Lecția 106 Doctrină și legăminte 101:43-101

Lecția 106

Doctrină și legăminte 101:43-101

Introducere

În zilele de 16 și 17 decembrie ale anului 1833, profetul Joseph Smith a primit o revelație cu privire la sfinții din Missouri care-și părăsiseră casele pentru a scăpa de persecuții. Mulți dintre acei sfinți fuseseră forțați să renunțe la tot ce aveau. Revelația pe care a primit-o profetul, consemnată în Doctrină și legăminte 101, este discutată în trei lecții din acest manual. Această a treia lecție include pilda Domnului despre tânărul nobil și despre măslini care ne învață despre voința Sa cu privire la mântuirea Sionului. Include, de asemenea, sfatul Domnului adresat sfinților de a continua să se adune laolaltă (cu referire la pilda Sa despre grâu și neghină) și de a căuta să îndrepte crimele comise împotriva lor (cu referire la pilda Sa despre femeia și judecătorul nedrept).

Sugestii pentru predare

Doctrină și legăminte 101:43–62

Domnul spune pilda tânărului nobil și a măslinilor.

Scrieți pe tablă: Pilda…

Explicați faptul că o pildă este „o povestire simplă folosită pentru a ilustra și preda un adevăr sau un principiu spiritual. Pilda se bazează pe compararea unui obiect sau eveniment obișnuit cu un adevăr” (Ghid pentru scripturi, „Parabolă”, scriptures.lds.org).

Rugați cursanții să enumere câteva dintre pildele predate de Salvator în timpul slujirii Sale în viața muritoare. De exemplu, cursanții pot menționa pilda bunului samaritean sau pilda celor zece fecioare.

Explicați faptul că, în lecția de azi, cursanții vor discuta despre o pildă pe care Salvatorul a transmis-o prin intermediul lui Joseph Smith. Completați expresia de pe tablă în felul următor: Pilda tânărului nobil și a măslinilor.

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 101:43. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute mesajul pe care Domnul a spus că a dorit să-l transmită prin această pildă. (El a dorit ca oamenii să înțeleagă „voința [Sa] cu privire la mântuirea Sionului”.) Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 101:44-45 și rugați membrii clasei să urmărească în scripturi acordând multă atenție detaliilor pildei. Pentru a vă asigura că respectivii cursanți înțeleg povestirea, adresați următoarele întrebări:

Ce i-a instruit să facă nobilul pe slujitorii săi?
De ce a dorit nobilul păzitori în via sa? De ce a dorit el un păzitor în turn?

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 101:46. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să afle cât de bine au urmat slujitorii instrucțiunile nobilului.

Invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 101:47-50 fiind, din nou, atenți la cât de bine au urmat slujitorii instrucțiunile nobilului.

Cât de bine au urmat slujitorii instrucțiunile? (Puteți explica faptul că, în versetul 50, expresia „erau de păreri diferite” înseamnă că slujitorii se certau între ei.)
De ce nu au reușit slujitorii să construiască turnul?

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 101:51. Rugați membrii clasei să afle ce s-a întâmplat ca urmare a faptului că slujitorii nu au construit turnul. Invitați-i să spună ce au aflat.

Citiți cursanților Doctrină și legăminte 101:52-54. Rugați-i să urmărească în scripturi și să caute cuvintele nobilului adresate slujitorilor săi.

Potrivit celor relatate în versetul 54, de ce era nobilul supărat pentru că slujitorii săi nu au construit turnul?
Ce legătură există între evenimentele descrise în această pildă și cele întâmplate sfinților din Missouri?

Ca parte a acestei discuții, le puteți aduce aminte cursanților că, într-o revelație dată în luna iulie a anului 1831, Domnul alesese locul pentru un templu în Independence, Missouri (vezi D&L 57). În data de 3 august 1831, Joseph Smith a dedicat locul templului din Independence. Cu toate acestea, sfinții nu au făcut nimic pentru a construi templul. În data de 2 august 1833, Domnul le-a poruncit din nou sfinților din Missouri să construiască un templu (vezi D&L 97).

