicați că, în versetul 5, expresia „serie de ticăloșii diabolice” se referă la o serie de minciuni foarte mari și expresia „fapte josnice și criminale” se referă la acte de violență.

Ce i-a sfătuit profetul pe sfinți în aceste versete?

Mulți dintre sfinți au ascultat sfatul profetului și au adunat relatări ale persecuțiilor lor. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 123:6. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute motive pentru care li s-a cerut sfinților să adune relatări ale persecuțiilor și suferințelor lor. Explicați faptul că expresia „ni-l poruncește” înseamnă „îl cere de la noi”. Puteți să le amintiți faptul că Domnul promisese să-i mântuiască pe sfinții care suferiseră persecuții și „[să iasă] din locul Său ascuns și, în furia Sa, [să pedepsească] națiunea” (D&L 101:89).

Potrivit celor relatate în Doctrină și legăminte 123:6, de ce Le-a poruncit Domnul sfinților să adune relatări ale persecuției lor?
Ce aflăm din acest verset despre ceea ce trebuie să facem înainte ca Domnul să-Și îndeplinească promisiunile?

Rugați cursanții să scrie o declarație a unui principiu care să exprime această legătură dintre eforturile noastre și promisiunile Domnului. Rugați câțiva cursanți să împărtășească principiul pe care l-au identificat. Următorul exemplu poate fi unul dintre modurile în care cursanții pot formula acest principiu: Domnul va îndeplini promisiunile Sale după ce noi ne-am făcut partea. Scrieți acest principiu pe tablă.

De ce credeți că Domnul așteaptă ca noi să ne facem partea înainte ca El să-Și îndeplinească promisiunile?
Când ați văzut faptul că acest principiu a fost confirmat în viața voastră sau în viața unei persoane pe care o cunoașteți?

Doctrină și legăminte 123:7-17

Joseph Smith îi îndrumă pe sfinți să îi ajute pe cei care sunt înșelați de neadevăruri.

Invitați cursanții să-și imagineze că au primit o însărcinare de a scrie un eseu despre Biserică pentru una dintre clasele de la școală. Ca parte a însărcinării, ei trebuie să includă cel puțin trei surse de informații.

Ce surse ați putea folosi pentru eseul vostru?
De ce contează ce surse folosiți pentru a scrie despre Biserică?
Cum știți care sunt sursele care conțin descrieri adevărate despre Biserică?

Rezumați Doctrină și legăminte 123:7-10 și explicați faptul că, atunci când Joseph Smith a consemnat aceste versete, erau răspândite multe minciuni despre Biserică. Li s-a spus sfinților că era o „datorie absolut necesară” (D&L 123:7) să adune și să publice relatările despre persecuțiile și suferințele lor ca răspuns la aceste minciuni.

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 123:11-12. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute și alte motive pentru care sfinților li s-a cerut să adune relatări ale persecuțiilor și suferințelor lor. Invitați cursanții să spună ce au aflat.

Potrivit celor relatate în versetul 12, în ce mod sunt mulți dintre cei cu inima pură orbiți și nu văd adevărul?
Cum credeți că minciunile despre Biserică îi afectează pe cei care nu sunt membri ai Bisericii?
Potrivit celor relatate în versetul 12, de ce sunt mulți oameni de pe pământ împiedicați să găsească adevărul? (Cursanții pot folosi cuvinte diferite, dar trebuie să înțeleagă următorul adevăr: Mulți sunt împiedicați să găsească adevărul pentru că nu știu unde să-l caute.)
În ce mod publicarea adevărului despre suferințele și persecuțiile sfinților din această perioadă i-a ajutat pe alții să găsească adevărul?

Amintiți cursanților că sunt încă mulți oameni astăzi „care sunt orbiți de subtila viclenie a oamenilor” și care sunt împiedicați să găsească adevărul doar pentru că nu știu unde să-l găsească (D&L 123:12). Invitați un cursant să citească, cu glas tare, declarația de mai jos a vârstnicului M. Russell Ballard, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Rugați membrii clasei să asculte și să identifice lucrurile care îi împiedică pe oameni să afle adevărul despre Biserică în zilele noastre.

