După martiriul profetului Joseph Smith, membrii Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, sub îndrumarea lui Brigham Young, președintele cvorumului, au condus Biserica și au continuat lucrarea Domnului. I-au încurajat pe sfinți să termine Templul Nauvoo. Din cauza persecuției continue, ei i-au sfătuit, de asemenea, pe sfinți să se pregătească să se mute în vest.
Sugestii pentru predare
Sfinții lucrează cu sârguință pentru a primi binecuvântările din templu.
Invitați cursanții să se gândească la un moment în care au făcut ceva dificil pentru că au știut că rezultatul final merita efortul. Le puteți împărtăși membrilor clasei o experiență personală. Apoi, invitați câțiva cursanți să-și împărtășească experiențele.
Explicați faptul că, după moartea profetului Joseph Smith, sfinții au avut sarcina dificilă de a termina Templul Nauvoo.
De ce credeți că le-a fost greu sfinților să îndeplinească această poruncă dată prin intermediul lui Joseph Smith?
Expuneți ilustrația Templul Nauvoo, Illinois (vezi Carte cu picturi inspirate din Evanghelie [2009], nr. 118; vezi, de asemenea, LDS.org). Explicați că au fost necesare mari sacrificii pentru ca sfinții să construiască Templul Nauvoo. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, paragraful de mai jos. Rugați membrii clasei să afle ce sacrificii au făcut sfinții pentru a construi, în Nauvoo, primul templu.
Imagine
Templul Nauvoo, Illinois
La conferința generală din luna octombrie a anului 1844, președintele Brigham Young i-a rugat pe sfinți să-și plătească zeciuiala și să facă celelalte donații pentru a construi templul. Drept răspuns, fiecare soră din Societatea de Alinare a donat câte un peni pe săptămână pentru materiale de construcție. Mulți bărbați și-au zeciuit timpul lucrând la templu o zi din zece. Alții au donat mai mult decât a zecea parte din veniturile lor. Joseph Toronto i-a dat lui Brigham Young 2.500 de dolari americani în aur și a spus că dorea să dea tot ce avea în vederea clădirii împărăției lui Dumnezeu. (Vezi Church History in the Fulness of Times Student Manual, a 2-a ediție, [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2003], p. 302; Our Heritage [1996], p. 59-60.)
De ce credeți că sfinții au fost dispuși să sacrifice atât de mult pentru a construi templul?
După ce cursanții discută despre această întrebare, explicați că persecuția a făcut ca finalizarea Templului Nauvoo să fie dificilă. Mulți dușmani ai Bisericii au crezut că, îndată ce Joseph Smith era ucis, Biserica se va destrăma. Totuși, când Biserica a continuat să crească și să prospere, dușmanii Bisericii și-au intensificat eforturile de a-i alunga pe sfinți din Illinois.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, paragraful de mai jos. Rugați membrii clasei să afle ce au făcut dușmanii Bisericii pentru a încerca să distrugă Biserica.
În luna septembrie a anului 1844, colonelul Levi Williams, unul dintre cei care, ulterior, au fost acuzați de uciderea lui Joseph și Hyrum Smith, a organizat o mare campanie militară pentru a-i alunga din statul Illinois pe sfinții din zilele din urmă. Aceasta a fost cunoscută drept „o mare vânătoare de lupi în Ținutul Hancock” (David E. Miller și Della S. Miller, Nauvoo: The City of Joseph [1974], p.186). Când guvernatorul statului Illinois, Thomas Ford, a auzit despre aceasta, l-a trimis pe generalul John Hardin, din miliția statală, să mențină pacea. După un an, în luna septembrie a anului 1845, colonelul Williams a condus o gloată, formată din 300 de bărbați, care a atacat așezări ale sfinților din zilele din urmă din zonele mărginașe, arzând multe case neprotejate, ferme, mori și grămezi de cereale. La mijlocul lunii septembrie, președintele Brigham Young a cerut voluntari care să meargă să-i salveze pe acei sfinți. Sfinții din Nauvoo au pregătit 134 de căruțe pentru a aduce în siguranță în Nauvoo acele familii din zonele mărginașe. (Vezi History of the Church, 7:45-46; Church History in the Fulness of Times Student Manual, p. 301; David E. Miller și Della S. Miller, Nauvoo: The City of Joseph, p. 185-186.)
Cum au îngreunat aceste atacuri continuarea lucrării la construirea templului?
Explicați faptul că mulți rezidenți ai statului Illinois s-au temut că prezența sfinților din zilele din urmă ar conduce la un război civil. I-au rugat pe sfinți să părăsească statul. În data de 24 septembrie 1845, Cvorumul celor Doisprezece Apostoli a publicat o scrisoare prin care promitea că membrii Bisericii urmau să plece în primăvara următoare.