Ce legătură există între turnul din pildă și templul pe care sfinții nu l-au construit?
Care sunt unele dintre principiile din această pildă pe care le putem pune în practică în viața noastră? (Deoarece o pildă poate să aibă multe înțelesuri, cursanții pot sugera mai multe principii, inclusiv pe următoarele: Când ne supunem poruncilor Domnului, suntem întăriți pentru a ține piept dușmanilor spirituali și fizici. Profeții slujesc drept păzitori în turn, avertizându-ne de apropierea pericolelor. Prin munca în templu, ne pregătim să ținem piept dușmanului.)

Invitați câțiva cursanți să citească, pe rând, cu glas tare, din Doctrină și legăminte 101:55-62. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să afle ce i-a poruncit nobilul slujitorului său să facă.

Ce i-a spus nobilul slujitorului său să facă? (Să adune o oaste și să redobândească via.)

Explicați faptul că slujitorul menționat în versetul 55 îl reprezintă pe Joseph Smith (vezi D&L 103:21). Joseph Smith a urmat porunca Domnului și a organizat un grup numit Tabăra Sionului pentru a mântui Ținutul Sionului. Despre Tabăra Sionului se va discuta în lecțiile 108 și 110.

Doctrină și legăminte 101:63-75

Domnul îi îndeamnă pe sfinți să continue lucrarea de adunare.

Explicați că, deși sfinții din Ținutul Jackson, Missouri, fuseseră alungați din casele lor, Domnul le-a poruncit să continue să clădească împărăția Sa. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 101:63-64 și rugați membrii clasei să afle ce a spus Domnul că urma să continue să facă. Rugați cursanții să vă spună ce au aflat.

Invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 101:65-66 și să găsească pilda la care a făcut referire Salvatorul.

Ce reprezintă grâul și neghina în această pildă? (Grâul reprezintă membrii credincioși ai Bisericii, iar neghina reprezintă oamenii ticăloși ai lumii. Puteți explica faptul că neghina este o buruiană care arată ca grâul atunci când amândouă sunt la începutul procesului de creștere.)

Pentru a ajuta cursanții să înțeleagă această pildă, explicați că, în vremurile străvechi, grânarele erau locuri în care grâul era adunat și depozitat în vederea păstrării. Referindu-se la această pildă și la alte învățături din scripturi, vârstnicul David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat: „Grânarele sunt templele sfinte” („Să deținem onorabil un nume și o poziție”, Ensign sau Liahona, mai 2009, p. 97). Scrieți pe tablă următoarele: grânare = temple sfinte.

Ținând cont de această pildă, ce binecuvântări vom primi adunându-ne la temple și slujind acolo? (Cursanții pot folosi cuvinte diferite, dar ei trebuie să identifice următorul principiu: Când ne adunăm la templu, primim protecție și ne pregătim pentru viața eternă.)
Cum credeți că ne pot proteja și pregăti pentru viața eternă rânduielile și legămintele din templu?

Invitați câțiva cursanți să împărtășească modul în care templul a fost o sursă de protecție și pregătire pentru ei și familiile lor. Puteți să vă depuneți mărturia despre acest principiu.

Rezumați Doctrină și legăminte 101:67-75 explicând că, deși sfinții au fost alungați din Ținutul Jackson, Missouri, Domnul i-a îndemnat să continue să achiziționeze proprietăți acolo și în ținuturile învecinate.

Doctrină și legăminte 101:76-101

Domnul îi îndeamnă pe sfinți să continue să caute o modalitate de a se întoarce la casele lor din Missouri.

Explicați că, pe lângă faptul că i-a instruit pe sfinți să achiziționeze proprietăți, Domnul le-a spus să „continue să intervină pentru dreptate” din cauza faptelor celor care i-au persecutat (vezi D&L 101:76). Cu alte cuvinte, El le-a spus să caute dreptatea prin intermediul sistemului juridic al guvernului.

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 101:76-80. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să identifice sistemul legislativ care avea să le permită sfinților să caute ajutor din partea conducătorilor guvernamentali.