„Mult prea mulți oameni au o înțelegere greșită despre Biserică, deoarece majoritatea informațiilor pe care le aud despre noi provin de la buletinele de știri care sunt adesea pline de controverse. Prea multă atenție acordată controversei are un impact negativ asupra percepției oamenilor despre ceea ce reprezintă cu adevărat Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă” („Sharing the Gospel Using the Internet”, Ensign, iulie 2008, p. 62).

Potrivit celor spuse de vârstnicul Ballard, ce îi împiedică pe oameni să afle adevărul despre Biserică în zilele noastre?

Explicați faptul că, în mod similar sfinților din anul 1839, suntem îndrumați să îi ajutăm pe alții să aibă o înțelegere corectă despre Biserică – membrii, conducătorii, credințele, istoria, învățăturile și practicile ei.

Ce puteți face pentru a-i ajuta pe alții să obțină o înțelegere corectă despre Biserică? (Scrieți răspunsurile cursanților pe tablă.)

Invitați un cursant să citească declarația de mai jos a vârstnicului Russell M. Ballard. Rugați membrii clasei să asculte și să identifice un mod prin care îi putem ajuta pe alții să obțină o înțelegere corectă despre Biserică.

„Se vorbește în mod constant despre Biserică. Aceste discuții vor continua indiferent dacă noi alegem sau nu să participăm la ele. Dar nu putem să nu facem nimic în timp ce alții, inclusiv criticii noștri, încearcă să explice lucrurile pe care Biserica le propovăduiește. În timp ce la unele discuții au acces sute de mii și chiar milioane de oameni, la majoritatea au acces mult mai puțini. Dar toate discuțiile au un impact asupra celor care participă la ele. Percepția asupra Bisericii se formează cu fiecare discuție care are loc…

Acum, pot să vă rog să luați parte la discuții împărtășind Evanghelia prin intermediul Internetului și explicând prin cuvinte simple și clare mesajul restaurării… Aceasta necesită, desigur, ca voi să aveți o înțelegere a principiilor de bază ale Evangheliei. Este esențial ca voi să puteți să oferiți o mărturie clară și corectă despre adevărurile Evangheliei” („Sharing the Gospel Using the Internet”, p. 61, 62).

Adăugați sugestiile vârstnicului Ballard în lista scrisă pe tablă.

Rugați cursanții să se gândească la modurile, care sunt enumerate pe tablă, prin care pot să-i ajute pe alții să învețe adevărul. Rugați-i să aleagă unul pe care simt că-l pot pune în practică. Rugați câțiva cursanți să vă spună ce sugestie au ales și cum plănuiesc să o pună în practică pentru a-i ajuta pe alții să aibă o înțelegere corectă despre Biserică. Încurajați toți cursanții să acționeze potrivit alegerii pe care au făcut-o pentru a-i ajuta pe alții să găsească adevărul.

Rugați cursanții să se gândească la un moment în care i-au ajutat pe alții să aibă o înțelegere corectă despre Biserică. Invitați câțiva cursanți să-și împărtășească experiența membrilor clasei.

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 123:13-16. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute ceea ce li s-a spus sfinților în legătură cu eforturile lor de a prezenta altora o relatare corectă despre adevăr.

Potrivit celor relatate în versetul 15, de ce li s-a spus să nu considere eforturile lor ca fiind „lucruri mărunte”?
Ce principiu putem învăța din sfatul Domnului, consemnat în versetul 15, despre deciziile mici pe care le luăm acum? (Cursanții pot să folosească cuvinte diferite, dar trebuie să înțeleagă următorul principiu: Deciziile noastre de a ne supune poruncilor Domnului, care sunt aparent mici, pot avea o mare influență în viețile noastre în viitor.)
Cum poate o decizie mică, precum cea de a avea o conversație despre Evanghelie, să aibă o influență mare?

