Lecția 157 Declarația oficială – 2

Lecția 157

Declarația oficială – 2

Introducere

În secolul al XX-lea, munca misionară s-a extins pe întreg pământul. Conducătorii Bisericii s-au rugat pentru îndrumare în ceea ce privește restricțiile legate de rânduirea la preoție și rânduielile înfăptuite în templu pentru membrii Bisericii de origini africane. O revelație definitivă i-a fost dată lui Spencer W. Kimball, președintele Bisericii, iar consilierii săi din Prima Președinție și membrii Cvorumului celor Doisprezece Apostoli au primit confirmarea acestui lucru în Templul Salt Lake, în data de 1 iunie 1978. Într-o scrisoare datată 8 iunie 1978, ei au anunțat revelația.

Sugestii pentru predare

Declarația oficială – 2

Domnul revelează că binecuvântarea de a deține preoția și binecuvântările din templu pot fi oferite oricărui membru demn al Bisericii.

Invitați cursanții să-și imagineze că au un prieten care este sfânt din zilele din urmă și care are probleme cu anumite întrebări despre Biserică.

Ce l-ați încuraja pe prietenul vostru să facă?

După ce cursanții răspund la întrebare, citiți, cu glas tare, următoarea declarație a președintelui Dieter F. Uchtdorf, din Prima Președinție:

„Dragii mei prieteni tineri, noi suntem oameni care adresăm întrebări, deoarece știm că întrebările duc la adevăr…

Întrebarea este locul de origine al mărturiei. Unii se pot simți jenați sau nedemni pentru că au întrebări cu privire la Evanghelie, însă nu trebuie să se simtă astfel. Adresarea de întrebări nu este un semn de slăbiciune; este un precursor al creșterii.

Dumnezeu ne poruncește să căutăm răspunsuri la întrebările noastre (vezi Iacov 1:5-6) și cere numai ca noi să căutăm «cu inima sinceră, cu intenție adevărată, având credință în Hristos» (Moroni 10:4). Când facem astfel, adevărul tuturor lucrurilor ne poate fi arătat «prin puterea Duhului Sfânt» (Moroni 10:5).

Nu vă temeți! Adresați întrebări! Fiți curioși, însă nu vă îndoiți! Țineți-vă întotdeauna strâns de credință și de lumina pe care ați primit-o deja” („Reflexia din apă” [adunare de devoțiune organizată de Sistemul Educațional al Bisericii, 1 nov. 2009], LDS.org).

Ce lucru ne-a învățat președintele Uchtdorf care ar putea ajuta pe cineva care are întrebări despre Biserică?

Rugați un cursant să citească, cu glas tare, următoarea relatare despre două persoane, Helvécio și Rudá Martins, care au căutat să primească și să înțeleagă adevărul adresând întrebări:

„În anul 1972, într-o noapte senină de aprilie… Helvécio Martins s-a gândit la dorința familiei sale de a găsi adevărul. El și soția sa, Rudá, au cercetat multe religii, dar niciuna nu i-a ajutat să umple golul spiritual pe care îl simțeau. «Am vorbit cu Dumnezeu în acea noapte, cerându-I ajutorul», a spus el” („Elder Helvécio Martins of the Seventy”, Ensign, mai 1990, p. 106).

După câteva zile, misionarii au venit la casa lor din Rio de Janeiro, Brazilia. Vârstnicul Martins a spus: „În clipa în care acei doi tineri băieți au pășit în apartamentul nostru, tot întunericul și disconfortul spiritual care mă acaparaseră au dispărut imediat și au fost înlocuite de un calm și o liniște despre care acum știu că au venit ca urmare a influenței Spiritului Sfânt” (cu Mark Grover, The Autobiography of Elder Helvécio Martins [1994], p. 43).

În timp ce Helvécio și Rudá, care au origini africane, discutau cu misionarii, Helvécio a întrebat despre rolul persoanelor de culoare în Biserică. Familia Martins a aflat că, la acea vreme, regulamentul Bisericii nu permitea bărbaților de culoare cu origini africane să fie rânduiți la preoție. Acest lucru i-a determinat să le adreseze misionarilor mai multe întrebări.

Dacă ați fi fost în locul familiei Martins, ce întrebări ați fi avut după ce ați fi aflat despre restricția legată de preoție?