Potrivit celor relatate în aceste versete, Domnul a îndrumat stabilirea Constituției Satelor Unite cu mulți ani mai devreme. De ce dorește El ca această constituție să fie în vigoare?
Domnul a spus că unul dintre scopurile „libertății morale de a alege” este asigurarea că suntem „[răspunzători] pentru propriile păcate” (D&L 101:78). De ce este răspunderea – asumarea responsabilității pentru faptele noastre – o parte importantă a libertății de a alege? Ce i-ați spune cuiva care afirmă: „Sunt liber să fac tot ceea ce doresc”?
Domnul a spus că nimeni nu trebuie să fie în robia altcuiva. De ce credeți că este important ca oamenii să nu fie în robie?

Ca parte a acestei discuții, scrieți pe tablă următoarele: Dumnezeu ne-a dat libertatea morală de a alege, puterea de a alege, însă suntem… .

Invitați cursanții să completeze această frază ținând cont de Doctrină și legăminte 101:78. (În timp ce cursanții identifică următorul principiu, completați fraza de pe tablă: Dumnezeu ne-a dat libertatea morală de a alege, puterea de a alege, însă suntem responsabili pentru alegerile noastre.)

Explicați că Domnul a folosit o pildă pentru a încuraja sfinții să caute ajutor din partea conducătorilor guvernamentali. Invitați un cursant să citească pilda din Doctrină și legăminte 101:81-84 (vezi, de asemenea, Luca 18:1-8). Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să se gândească la modul în care pilda a fost valabilă pentru sfinții din Missouri. Rugați, apoi, un alt cursant să citească Doctrină și legăminte 101:85-88. Rugați membrii clasei să caute modul în care Salvatorul a pus în practică această pildă pentru acei sfinți.

În timpul acestei perioade din istoria Bisericii, pe cine ar putea reprezenta văduva? (Pe membrii Bisericii.) Pe cine ar putea reprezenta judecătorul? (Judecătorul îi poate reprezenta pe judecătorii și conducătorii guvernamentali cărora sfinții le cer ajutor. El Îl poate reprezenta, de asemenea, pe Tatăl Ceresc, la care sfinții continuă să se roage.)
Folosind această pildă, ce lucruri concrete i-a instruit Domnul pe sfinți să facă?

Explicați faptul că sfinții au cerut ajutorul instanțelor judecătorești locale, însă nu au primit sprijinul sperat. Ei i-au rugat pe Daniel Dunklin, guvernatorul statului Missouri, și pe Andrew Jackson, președintele Statelor Unite, să-i ajute să se întoarcă la casele și proprietățile lor și să le asigure protecție. Ambii conducători au refuzat să-i ajute. Sfinții au făcut apel, de asemenea, la legiuitorii statului Missouri, însă aceștia au refuzat să-i ajute.

Faceți referire la principiul pe care l-ați scris pe tablă. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 101:89-91. Rugați membrii clasei să afle cum aveau să răspundă conducătorii guvernamentali dacă refuzau să-i ajute pe sfinți. Rugați cursanții să vă spună ce au aflat.

Invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 101:92-95 și să afle ce le-a spus Domnul sfinților să facă pentru conducătorii lor guvernamentali.

Ce ne învață versetul 92 despre Domnul? (El nu dorește să pedepsească oameni. El dorește ca toți oamenii să se pocăiască pentru ca El să poată fi milos cu ei.)

Rezumați Doctrină și legăminte 101:96-101 explicând că Domnul i-a îndrumat pe sfinți să-și păstreze proprietățile din Ținutul Jackson chiar dacă nu li se permitea să locuiască acolo. El le-a promis că, dacă trăiau în mod neprihănit, într-o bună zi, aveau să poată locui acolo.

Pentru a încheia, împărtășiți-vă mărturia despre principiile discutate de cursanți.

Comentarii și informații generale

Doctrină și legăminte 101:44-64. Pilda tânărului nobil și a măslinilor.

