Lecția 158 Grăbirea lucrării de salvare

Lecția 158

Grăbirea lucrării de salvare

Introducere

De la începutul restaurării, lucrarea Domnului s-a răspândit în întreaga lume. Trăim într-o perioadă în care Domnul grăbește lucrarea Sa. Tinerii din Biserică au multe resurse și ocazii de a contribui la grăbirea lucrării Domnului.

Sugestii pentru predare

Domnul grăbește lucrarea Sa.

Invitați un cursant să meargă dintr-o parte a încăperii în cealaltă într-un ritm normal. Apoi, rugați cursantul să traverseze din nou încăperea într-un ritm mai rapid. În timp ce cursantul traversează a doua oară încăperea, adresați membrilor clasei următoarea întrebare:

Ce înseamnă să grăbești ceva? (Să-l faci mai repede.) Care sunt unele dintre motivele pentru care cineva s-ar grăbi cu o însărcinare sau ar îndeplini-o mai repede?

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 88:73 . Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să fie atenți la ceea ce Domnul a spus că va grăbi. Rugați cursanții să spună ce au aflat.

Ce credeți că înseamnă ca Domnul să grăbească lucrarea Sa?

Referindu-se la Doctrină și legăminte 88:73, vârstnicul Russell M. Nelson a spus: „Acel timp al grăbirii a sosit” („Thus Shall My Church Be Called”, Ensign, mai 1990, p. 17). Scrieți, pe tablă, următoarea doctrină: Trăim într-o perioadă în care Domnul grăbește lucrarea Sa.

În ce moduri ați văzut că Domnul grăbește lucrarea Sa?

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 133:10 . Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să afle ce sugerează acest verset despre motivul pentru care Domnul grăbește lucrarea Sa.

Ce sugerează acest verset despre motivul pentru care Domnul grăbește lucrarea Sa? (Pentru a ajuta oamenii să se pregătească pentru a Doua Sa Venire.)

Expuneți o fotografie cu președintele Spencer W. Kimball (Carte cu picturi inspirate din Evanghelie [2009], nr. 133; vezi, de asemenea, LDS.org). Explicați faptul că, în timpul slujirii președintelui Spencer W. Kimball ca președinte al Bisericii, Domnul a grăbit lucrarea Sa. De exemplu, munca misionară s-a extins, iar Biserica a publicat noi ediții ale scripturilor. Când i-a încurajat pe membrii Bisericii să meargă înainte, președintele Kimball a spus că Biserica a „zăbovit prea mult la același nivel” („Let Us Move Forward and Upward”, Ensign, mai 1979, p. 82). El a spus, de asemenea, că „trebuie să mărim pasul și s-o facem acum” („Always a Convert Church: Some Lessons to Learn and Apply This Year”, Ensign, sept. 1975, p. 3).

La ce credeți că s-a referit președintele Kimball atunci când a spus că „trebuie să mărim pasul”?

Pentru a ajuta cursanții să înțeleagă unele dintre modurile în care Domnul grăbește lucrarea Sa astăzi și unele dintre modurile în care ei pot lua parte la lucrarea Sa, desfășurați următoarea activitate:

Împărțiți membrii clasei în trei grupuri și dați cursanților din fiecare grup un exemplar al uneia dintre următoarele însărcinări de a preda. Acordați cursanților câteva minute pentru a studia și pentru a se pregăti să le predea colegilor ceea ce li s-a cerut. După ce le-ați acordat timp suficient, organizați cursanții în grupuri de câte trei care să cuprindă câte un cursant din fiecare grup inițial. Invitați cursanții să predea, pe rând, respectivelor grupuri despre modul în care Domnul grăbește lucrarea Sa și despre modul în care ei pot lua parte la această lucrare.

Însărcinarea 1 de a preda: Grăbirea muncii misionare.