Expuneți următoarea declarație, care este un fragment din introducerea la Declarația oficială – 2. (Puteți face mai multe exemplare ale acestei introduceri pentru cursanții care nu au ediția 2013 a scripturilor.) Invitați un cursant să citească, cu glas tare, fragmentul și rugați membrii clasei să caute răspunsuri la întrebările pe care oamenii le-ar putea avea despre restricția legată de preoție.

„Cartea lui Mormon ne învață că «toți sunt egali în fața lui Dumnezeu», «negri și albi, sclavi și liberi, bărbați și femei» (2 Nefi 26:33). De-a lungul istoriei Bisericii, oameni de toate rasele și etniile din multe țări au fost botezați și au trăit în calitate de membri credincioși ai Bisericii. În timpul vieții lui Joseph Smith, câțiva membri ai Bisericii, bărbați de culoare, au fost rânduiți la preoție. La începuturile istoriei Bisericii, conducătorii ei au încetat să mai confere preoția bărbaților de culoare de origine africană. Înregistrările Bisericii nu oferă informații clare despre originea acestui obicei.”

La ce întrebări despre restricția legată de preoție se poate răspunde prin această declarație?

Subliniați afirmația în care se spune: „Înregistrările Bisericii nu oferă informații clare despre originea acestui obicei”. Asigurați-vă că membrii clasei înțeleg că, deși unii oameni ar putea sugera motive pentru care bărbații de origine africană nu au fost rânduiți la preoție pentru o perioadă, s-ar putea ca acele motive să nu fie corecte. Declarația citită reprezintă poziția oficială a Bisericii.

Invitați un alt cursant să citească următorul paragraf care descrie ce au făcut membrii familiei Martins după ce au aflat despre Evanghelia restaurată.

Membrii familiei Martins au fost botezați în data de 2 iulie 1972 și au slujit cu credință în Biserică. Când fiul lor cel mai mare, Marcus, și-a primit binecuvântarea patriarhală, aceasta promitea că el avea să predice Evanghelia. Deși restricția legată de preoție, aflată în vigoare la acea vreme, îl împiedica pe Marcus să slujească în misiune cu timp deplin, părinții săi i-au deschis un cont de economii pentru misiune. În anul 1975, Biserica a anunțat că, în São Paulo, Brazilia, urma să fie construit un templu. Pentru a contribui la strângerea de fonduri, sora Martins și-a vândut bijuteriile. Fratele Martins a slujit ca membru al comitetului de relații publice al templului. Membrii familiei Martins au făcut toate aceste sacrificii, chiar dacă ei credeau că nu vor avea ocazia de a primi rânduielile preoției în templu.

De ce credeți că membrii familiei Martins au fost dispuși să fie botezați și să slujească în Biserică dând dovadă de credință, chiar dacă ei erau afectați de restricția legată de preoție aflată în vigoare la acea vreme?

După ce cursanții discută despre această întrebare, citiți, cu glas tare, răspunsul fratelui Martins:

„Găsisem adevărul și nimic nu avea să ne împiedice să trăim conform acestuia… Când Spiritul îți spune că Evanghelia este adevărată, cum poți nega acest lucru?” (din „Elder Helvécio Martins of the Seventy”, p. 106).

Subliniați că, deoarece membrii familiei Martins au primit o mărturie prin intermediul Duhului Sfânt, ei au putut să meargă mai departe, având încredere în Domnul, în pofida lucrurilor pe care nu le înțelegeau.

În ce mod pot membrii familiei Martins să fie un exemplu pentru voi atunci când aveți întrebări? (Vă puteți ține tare de ceea ce știți deja și puteți rămâne puternici până când veți dobândi mai multă cunoaștere.)

Explicați faptul că, în afara membrilor familiei Martins, mii de persoane de origine africană din diferite națiuni au ajuns să cunoască adevărul Evangheliei restaurate în deceniile anterioare revelației primite în anul 1978. Conducătorii Bisericii din orașul Salt Lake au primit o mulțime de scrisori de la convertiți nebotezați din Nigeria și Ghana care cereau să le fie trimiși misionari în Africa. Ani la rând, conducătorii Bisericii s-au gândit la această problemă, rugându-se, dar au simțit că nu sosise încă timpul pentru a trimite misionari în Africa, unde membrii locali nu puteau prezida sau înfăptui rânduieli.