Următoarele paragrafe explică un mod în care se poate interpreta pilda tânărului nobil și a măslinilor:

„Se pare că pilda trebuie să fie interpretată astfel: tânărul nobil este Domnul, a cărui țară aleasă din via Sa este Sionul din Missouri. Locurile în care locuiesc sfinții în Sion sunt măslinii. Slujitorii sunt coloniștii sfinți din zilele din urmă, iar păzitorii sunt oficianții lor în cadrul Bisericii. În timp ce clădesc în Sion, ei încep să nu se mai înțeleagă unul cu altul și nu construiesc turnul sau templul al cărui loc fusese dedicat încă din 3 august 1831. Dacă l-ar fi construit cum au fost îndrumați, acesta le-ar fi fost un adăpost spiritual, căci din el păzitorii Domnului ar fi putut vedea de departe, prin revelație, mișcările dușmanului. Această cunoaștere dinainte i-ar fi salvat pe ei și munca lor asiduă când dușmanul i-a atacat.

Însă sfinții din Missouri erau leneși, nepăsători și iresponsabili. Dușmanul a venit, iar rezultatul a fost reprezentat de persecuțiile din Missouri. Oamenii Domnului au fost risipiți și cea mai mare parte dintre lucrările lor a fost irosită. Cel Atotputernic i-a mustrat pe oamenii Săi, așa cum am observat deja, dar i-a poruncit unuia dintre slujitorii Săi (versetul 55), Joseph Smith (103:21), să adune «forța din casa [Mea]» și să salveze pământurile și posesiunile Sale de la cei care se adunaseră împotriva lor.

La scurt timp după aceea, profetul și frații săi din celebra Tabără a Sionului s-au dus în Missouri, în anul 1834, în încercarea de a îndeplini instrucțiunile din pildă. Înainte ca ei să se ducă, a mai fost primită o revelație (vezi 103:21-28) cu privire la mântuirea Sionului. Frații au fost instruiți să încerce să cumpere pământ în Missouri, dar să nu folosească forța; iar dacă dușmanii veneau împotriva lor, erau responsabili de aducerea unui blestem asupra lor. Sionul nu a fost mântuit atunci, însă putem aștepta ca acest lucru să se întâmple într-un viitor nu foarte îndepărtat… Va fi mântuit când Domnul va dori” (Sidney B. Sperry, Doctrine and Covenants Compendium [1960], p. 521-522; citat în Doctrine and Covenants Student Manual [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2001], p. 243).

Doctrină și legăminte 101:78. Libertatea morală de a alege și responsabilitatea.

Vârstnicul D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat de ce este preferată expresia libertatea morală de a alege în locul expresiei libertatea de a alege:

„În trecut, am folosit, în general, expresia libertatea de a alege. Acest lucru nu este incorect, însă, de curând, am remarcat că libertatea de a alege nu apare în scripturi. Ele vorbesc despre faptul că suntem «liberi să [alegem]» și «liberi să [acționăm]» pentru noi înșine și despre obligația noastră de a face multe lucruri «de bunăvoie». Dar expresia a alege apare fie singură, fie, cum este cazul în Doctrină și legăminte, secțiunea 101, versetul 78, alături de adjectivul morală: «Pentru ca fiecare om să poată acționa potrivit doctrinei și a principiilor… potrivit libertății morale de a alege, pe care i-am dat-o, pentru ca fiecare om să poată fi răspunzător pentru propriile păcate în ziua judecății» (subliniere adăugată). Când folosim expresia libertatea morală de a alege, noi subliniem în mod corespunzător răspunderea care este o parte importantă a darului divin privind libertatea de a alege. Noi suntem ființe morale și suntem liberi să alegem pentru noi înșine, liberi să alegem dar, de asemenea, responsabili pentru alegerile noastre” („Moral Agency” [cuvântare adresată în cadrul adunării de devoțiune organizată la Universitatea Brigham Young, 31 ian. 2006], p. 1, speeches.byu.edu).

Doctrină și legăminte 101:80. Dumnezeu a stabilit Constituția Statelor Unite.