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 123:17. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute legătura dintre acest verset și adevărul scris mai devreme pe tablă: Domnul va îndeplini promisiunile Sale după ce ne-am făcut partea. Rugați cursanții să împărtășească ideile lor membrilor clasei.

De ce credeți că este important să facem cu voioșie „toate lucrurile care stau în puterea noastră”?
Potrivit celor relatate în versetul 17, de ce putem fi siguri că se va întâmpla dacă vom face tot ce putem pentru a fi supuși poruncilor Domnului? (Cursanții pot folosi cuvinte diferite, dar trebuie să înțeleagă următorul principiu: Dacă facem toate lucrurile care stau în puterea noastră pentru a fi supuși poruncilor Domnului, atunci avem siguranța că Dumnezeu Își va folosi puterea pentru a ne ajuta potrivit voinței Sale și la timpul ales de El.)
Ce credeți că înseamnă să avem siguranța că Dumnezeu Își va folosi puterea pentru a ne ajuta dacă „facem cu voioșie toate lucrurile care stau în puterea noastră”? Care sunt unele dintre lucrurile pe care le puteți face pentru a avea parte de această siguranță în viața voastră?

Depuneți-vă mărturia că putem fi siguri că, atunci când am făcut tot ceea ce putem pentru a urma cu supunere poruncile Domnului, El Își va îndeplini promisiunile.

Comentarii și informații generale

Doctrină și legăminte 123:1. „Să adune laolaltă cunoștințele cu privire la… suferințele și abuzurile.”

Sfinții care au suferit în Missouri au ascultat de sfatul profetului Joseph Smith din Doctrină și legăminte 123 și au adunat numeroase relatări ale persecuțiilor lor. Următoarele sunt două dintre declarațiile oficiale oferite judecătorilor:

„Generalul Clark a venit în Caldwell împreună cu trupele sale. Eu locuiam la aproximativ 3 kilometri de Far West… aproape de casa domnului Gad Yale. O parte din trupele generalului Clark au venit la casa domnului Yale și s-au oprit acolo timp de două zile, distrugându-i proprietatea. Au distrus podeua casei, au ucis păsările și porcii și au dat foc unei… șure cu fân. I-am văzut când au dat foc șurii, care a fost distrusă în întregime. Au luat cât porumb au dorit pentru caii lor de la domnul Yale și cred că au distrus aproximativ patru hectare… Unii dintre porcii pe care i-au împușcat au fost lăsați să putrezească pe pământ. Am văzut, de asemenea, soldații care au intrat în casa domnului Cyrus Daniel și au jefuit-o. I-am văzut scoțând afară un pat și așternuturi și câteva haine” (Mary K. Miles, din Mormon Redress Petitions: Documents of the 1833-1838 Missouri Conflict, redactată de Clark V. Johnson [1992], p. 496-497; punctuația, ortografia și împărțirea pe paragrafe au fost standardizate).

„Prin aceasta confirm faptul că tatăl meu s-a oprit la moara lui Haun și că locuia într-un cort atunci când acolo a avut loc masacrul. Eram în cort atunci când grupul de soldați a ajuns. Unii dintre oamenii noștri au strigat femeilor și copiilor să părăsească corturile. Am alergat în atelierul fierarului unde era tatăl meu. M-am strecurat sub foale, la fel cum a făcut și fratele meu și un alt băiat pe nume Charles Merrick. Am fost rănit la șold, fratele meu a fost împușcat în cap și celălalt băiat a fost împușcat de trei ori și a murit în urma rănilor provocate. Mama mi-a spus, luna trecută, că aveam opt ani. I-am văzut pe unii dintre dușmanii noștri cum îi scoteau cizmele tatălui meu înainte ca el să fi murit” (Alma Smith, din Mormon Redress Petitions, p. 537; punctuația, ortografia, gramatica și împărțirea pe paragrafe au fost standardizate).