Spuneți cursanților că Declarația oficială – 2 conține anunțul oficial cu privire la o revelație pe care președintele Spencer W. Kimball a primit-o în data de 1 iunie 1978. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, primul paragraf de sub expresia „Dragi frați”. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să afle la ce au spus conducătorii Bisericii că au fost martori.

La ce au fost conducătorii Bisericii martori pe întreg pământul?
Ce inspirație au primit conducătorii Bisericii pe măsură ce erau martori la expansiunea lucrării Domnului? (Au avut dorința de a extinde toate binecuvântările Evangheliei tuturor membrilor demni.)

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, următorul paragraf (începând cu expresia „Conștienți de promisiunile”). Invitați membrii clasei să afle cum au acționat conducătorii Bisericii în legătură cu dorințele lor inspirate.

În ce mod au acționat președintele Spencer W. Kimball și alți conducători ai Bisericii cu privire la dorințele lor inspirate?
Ce ne învață acest lucru despre profeți? (După ce cursanții răspund, scrieți, pe tablă, următorul adevăr: Profeții caută îndrumarea Domnului pentru a conduce Biserica.)

Subliniați expresia „Conștienți de promisiunile făcute de [profeți]”.

Ce ne învață această expresie și fraza pe care o începe despre ceea ce știau conducătorii Bisericii în legătură cu restricția legată de preoție? (Ei știau că, la un moment dat, toți bărbații demni urmau să aibă ocazia de a primi preoția.)

Explicați faptul că, timp de mulți ani înainte de anul 1978, membrii Primei Președinții și cei ai Cvorumului celor Doisprezece Apostoli au discutat și s-au rugat în legătură cu restricția legată de preoție. Conducătorii Bisericii au simțit că este nevoie de o revelație pentru a schimba această restricție, care era în vigoare de peste un secol. O vreme, întrebarea aceasta l-a tulburat pe președintele Kimball și el s-a dus des, singur, la templu pentru a se ruga în legătură cu aceasta.

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, următoarele două paragrafe, începând cu „El a auzit rugăciunile noastre”. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să afle ce răspuns a oferit Domnul la rugăciunile președintelui Kimball, consilierilor săi din Prima Președinție și membrilor Cvorumului celor Doisprezece Apostoli.

Care a fost răspunsul Domnului la rugăciunile profeților Săi?
Ce ne învață acest lucru despre modul în care Domnul conduce Biserica Sa? (După ce cursanții răspund, scrieți, pe tablă, următoarea doctrină: Domnul conduce Biserica Sa prin intermediul revelațiilor date profeților Săi.)

Explicați că această revelație a avut un impact profund asupra oamenilor din întreaga lume. Invitați un cursant să citească modul în care au reacționat Helvécio Martins și soția sa, Rudá, când au aflat despre aceasta:

„Nu îmi puteam stăpâni emoțiile. Rudá și cu mine am mers în dormitorul nostru, am îngenuncheat și ne-am rugat. Am plâns când I-am mulțumit Tatălui nostru din Cer pentru acest eveniment la care doar visam. Această zi sosise cu adevărat, chiar în timpul vieților noastre muritoare” (Autobiography, p. 69-70). Membrii familiei Martins au fost pecetluiți în templu. Fiul lor, Marcus, a fost primul membru al Bisericii de origine africană care a slujit în misiune după revelația care a dus la anularea restricției privind preoția. Helvécio Martins a devenit un conducător local al preoției și, în cele din urmă, a fost chemat să slujească în calitate de membru al celui de-al Doilea Cvorum al celor Șaptezeci.

Explicați faptul că, imediat după ce a fost primită revelația care anula restricția legată de preoție, în Africa au fost trimiși misionari. De atunci, pe acest continent au fost construite temple și sute de mii de oameni de acolo au primit rânduielile Evangheliei, atât pentru ei înșiși, cât și pentru strămoșii lor decedați.

Subliniați că membrii clasei s-ar putea să fie întrebați de ce Biserica nu i-a rânduit la preoție timp de o perioadă lungă pe bărbații de origine africană. Invitați-i să se gândească cum ar putea să răspundă la această întrebare.

Afirmați că este bine să explicăm altora că nu știm de ce a fost aplicată această restricție legată de preoție. De asemenea, putem împărtăși și depune mărturie despre adevărurile pe care le știm. (Puteți să faceți referire la adevărurile scrise pe tablă.) Încheiați invitând cursanții să-și împărtășească sentimentele și mărturiile. Puteți, de asemenea, să vă depuneți mărturia.