Președintele J. Reuben Clark, din Prima Președinție, a spus:

„Pentru mine, dragii mei frați și dragile mele surori, afirmația Domnului cum că «Eu am stabilit Constituția țării», pune Constituția Statelor Unite în poziția în care ar fi dacă ar fi fost scrisă în însăși Doctrină și legăminte. Aceasta face ca, pentru noi, Constituția să reprezinte cuvântul Domnului. Faptul că a rezultat, nu prin exprimare orală, ci prin lucrarea voinței și Spiritului Său asupra minților oamenilor inspirându-i în elaborarea acestui măreț document al guvernării omenești, nu îi micșorează autoritatea” (în Conference Report, apr. 1935, p. 93).

Doctrină și legăminte 101:80. „[Oameni] înțelepți pe care i-am crescut pentru acest scop precis.”

Președintele Brigham Young a vorbit despre unii dintre oamenii care au fost instrumente în mâinile lui Dumnezeu pentru a elabora Constituția Statelor Unite:

„Noi credem că Domnul a pregătit momentul în care să aducă la lumină lucrarea Sa, astfel încât, atunci când timpul stabilit va sosi, să poată fi un loc, pe așternutul picioarelor Sale, unde să existe suficientă libertate a conștiinței, pentru ca sfinții Săi să poată trăi în pace la adăpostul măreței protecții oferite de legea constituțională și de egalitatea drepturilor. Privind astfel, considerăm că cei din Revoluția americană au fost inspirați de Cel Atotputernic să se elibereze din cătușele guvernului mamă și ale religiei sale stabilite. Pentru această cauză au fost Adams, Jefferson, Franklin, Washington și mulți alții inspirați să se împotrivească guvernului Marii Britanii… întemeind astfel o nouă conducere bazată pe principiul unei libertăți mai mari, pe cel al autoguvernării care să permită libera exercitare a preaslăvirii religioase.

Glasul Domnului a fost cel care a inspirat toți acei bărbați demni care au avut influență în acele vremuri de încercare, nu doar în a se duce la luptă, în a da dovadă de înțelepciune în consilii, de tărie morală, de curaj și de rezistență pe câmpul de luptă, ci și să elaboreze și să adopte, mai apoi, acele măsuri înțelepte și eficiente care le-au asigurat, lor și generațiilor care au urmat, binecuvântările de a avea un guvern liber și independent” (Discourses of Brigham Young, selecție realizată de John A. Widtsoe [1954], p. 359-360).

Doctrină și legăminte 101:81-95. „Să continue să intervină, pentru dreptate.”

În revelația consemnată în Doctrină și legăminte 101, Domnul a repetat pilda Sa despre femeia care s-a dus la acel judecător până când acesta i-a îndeplinit cererea (vezi în Luca 18:1-8). El a asemănat pilda cu situația sfinților care fuseseră alungați din casele lor din Missouri. Ei trebuiau să se ducă la conducătorii guvernamentali pentru a le cere dreptate și protecție, începând cu un judecător și, dacă era cazul, mergând la guvernatorul statului Missouri și la președintele Statelor Unite. Dacă apelurile sfinților nu erau auzite, Domnul a spus că El urma să se mânie și să le facă dreptate sfinților cărora le fuseseră luate proprietățile, ca toți oamenii să poată „rămâne fără scuză” (D&L 101:93). Președintele Joseph Fielding Smith a explicat:

„Sfinții trebuiau, de asemenea, să-și adreseze plângerile tribunalelor corespunzătoare și să caute să se intervină pentru a li se repara relele care le-au fost făcute. Acesta a fost un pas foarte necesar, iar când sfinții l-au făcut și le-au fost refuzate drepturile civile și religioase, respectivii oficiali n-au mai avut scuze, iar judecățile Celui Atotputernic care au venit asupra lor, ulterior, în timpul Războiului Civil, au fost justificate…

Având în vedere că există o lege corectă a răsplății, la fel de valabilă și de eternă precum sunt celelalte legi ale Celui Atotputernic [vezi 2 Corinteni 9:6; D&L 6:33], va trebui să vină ziua în care se vor face schimbări în fața Magistratului Corect care nu se va teme de amenințările gloatelor” (Church History and Modern Revelation, 2 volume [1953], 1:462, p. 469).