Doctrină și legăminte 123:4-5. „Publicațiile calomnioase care se află în circulație.”

Vârstnicul Robert D. Hales, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat modul în care publicitatea negativă despre Biserică ne poate ajuta în eforturile noastre misionare:

„Experiența ne arată că perioadele de publicitate negativă la adresa Bisericii pot ajuta la îndeplinirea scopurilor Domnului. În anul 1983, Prima Președinție le-a scris conducătorilor Bisericii, «Opoziția poate să fie în sine o ocazie. Printre provocările continue cu care se confruntă misionarii noștri sunt și lipsa de interes față de lucrurile religioase și față de mesajul nostru. Aceste critici creează… interes față de Biserică… Acest lucru oferă o ocazie [pentru membri] să prezinte adevărul celor a căror atenție este astfel îndreptată către noi» [First Presidency letter, 1 dec. 1983].

Putem profita de astfel de ocazii în multe feluri: o scrisoare amabilă către un redactor, o conversație cu un prieten, un comentariu pe un blog sau un cuvânt de încurajare către o persoană care a făcut un comentariu defăimător. Putem răspunde cu dragoste celor care au fost influențați de informații eronate și idei preconcepute – care sunt «împiedicați să găsească adevărul doar pentru că nu știu unde să-l găsească» (D&L 123:12). Vă asigur că a răspunde acuzatorilor noștri în acest fel nu reprezintă slăbiciune. Este curajul creștin în acțiune” („Curajul creștin: prețul de a fi discipol”, Ensign sau Liahona, nov. 2008, p. 73).

Doctrină și legăminte 123:4-5. Să evaluăm scopul și veridicitatea surselor.

Unele persoane care scriu despre Biserică și istoria ei prezintă informații scoase din context sau includ adevăruri parțiale care pot fi înșelătoare. Scopul unora dintre aceste texte este să distrugă credința în Biserică și în conducătorii acesteia.

Vârstnicul Neil L. Andersen, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a vorbit despre astfel de încercări ale credinței:

„Au existat întotdeauna unii care au dorit să discrediteze Biserica și să distrugă credința. Astăzi, ei folosesc Internetul.

Unele dintre informațiile despre Biserică, fie ele cât de convingătoare, nu sunt adevărate. Îmi amintesc că în anul 1985, un coleg a intrat în biroul meu din Florida. Avea o revistă Time în care apăruse un articol „Challenging Mormonism’s Roots” („Rădăcinile mormonismului puse la îndoială”). Articolul era despre o scrisoare descoperită recent, care se presupunea că fusese scrisă de Martin Harris și care era în contradicție cu relatarea lui Joseph Smith cu privire la modul în care găsise plăcile pe care era scrisă Cartea lui Mormon.

Colegul meu m-a întrebat dacă această informație nouă avea să distrugă Biserica mormonă. Articolul cita cuvintele unui bărbat care spunea că va pleca din Biserică din cauza celor citite. Mai târziu, și alții se pare că au părăsit Biserica. Sunt sigur că a fost o încercare a credinței lor.

Câteva luni mai târziu, experții au descoperit (și falsificatorul a mărturisit) că scrisoarea fusese o înșelăciune. Îmi amintesc că speram cu adevărat ca aceia care părăsiseră Biserica din cauza acestei înșelăciuni să se întoarcă” („Încercarea credinței dumneavoastră”, Ensign sau Liahona, nov. 2012, p. 41).

Vârstnicul Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, i-a încurajat pe sfinții din zilele din urmă să evalueze cu atenție ceea ce citesc despre Biserică și istoria ei și să se bizuie pe Duhul Sfânt și, de asemenea, pe intelectul lor atunci când fac acest lucru:

„Evaluarea… are două părți, cea intelectuală și cea spirituală.