Președintele Spencer W. Kimball le-a spus sfinților că Domnul era pregătit să le deschidă uși pentru a împărtăși Evanghelia, inclusiv în națiuni care interziceau munca misionară. El a spus, de asemenea, că sfinții trebuiau să se pregătească pentru a primi aceste ocazii. De asemenea, președintele Kimball a depus mărturie că, dacă fiecare tânăr băiat se pregătea să slujească în misiune cu timp deplin, Domnul avea să deschidă uși și să asigure o cale ca munca misionară să ajungă în întreaga lume. El a spus:

„Știu că au cortine, precum cortina de fier și de bambus. Știu cât de dificil este, deoarece am depus ceva efort… Dar nu văd niciun motiv întemeiat pentru care Domnul ar deschide uși prin care nu suntem pregătiți să intrăm. De ce ar dărâma El cortina de fier sau cortina de bambus sau oricare altă cortină dacă încă nu suntem pregătiți să intrăm?” („When the World Will Be Converted”, Ensign, oct. 1974, p. 5, 7).

Membrii Bisericii au urmat sfatul președintelui Kimball și s-au pregătit pentru a împărtăși Evanghelia. În timpul conducerii președintelui Kimball, numărul misionarilor cu timp deplin a crescut cu peste 50%. La sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990, guvernele Germaniei de Est, ale națiunilor din fosta Uniune Sovietică și ale altor națiuni unde munca misionară fusese inițial restricționată au început să permită misionarilor să împărtășească Evanghelia în țările lor. Profeția președintelui Kimball s-a îndeplinit.

În luna octombrie a anului 2008, președintele Thomas S. Monson a reiterat sfatul președintelui Kimball:

„Rămân… zone ale lumii în care influența noastră este limitată și în care nu ni se permite să împărtășim Evanghelia în mod liber. La fel cum a făcut președintele Spencer W. Kimball cu peste 32 de ani în urmă, vă îndemn să vă rugați pentru deschiderea acelor zone, ca astfel să le putem împărtăși oamenilor de acolo bucuria Evangheliei. Când ne-am rugat atunci, ca răspuns la rugămințile președintelui Kimball, am văzut miracole întâmplându-se pe măsură ce țările odată inaccesibile Bisericii au fost deschise una după alta. Așa se va întâmpla din nou, dacă ne rugăm cu credință” („Bine ați venit la conferință”, Ensign sau Liahona, nov. 2008, p. 6).

Subliniază că, atunci când președintele Kimball a încurajat membrii Bisericii să mărească pasul, el a clarificat una dintre responsabilitățile fiecărui tânăr băiat din Biserică. Invită un membru al grupului tău să citească, cu glas tare, următoarea afirmație:

„Această întrebare este adresată frecvent: Ar trebui ca fiecare tânăr băiat să slujească în misiune? Răspunsul a fost dat de Domnul. Este: «Da». Fiecare tânăr băiat ar trebui să slujească în misiune” („When the World Will Be Converted”, p. 8).

Amintește membrilor grupului tău că profeții au continuat să încurajeze fiecare tânăr băiat demn și capabil să slujească în misiune cu timp deplin. De asemenea, profeții au invitat tinerele fete să slujească în misiune cu timp deplin, dacă doresc acest lucru. În luna octombrie a anului 2012, președintele Thomas S. Monson a anunțat o schimbare în ceea ce privește vârsta necesară pentru a merge în misiune, permițând tinerilor băieți să-și înceapă slujirea la vârsta de 18 ani și tinerelor fete, la vârsta de 19 ani.

În cadrul grupului, discutați următoarele întrebări:

Potrivit profeților din zilele din urmă, ce așteptări are Domnul de la tinerii băieți cu privire la munca misionară cu timp deplin? (Deși membrii grupului pot folosi alte cuvinte, răspunsurile lor trebuie să reflecte următorul principiu: Fiecare tânăr băiat trebuie să se pregătească să slujească în misiune cu timp deplin și să rămână demn pentru a sluji.)
De ce ar trebui ca fiecare tânăr băiat să se pregătească să slujească în misiune cu timp deplin?
Cum vă poate ajuta să contribuiți la lucrarea Domnului faptul că vă pregătiți acum pentru a sluji în misiune?
Cum credeți că schimbarea inspirată a vârstei necesare pentru a merge în misiune a contribuit la grăbirea lucrării Domnului?