Comentarii și informații generale

Declarația oficială – 2. Binecuvântările preoției sunt disponibile tuturor copiilor lui Dumnezeu.

Vârstnicul M. Russell Ballard, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat că, deși autoritatea preoției este oferită bărbaților, toți copiii Tatălui Ceresc – bărbați și femei – pot primi binecuvântările preoției:

„În mărețul plan al Tatălui nostru Ceresc prin care li se conferă bărbaților puterea preoției, bărbații au responsabilitatea unică de a administra preoția, însă nu ei sunt preoția. Bărbații și femeile au roluri diferite, dar prețuite în mod egal. Așa cum o femeie nu poate concepe un copil fără un bărbat, tot așa un bărbat nu poate exercita pe deplin puterea preoției pentru a întemeia o familie eternă fără o femeie. Cu alte cuvinte, în perspectiva eternă, atât puterea de procreare, cât și puterea preoției sunt împărtășite de soț și soție. Și, ca soț și soție, bărbatul și femeia trebuie să facă tot ce le stă în putință pentru a-L urma pe Tatăl nostru Ceresc. Virtuțile creștine reprezentate de dragoste, umilință și răbdare trebuie să fie obiectivul lor atunci când doresc să aibă parte de binecuvântările preoției în viața lor și în cea a familiei lor.

Este crucial pentru noi să înțelegem că Tatăl Ceresc a pregătit o cale prin care toți fiii Săi și toate fiicele Sale să aibă acces la binecuvântările puterii preoției și să fie întăriți prin aceasta” („Aceasta este lucrarea Mea și slava Mea”, Ensign sau Liahona, mai 2013, p. 19).

Declarația oficială – 2. Evitați să asociați motivele elaborate de om cu revelațiile date de Dumnezeu.

„Într-un interviu acordat în anul 1988, cu ocazia aniversării a zece ani de la primirea revelației despre preoție, [vârstnicul Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli] a explicat atitudinea [sa] cu privire la încercările de a înlocui revelația divină cu motive elaborate de om:

«Dacă veți citi scripturile cu această întrebare în minte: ‘De ce a poruncit Domnul acest lucru sau acel lucru’, veți descoperi că în mai puțin de una dintre o sută de porunci a fost oferit un motiv anume. Nu este ceva obișnuit ca Domnul să ofere motive. Noi, [muritorii], putem face o asociere între un motiv și o revelație. Putem face o asociere între un motiv și o poruncă. Când facem acest lucru, suntem pe cont propriu. Unii oameni au oferit motive revelației despre care vorbim aici și s-a dovedit că s-au înșelat foarte tare. Din aceasta învățăm o lecție… Am hotărât cu mult timp în urmă să am credință în poruncă și să nu am credință în motivele care au fost sugerate în legătură cu aceasta».

Când a fost întrebat dacă [dânsul] se referea măcar la motivele date de autoritățile generale, [dânsul] a spus:

«Mă refer la motivele date de autoritățile generale și la motivele elaborate de… alții. Întregul set de motive mi se părea a fi un mod de ați asuma niște riscuri inutile… Haideți să nu facem aceeași greșeală care s-a făcut în trecut, în acest caz și în altele, încercând să asociem motive unei revelații. Motivele se dovedesc, într-o mare măsură, a fi elaborate de om. Revelațiile sunt ceea ce susținem ca fiind voința Domnului și în ele găsim siguranță» [„Apostles Talk about Reasons for Lifting Ban”, Daily Herald, Provo, Utah, 5 iun. 1988, p. 21 (AP)]” (Dallin H. Oaks, Life’s Lessons Learned [2011], p. 68-69).

Declarația oficială – 2. Nu trebuie să știm toate răspunsurile, dar trebuie să fim la curent cu cele mai noi informații.

Vârstnicul Paul V. Johnson, din Cei Șaptezeci, a oferit următorul sfat învățătorilor care predau Evanghelia:

„Nu este un lucru dăunător pentru un cursant să vadă că învățătorul nu știe răspunsul la toate întrebările, dar că știe răspunsul la întrebările importante și că are o mărturie puternică. Când îngerul l-a întrebat pe Nefi dacă înțelegea coborârea de bunăvoie a lui Dumnezeu, Nefi a răspuns: «Eu știu că El îi iubește pe copiii Săi; și totuși, eu nu cunosc înțelesul tuturor lucrurilor» (1 Nefi 11:17). Chiar dacă nu cunoaștem răspunsul la o anumită întrebare, le putem aminti cursanților noștri despre lucrurile pe care le cunoaștem.