În ceea ce privește partea intelectuală, cititorii și spectatorii trebuie să fie, în mod evident, mai experimentați pentru a evalua ceea ce le este comunicat…

În cazul sfinților din zilele din urmă, evaluarea are, de asemenea, o parte spirituală. Aceasta deoarece credem că declarația lui Moroni care afirmă că «prin puterea Duhului Sfânt veți putea voi cunoaște adevărul tuturor lucrurilor» este adevărată (Moroni 10:5). Acea promisiune îi asigură pe cititorii care sunt sensibili din punct de vedere spiritual că vor avea puterea de a discerne, care îi va ajuta să evalueze înțelesul lucrurilor pe care le citesc.

Referitor la puterile noastre spirituale de evaluare, trebuie să ne amintim că Spiritul Domnului nu ne va îndruma dacă avem o atitudine de critică. Acest principiu se aplică atât cititorilor, cât și scriitorilor…

Mărturiile noastre individuale și personale se bazează pe mărturia Spiritului, nu pe vreo combinație sau acumulare de fapte istorice. Dacă aceasta este temelia noastră, nicio modificare a faptelor istorice nu ne poate zdruncina mărturiile. Tatăl nostru Ceresc ne-a dat puteri de discernământ, iar din partea noastră se așteaptă să le folosim pe deplin. Dar El ni L-a dat, de asemenea, pe Mângâietor care, conform spuselor Sale, ne va conduce către adevăr și prin a Cărui putere noi putem cunoaște adevărul tuturor lucrurilor. Acesta este îndrumarul suprem pentru sfinții din zilele din urmă care sunt demni și dornici să se bazeze pe El” („Reading Church History” din Symposium Speeches [simpozion despre Doctrină și legăminte și istoria Bisericii, 14-16 aug. 1985], p. 4, 5).

Doctrină și legăminte 123:17. „Să facem… toate lucrurile care stau în puterea noastră.”

Profetul Joseph Smith a crezut și trăit principiul potrivit căruia trebuie să facem tot ce putem înainte de a avea siguranța că Dumnezeu ne va ajuta. Potrivit celor consemnate în Doctrină și legăminte 101:86-89, Domnul le-a poruncit sfinților să aducă relatările suferințelor și persecuțiilor lor în atenția conducătorilor guvernamentali, inclusiv în antenția președintelui Statelor Unite. La data de 29 noiembrie 1839, profetul Joseph Smith și Elias Higbee, care era judecător, s-au întâlnit cu președintele Statelor Unite, Martin Van Buren.

„La început, Van Buren a fost nepăsător la apelul profetului. Totuși, pe măsură ce discuția a avansat, președintele a promis să-și reconsidere poziția și «a simțit că trebuia să arate compasiune față de [mormoni] în ceea ce privește suferințelor [lor]» [din History of the Church, 4:40].

După întâlnirea cu președintele Van Buren, profetul și Elias Higbee au stat două luni în est și au încercat să obțină susținere din partea senatorilor și reprezentanților care ar fi putut fi dornici să îmbrățișeze cauza lor [vezi History of the Church, 4:40, 43-44]. În luna februarie a anului 1840 s-au întâlnit, din nou, cu președintele Van Buren. Până la această dată, Van Buren își pierduse orice sentiment de compasiune pe care poate că îl avusese față de Biserică. Potrivit celor relatate de profet, președintele i-a tratat cu asprime și a declarat: «Domnilor, cauza dumneavoastră este dreaptă, dar nu pot să fac nimic pentru voi… Dacă vă țin partea, voi pierde voturile din statul Missouri» [din History of the Church, 4:80]” (Arnold K. Garr, „Joseph Smith: Campaign for President of the United States”, Ensign, febr. 2009, p. 49).

Chiar dacă președintele Statelor Unite a refuzat să-i ajute pe sfinți, profetul Joseph Smith a continuat să caute ajutor din partea conducătorilor guvernamentali. Deoarece Joseph a făcut tot ce a stat în puterile lui, el era sigur că Domnul Își va folosi puterea pentru a-l ajuta.