Însărcinarea 2 de a preda: Noi ediții ale scripturilor.

Roagă membrii grupului tău să se gândească ce ar face dacă un prieten apropiat le-ar spune: „Vreau să mă apropii mai mult de Dumnezeu. Ce trebuie să fac?”. Apoi, adresează următoarea întrebare:

Ce i-ați spune prietenului vostru?

Citește următoarea declarație a președintelui Spencer W. Kimball:

„Am observat că, atunci când ajung să nu acord atenția cuvenită relației mele cu Divinitatea și când pare că nicio ureche divină nu ascultă și niciun glas divin nu vorbește, înseamnă că m-am îndepărtat foarte, foarte mult. Dacă mă cufund în studiul scripturilor, distanța se micșorează și spiritualitatea revine” (The Teachings of Spencer W. Kimball, redactată de Edward L. Kimball [1982], p. 135).

Informează membrii grupului tău că declarația președintelui Kimball explică nevoia noastră mare de a avea acces la scripturi. Invită un cursant din grupul tău să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 104:58-59 . Roagă membrii grupului să urmărească în scripturile lor și să afle de ce a dorit Domnul ca respectivii conducători ai Bisericii să publice revelațiile.

Cum ne poate ajuta studiul scripturilor să ne mărim pasul și să contribuim la grăbirea lucrării Domnului?

Explică faptul că, la începutul anilor 1970, conducătorii Bisericii și-au dat seama de nevoia membrilor Bisericii de a deveni mai familiarizați cu scripturile și de a avea o ediție standard a Bibliei pentru studiu și predare. În anul 1979, după ani de eforturi inspirate și sârguincioase, Biserica a publicat o ediție oficială SZU a Bibliei King James în limba engleză. Această Biblie conține ajutoare pentru studiu detaliate care nu erau disponibile anterior, inclusiv note de subsol detaliate cu trimiteri la scripturi și alte ajutoare, rezumate îmbunătățite ale capitolelor, extrase din Traducerea lui Joseph Smith, Ghidul pentru scripturi și Dicționarul biblic. În anul 1981, Biserica a publicat o nouă ediție a triplei combinații în limba engleză care include note de subsol îmbunătățite, rezumate ale capitolelor, hărți și un index. În anul 2009, Biserica a publicat ediția SZU a Bibliei Reina-Valera în limba spaniolă.

Invită un cursant să citească următoarea declarație a președintelui Boyd K. Packer, președinte al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, rostită la doar un an după publicarea, în anul 1981, a triplei combinații în limba engleză. Roagă cursanții să asculte cum și-a imaginat el că aceste noi ediții ale scripturilor vor binecuvânta vieți și vor duce la înaintarea lucrării lui Dumnezeu.

„Cu trecerea anilor, aceste scripturi vor produce generații succesive de creștini credincioși, care Îl vor cunoaște pe Domnul Isus Hristos și vor dori să se supună voinței Lui…

Ei vor dobândi cunoștințe despre Evanghelie mai presus de cele pe care strămoșii lor le-au putut avea. Ei vor avea mărturia că Isus este Hristosul și vor avea capacitatea de a-L proclama și de a-L apăra” („Scriptures”, Ensign, nov. 1982, p. 53).

Împărtășește-ți mărturia despre faptul că scripturile depun mărturie că Isus este Hristosul. Studiul scripturilor ne poate ajuta să primim o mărturie despre Isus Hristos și să avem din abundență Spiritul Sfânt în viața noastră.