De ce a fost aceasta o hotărâre greu de luat?
Ce efect credeți că a avut hotărârea de a părăsi orașul Nauvoo asupra eforturilor sfinților de a termina templul?
După ce cursanții discută această întrebare, explicați că, deși sfinții au știut că trebuiau să plece din Illinois, ei au continuat să lucreze la templu.
De ce credeți că sfinții au continuat să lucreze la templu deși știau că urmau să plece?
Amintiți cursanților că, la timpul respectiv, rânduielile necesare pentru exaltare efectuate în templu încă nu erau disponibile tuturor membrilor Bisericii. Într-o revelație din anul 1841, Domnul a promis sfinților că, dacă ei construiau Templul Nauvoo, urmau să poată primi acele rânduieli (vezi D&L 124:27-44).
Ce putem învăța din relatările despre sacrificiile făcute de sfinți pentru a construi templul și despre dificultățile de care au avut parte în acest efort? (Cursanții pot identifica o varietate de principii, precum următorul: Primirea rânduielilor din templu merită toate eforturile și sacrificiile noastre făcute în neprihănire. Scrieți, pe tablă, acest principiu și altele identificate de cursanți.)
Rugați un cursant să citească, cu glas tare, declarația de mai jos a președintelui Thomas S. Monson. Rugați membrii clasei să fie atenți la sacrificiile făcute de unii sfinți din zilele noastre pentru a putea primi rânduielile din templu.
Imagine
Președintele Thomas S. Monson
„Cu mulți ani în urmă, am citit despre un grup de peste o sută de membri care a plecat din Manaus, aflat în inima pădurii amazoniene, ca să călătorească la cel mai apropiat templu de atunci, situat în São Paulo, Brazilia – la aproximativ 2.500 de mile (4.000 km) de Manaus. Acei sfinți credincioși au călătorit cu vaporul timp de patru zile pe fluviul Amazon și pe afluenții săi. După ce au încheiat această călătorie pe apă, s-au urcat în autobuze și au mers astfel încă trei zile – pe șosele denivelate, având foarte puțină mâncare și niciun loc confortabil pentru a dormi. După șapte zile și șapte nopți, ei au ajuns la templul din São Paulo, unde au înfăptuit personal rânduieli eterne. Desigur că drumul la întoarcere a fost la fel de greu. Totuși, ei au primit rânduielile și binecuvântările din templu și, deși nu mai aveau deloc bani, erau plini de spiritul din templu și de recunoștință pentru binecuvântările pe care le primiseră” („Templul sfânt – un far pentru lume”, Ensign sau Liahona, mai 2011, p. 91).
Ce sacrificii au făcut sfinții din Manaus pentru a primi rânduielile din templu?
Invitați trei cursanți să vină în fața clasei și să citească, cu glas tare, relatările de mai jos. Rugați membrii clasei să fie atenți la faptele drepte pe care le-au făcut sfinții pentru a primi rânduielile din templu.
Conducătorii Bisericii au dedicat încăperi din templu îndată ce erau terminate pentru a putea începe rânduiala respectivă cât mai curând posibil. Mansarda templului a fost dedicată pentru rânduieli în data de 30 noiembrie 1845. Sfinții au început să-și primească înzestrarea în seara zilei de 10 decembrie, sesiunile de înzestrare continuând până la ora 3:00 dimineața în ziua de 11 decembrie. (Vezi Church History in the Fulness of Times Student Manual , p. 303.)
Până la sfârșitul anului 1845, peste 1.000 de membri au primit rânduielile din templu. În luna ianuarie a anului 1846, președintele Brigham Young a scris: „Atât de mare a fost entuziasmul sfinților de a primi rânduielile [din templu] și atât de mare a fost entuziasmul nostru de a le sluji, încât m-am dedicat în întregime muncii Domnului în templu, noapte și zi, nedormind mai mult de patru ore în medie pe zi și mergând acasă doar o dată pe săptămână” (în History of the Church, 7:567). Mulți bărbați și femei au ajutat spălând hainele de templu în fiecare noapte pentru ca munca să poată continua, fără întârziere, în dimineața următoare. (Vezi Church History in the Fulness of Times Student Manual, p. 303.)
În data de 3 februarie 1846, președintele Young a plecat din templu pentru a se putea pregăti să plece din Nauvoo a doua zi. Dar în timp ce ieșea, a văzut mulți oameni care așteptau să-și primească înzestrarea. Din compasiune pentru semenii săi sfinți, s-a întors în templu pentru a le sluji. A putut să plece din Nauvoo doar după două săptămâni. Înregistrările din templu arată că 5.615 sfinți au fost înzestrați înainte să plece spre vest. (Vezi Church History in the Fulness of Times Student Manual, p. 303-304.)