O altă provocare cu care ne confruntăm, mai ales dacă predăm de ceva vreme, este tendința de a păstra vechile fișe și vechile explicații. Ar fi mult mai bine pentru noi dacă am fi la curent cu actuala poziție a Bisericii. Una dintre cele mai bune metode de a face acest lucru este să fim familiarizați cu materialele redacției de știri de pe LDS.org (mormonnewsroom.org)…

Am fost angajat în cadrul programului de seminare și institute în vara anului 1978. În luna iunie a acelei veri, a fost anunțată revelația conform căreia preoția era făcută disponibilă tuturor bărbaților demni. În luna august a aceluiași an, vârstnicul Bruce R. McConkie, membru al Cvorumului celor Doisprezece, s-a adresat personalului de la seminar și institut în cadrul unei adunări asemănătoare cu aceasta. Dânsul a subliniat modul în care revelația ne-a schimbat înțelegerea acestui subiect. Dânsul a spus:

«Uitați tot ce am spus eu sau ce a spus președintele Brigham Young ori președintele George Q. Cannon sau oricine a spus în trecut ceva ce este contrar revelației actuale. Am vorbit având o înțelegere limitată și fără lumina și cunoașterea care a fost oferită lumii acum.

Primim adevărul și lumina noastră rând după rând și precept după precept. Acum am primit mai multe cunoștințe și lumină în legătură cu acest subiect și acest lucru șterge tot întunericul și toate părerile și gândurile din trecut. Ele nu mai contează.

Nu contează nici cât un fir de praf ceea ce a spus oricine vreodată despre… acest subiect înainte de prima zi de iunie a acestui an (1978)» („All Are Alike unto God” [Simpozion SEB despre Cartea lui Mormon, 18 aug. 1978], p. 2; LDS.org).

Haideți să fim la curent cu lumina care ne-a fost oferită” („A Pattern for Learning Spiritual Things” [cuvântare adresată învățătorilor de religie ai SEB, 7 aug. 2012], LDS.org).

Declarația oficială – 2. „Domnul și-a manifestat, acum, voința Sa.”

Unii membri ai Cvorumului celor Doisprezece Apostoli au descris, mai târziu, experiența lor avută atunci când a fost primită revelația, în data de 1 iunie 1978. De exemplu, președintele Gordon B. Hinckley, membru al Cvorumului celor Doisprezece în anul 1978, a depus mărturie:

„În încăpere a fost o atmosferă sfântă și sacră. Pentru mine, a fost ca și cum o cale directă s-a deschis între tronul ceresc și profetul lui Dumnezeu, care îngenunchease și se ruga împreună cu frații săi… Prin puterea Duhului Sfânt, profetul a primit atunci asigurarea că lucrul pentru care s-a rugat era corect, că timpul sosise și că acum binecuvântările minunate ale preoției trebuiau să fie acordate bărbaților demni de peste tot, indiferent de filiația lor.

Prin puterea Duhului Sfânt, toți bărbații din acel cerc au știut același lucru…

Niciunul dintre noi, cei care am fost prezenți acolo, nu a mai fost la fel după aceea. Nici Biserica nu a mai fost tocmai la fel” („Priesthood Restoration”, Ensign, oct. 1988, p. 70).

Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a spus ceva asemănător:

„Cu această ocazie [când revelația consemnată în Declarația oficială – 2 a fost primită], datorită implorării și a credinței și pentru că ora și timpul sosiseră, Domnul, în generozitatea Sa, a revărsat Duhul Sfânt asupra membrilor Primei Președinții și a Celor Doisprezece într-un mod miraculos și minunat, dincolo de ceea ce oricare dintre cei prezenți acolo au mai simțit vreodată. Revelația a fost dată președintelui Bisericii; ea a fost dată, de asemenea, fiecăruia dintre cei prezenți acolo” („All Are Alike unto God” [cuvântare adresată învățătorilor de religie ai SEB, 18 aug. 1978], p. 3, LDS.org).

Declarația oficială – 2. Pentru mai multe informații

Pentru mai multe informații despre Declarația oficială – 2, mergeți la Gospel Topics (Subiecte din Evanghelie) pe LDS.org și căutați „race and the priesthood (rasa și preoția)”.