Explică faptul că s-au făcut și încă se fac mari eforturi pentru a le oferi membrilor Bisericii scripturi și ajutoare pentru studiu utile în limbile lor materne.

În cadrul grupului, discutați următoarele întrebări:

De ce este important studiul zilnic din scripturi?
Cum v-a ajutat studiul personal din scripturi să participați la înfăptuirea lucrării Domnului?

Însărcinarea 3 de a preda: Grăbirea lucrării în templu și a celei de întocmire a istoriei familiei.

Roagă membrii grupului tău să spună câte temple au fost construite în cei 143 de ani care au trecut de la organizarea Bisericii în anul 1830 și chemarea președintelui Spencer W. Kimball în anul 1973 (17 temple). Apoi, roagă membrii clasei să spună cât de multe temple au fost anunțate sau construite în cei 40 de ani trecuți între anii 1973 și 2013 (153 de temple).

Explică faptul că efortul privind construirea de temple a crescut în mod semnificativ sub conducerea președintelui Gordon B. Hinckley. Invită pe cineva din grupul tău să citească următoarea declarație a președintelui Hinckley:

„Am dorința arzătoare ca un templu să fie situat la o distanță rezonabilă de sfinții din zilele din urmă din întreaga lume… Lucrarea înaintează în acest sens cât de repede se poate. Mă rog constant pentru ca această lucrare să poată cumva înainta mai repede, astfel încât mai mulți dintre oamenii noștri să aibă acces la o casă sacră a Domnului” („Of Missions, Temples, and Stewardship”, Ensign, nov. 1995, p. 52, 53).

Invită un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 128:15, 17. Roagă membrii grupului să urmărească în scripturile lor și să afle responsabilitatea pe care o avem față de strămoșii noștri. Apoi, citește, cu glas tare, următoarea afirmație doctrinară rostită de vârstnicul David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli: „Noi avem responsabilitatea ce ne revine prin legământ de a ne găsi strămoșii și a le oferi rânduielile Evangheliei necesare salvării” („Inimile copiilor se vor întoarce”, Ensign sau Liahona, nov. 2011, p. 25).

Subliniază că eforturile privind construirea de temple și progresele în munca de întocmire a istoriei familiei sunt dovezi că Dumnezeu grăbește lucrarea Sa de cealaltă parte a vălului. Invită un cursant să citească declarația de mai jos a vârstnicului Bednar. Roagă membrii grupului să fie atenți la cum pot contribui la lucrarea Domnului.

„Nu este o coincidență că FamilySearch și alte instrumente au apărut într-o perioadă în care tinerii sunt atât de familiarizați cu o gamă largă de tehnologii de informare și comunicare. Degetele voastre sunt antrenate să scrie sms-uri și mesaje pe calculator pentru a accelera și avansa lucrarea Domnului – nu doar pentru a comunica repede cu prietenii voștri. Îndemânările și aptitudinea evidente astăzi în rândul multor tineri sunt o pregătire pentru a contribui la lucrarea de salvare” („Inimile copiilor se vor întoarce”, Ensign sau Liahona, nov. 2011, p. 26).

În cadrul grupului, discutați următoarea întrebare:

Ce experiențe pozitive ați avut înfăptuind munca de întocmire a istoriei familiei sau mergând la templu pentru a înfăptui rânduieli pentru cei morți?

Responsabilitatea noastră în înaintarea lucrării.

După ce cursanții au terminat de predat grupurilor lor mici, invitați câțiva cursanți să-și împărtășească gândurile și sentimentele despre grăbirea lucrării Domnului.

Invitați un cursant să citească declarația de mai jos a vârstnicului David B. Haight, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Rugați membrii clasei să fie atenți la ce se poate întâmpla când luăm parte la lucrarea Domnului.