Ce vă impresionează cu privire la eforturile sfinților de a primi rânduielile din templu?
Pentru a ajuta cursanții să înțeleagă adevărul și importanța principiilor scrise pe tablă și pentru a-i ajuta să pună în practică aceste principii în viețile lor, invitați-i să răspundă la următoarele întrebări în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor. (Scrieți întrebările pe tablă.)
Ce eforturi și sacrificii trebuie să facem pentru a primi rânduielile din templu?
De ce credeți că primirea rânduielilor din templu merită să lucrăm din greu și să facem sacrificii?
Ce trebuie să faceți pentru a putea primi rânduielile din templu? (Ce trebuie să încetați sau să începeți să faceți?)
După ce le-ați acordat suficient timp, rugați câțiva voluntari să-și împărtășească răspunsurile la a doua întrebare.
Sfinții părăsesc orașul Nauvoo.
Explicați că, după primirea rânduielilor din templu, sfinții au început să părăsească orașul Nauvoo în luna februarie a anului 1846. În lunile care au urmat, au continuat să părăsească orașul Nauvoo, iar grupuri diferite s-au stabilit temporar de-a lungul statului Iowa. Spre sfârșitul lunii aprilie, cei mai mulți dintre sfinți părăsiseră orașul Nauvoo. Totuși, nu toți membrii Bisericii au putut să plece. Câțiva au rămas în Nauvoo în timpul verii anului 1846, deoarece erau prea bolnavi, prea săraci sau prea slăbiți pentru a putea călători. Alți câțiva au ales să rămână.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, paragraful de mai jos care relatează ce s-a întâmplat cu mulți dintre cei rămași în Nauvoo.
În luna septembrie a anului 1846, aproximativ 800 de oameni, înarmați cu șase tunuri, erau pregătiți să atace orașul Nauvoo. Sfinții rămași și câțiva cetățeni noi, totalizând doar aproximativ 150 de luptători, s-au pregătit să apere orașul. După câteva zile de luptă, sfinții au fost forțați să se predea și li s-a spus să părăsească imediat orașul. Apoi, gloata a intrat în oraș, a jefuit casele și a vandalizat templul. Unii sfinți care nu au reușit să scape destul de repede au fost bătuți sau aruncați în râul Mississippi. După ce acești sfinți care au rămas au fost alungați din Nauvoo, ei au stabilit tabere de refugiați de-a lungul râului pe partea statului Iowa. Nu aveau suficiente alimente, provizii sau tăria fizică de a se bizui pe forțele proprii. (Vezi Church History in the Fulness of Times Student Manual , p. 318.)
Explicați faptul că respectivii conducători ai Bisericii au trimis înapoi echipe de salvare care au străbătut din nou statul Iowa pentru a ajuta sfinții în suferință.
Cum credeți că v-ați fi simțit dacă ați fi fost chemați să vă întoarceți în Nauvoo?
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, mesajul pe care Brigham Young l-a trimis bărbaților care erau responsabili cu formarea grupurilor de salvare:
Imagine
Președintele Brigham Young
„Fie ca focul legământului pe care l-ați făcut în Casa Domnului, să ardă în inimile voastre, ca un foc nestins, până când… ați căutat fiecare bărbat… care [este capabil să meargă] și să împartă focul sufletului său, până când se va ridica… și va merge înainte și va aduce un grup de sfinți năpăstuiți din Nauvoo…
Această zi este una a acțiunii” (Journal History of the Church of Jesus Christ of Latter-day Saints, 28 sept. 1846, p. 5-6, Biblioteca de istorie a Bisericii, orașul Salt Lake).
Ce putem învăța din declarația lui Brigham Young despre legămintele pe care le facem? (Asigurați-vă că cei cărora le predați înțeleg că nu este suficient să facem legăminte – trebuie să le ținem. Scrieți, pe tablă, următorul adevăr: Domnul ne cere să trăim conform legămintelor pe care le facem.)
Scrieți, pe tablă, întrebările de mai jos:
Ce sacrificii ați făcut pentru a ține legăminte?
Ce binecuvântări ați primit pentru că ați trăit conform legămintelor pe care le-ați făcut?
Împărțiți cursanții în echipe de câte doi și invitați-i să aleagă una dintre aceste întrebări și să discute răspunsurile în echipele lor. Puteți invita câțiva cursanți să împărtășească răspunsurile lor membrilor clasei.
Încheiați rugând cursanții să se gândească la ce trebuie să facă pentru a trăi conform legămintelor pe care le-au făcut. Depuneți-vă mărturia despre binecuvântările primite ca urmare a ținerii legămintelor pe care le-am făcut.