„Dragi frați și surori, Domnul deschide calea și face posibilă extinderea lucrării Sale în întreaga lume, și ce binecuvântare este pentru noi toți – fiecare în felul său – să putem lua parte la aceasta…

Cine dacă nu profeții lui Dumnezeu ar putea să prezică miracolul extinderii rapide a lucrării Domnului? Într-adevăr, așa cum Domnul a prezis în secțiunea 88 din Doctrină și legăminte, El grăbește lucrarea Sa la timpul ei (vezi D&L 88:73)” („Missionary Work – Our Responsibility”, Ensign, nov. 1993, p. 61, 62).

Potrivit celor spuse de vârstnicul Haight, ce se poate întâmpla când luăm parte la lucrarea Domnului? (În timp ce cursanții răspund, scrieți pe tablă următorul adevăr: Putem fi binecuvântați luând parte la grăbirea lucrării Domnului.)
Ce binecuvântări ați primit în timp ce ați luat parte la grăbirea lucrării Domnului?

Invitați cursanții să se gândească la ocaziile pe care le au de a contribui la grăbirea lucrării Domnului. Rugați-i să răspundă la următoarea întrebare în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele lor pentru studiul scripturilor:

Care ar fi unele dintre modurile în care puteți contribui la grăbirea lucrării Domnului?

După ce le-ați oferit suficient timp, invitați cursanții să-și stabilească obiectivul de a pune în practică ceea ce au scris. Încheiați depunând mărturie despre grăbirea lucrării Domnului și despre responsabilitățile și ocaziile noastre de a participa la lucrarea Sa.

Comentarii și informații generale

„Trebuie să mărim pasul.”

Președintele Spencer W. Kimball ne-a învățat:

„Avem și noi ceva ce trebuie împărtășit? Da! Avem Evanghelia lui Isus Hristos, Evanghelia păcii, Evanghelia bucuriei. Avem adevăruri care pot face orice persoană mai bună și mai împlinită, orice căsnicie mai fericită și mai plăcută, orice cămin mai asemănător cerului. Avem puterea preoției lui Dumnezeu de a binecuvânta căminele și viețile noastre și ale altora. Da, ne datorăm nouă, căminelor, cvorumurilor, claselor și însărcinărilor noastre din Biserică să facem cunoscute cu mai multă energie acele lucruri pe care le-am primit. Suntem acum rugați, de asemenea, «să oferim așa cum am primit» vecinilor și cunoscuților noștri care nu sunt membri. Domnul ne-a poruncit să facem acest lucru. Trebuie să mărim pasul și s-o facem acum” („Always a Convert Church: Some Lessons to Learn and Apply This Year”, Ensign, sept. 1975, p. 3).

Cvorumurile celor Șaptezeci

Creșterea Cvorumurilor celor Șaptezeci este o dovadă că Domnul grăbește lucrarea Sa.

În anul 1976, președintele Spencer W. Kimball a organizat Primul Cvorum al celor Șaptezeci și alte cvorumuri ale Celor Șaptezeci au fost create pe măsură ce Biserica a crescut. Numărul de cvorumuri poate continua să crească după cum este nevoie.

„[În anul 2014] erau… opt Cvorumuri ale celor Șaptezeci. Fiecare cvorum poate să aibă până la 70 de membri. Membrii Cvorumurilor celor Șaptezeci sunt adesea numiți pur și simplu «Cei Șaptezeci». Cei Șaptezeci sunt chemați să proclame Evanghelia și să clădească Biserica. Ei lucrează sub îndrumarea Cvorumului celor Doisprezece Apostoli și a Președinției celor Șaptezeci…

Membrii Primului și celui de-al Doilea Cvorum al celor Șaptezeci sunt considerați autorități generale, ceea ce înseamnă că ei au autoritatea de a sluji oriunde în lume. Membrii celorlalte cvorumuri sunt numiți autorități ale zonei-Cei Șaptezeci și autoritatea lor este limitată la zona în care slujesc” („Quorums of the Seventy”, LDS.org).