În luna decembrie a anului 1830, Domnul le-a poruncit sfinților să se adune în Ohio (vezi D&L 37:3). În luna ianuarie a anului 1831, El a promis că ei vor primi legea Sa (vezi D&L 38:32). În data de 9 februarie 1831, la scurt timp după ce au ajuns în Kirtland, 12 vârstnici ai Bisericii s-au adunat și s-au unit în rugăciune, așa cum le poruncise Domnul (vezi D&L 41:2-3). La această adunare, Joseph Smith a primit revelația consemnată acum în Doctrină și legăminte 42:1-73. El a primit mai multe instrucțiuni în data de 23 februarie (vezi D&L 42:74-93). Împreună, aceste revelații sunt cunoscute drept „legea Bisericii” (introducerea secțiunii D&L 42). Secțiunea Doctrină și legăminte 42 va fi împărțită în trei lecții. Această lecție cuprinde versetele 1-29, care oferă instrucțiuni despre predicarea Evangheliei și stabilesc legi generale de conduită pentru membrii Bisericii.
Domnul îi cheamă pe vârstnici pentru a predica Evanghelia și pentru a clădi Biserica Sa.
În partea de sus a tablei, scrieți Legi și porunci.
Dedesubt, scrieți următoarele cuvinte:
Restricție Binecuvântare Povară Supărare Dar Limită Răsplată
Începeți lecția rugând cursanții să se gândească pe care dintre cuvintele de pe tablă le-ar alege pentru a descrie legile și poruncile. Invitați câțiva cursanți să împărtășească cuvântul sau cuvintele pe care le-au ales și să explice de ce. După ce cursanții și-au împărtășit gândurile, adresați-le următoarele întrebări:
De ce, uneori, poate fi greu să ținem poruncile?
De ce ar putea să simtă unii oameni că legile și poruncile reprezintă un dar sau o binecuvântare?
Amintiți cursanților că, după ce Domnul le-a poruncit sfinților din New York să meargă în Ohio, El le-a promis că, odată ce vor ajunge acolo, El le va da legea Sa (vezi D&L 38:32). Majoritatea sfinților din New York s-au supus poruncii de a se aduna în Ohio. După ce câțiva dintre ei ajunseseră în Kirtland, 12 vârstnici s-au întâlnit cu profetul Joseph Smith și s-au rugat Domnului. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 42:1-3. Încurajați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute motivul pentru care vârstnicii s-au adunat.
De ce s-au adunat vârstnicii atunci? (Domnul le poruncise să se adune pentru a primi legea Sa.)
Rezumați Doctrină și legăminte 42:4-10 explicând faptul că Domnul i-a instruit pe vârstnici să meargă înainte, doi câte doi, în calitate de misionari, să răspândească Evanghelia și să clădească Biserica în fiecare regiune în care erau chemați, până când toți oamenii aveau să fie chemați să se adune ca unul.
Rugați cursanții să-și imagineze că stau în capelă așteptând ca adunarea de împărtășanie să înceapă. Membrii episcopatului sau președinției ramurii au fost reținuți și nu au ajuns încă. Cineva din congregație se ridică și explică faptul că ar dori să dea câteva chemări și să predice o doctrină nouă care i-a fost revelată.
Cum ați reacționa în această situație? De ce?
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 42:11 și rugați membrii clasei să caute cine spune Domnul că are autoritatea de a propovădui și de a clădi Biserica Sa.
Cine a spus Domnul că are autoritatea de a propovădui și de a clădi Biserica Sa? (Cursanții trebuie să identifice următoarea doctrină: Cei care propovăduiesc și clădesc Biserica Sa trebuie să fie chemați de Dumnezeu și rânduiți sau puși deoparte de conducătorii autorizați ai Bisericii.)
Potrivit celor relatate în versetul 11, cei care sunt chemați pentru a propovădui Evanghelia trebuie să-și facă cunoscută chemarea în cadrul Bisericii. Cum află astăzi membrii Bisericii că o persoană a primit o chemare la nivel de episcopie sau țăruș și că va fi pusă deoparte sau rânduită de conducătorii Bisericii? (Numele celor care sunt chemați sunt prezentate membrilor Bisericii pentru un vot de susținere. Acest lucru este cunoscut ca principiul consimțământului comun. Vezi D&L 26:2.)
În ce mod procedura de susținere a conducătorilor și învățătorilor Bisericii protejează Biserica și membrii acesteia? (A susține conducătorii Bisericii ne ajută să știm cine a fost chemat să conducă și să propovăduiască în Biserică. De asemenea, ajută la împiedicarea persoanelor să-și asume responsabilități care nu le-au fost date și pentru care nu au autoritate.)
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 42:12-13. Rugați cursanții să urmărească în scripturi pentru a căuta responsabilitățile care le sunt date persoanelor care propovăduiesc și conduc în Biserică, inclusiv misionarilor cu timp deplin.
Potrivit celor relatate în aceste versete, ce responsabilități dă Domnul celor pe care El îi cheamă să propovăduiască sau să conducă în Biserică?
De ce credeți că este important ca învățătorii și conducătorii să propovăduiască principiile Evangheliei așa cum se găsesc în scripturi?
În ce mod ați fost binecuvântați când învățătorii sau conducătorii voștri au trăit conform doctrinelor și principiilor pe care le-au propovăduit?
Rugați cursanții să recitească, în gând, Doctrină și legăminte 42:13 pentru a căuta ce ar trebui să ne îndrume atunci când propovăduim altora Evanghelia. După ce cursanții vă spun ce au găsit, rugați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 42:14. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi pentru a căuta ce trebuie să facă cei care predică Evanghelia pentru a avea influența Spiritului.
Cum putem avea influența Spiritului pentru a ne ajuta să propovăduim altora Evanghelia? (Dacă ne rugăm cu credință, putem primi Spiritul pentru a ne ajuta să propovăduim altora. Puteți sugera cursanților să marcheze cuvintele din versetul 14 care ne învață acest principiu. Subliniați că, în afară de a ne ruga cu credință, trebuie să fim demni pentru a primi Spiritul.)
Invitați un cursant să citească următoarea declarație a vârstnicului Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Vârstnicul Jeffrey R. Holland
„Scripturile ne spun: «Și Spiritul vă va fi dat vouă prin rugăciunea făcută cu credință; și dacă nu primiți Spiritul, nu veți propovădui» (D&L 42:14). Acest lucru ne învață nu doar că nu veți putea propovădui, că nu puteți propovădui sau că veți propovădui într-un mod necorespunzător. Nu, e mai mult de atât. Este forma verbului la imperativ. «Nu veți propovădui.» Puneți un să înainte de „nu” și propovăduiești în loc de „veți propovădui” și veți avea o exprimare asemănătoare celei de pe muntele Sinai. Aceasta este o poruncă” („Teaching, Preaching, Healing”, Ensign, ian. 2003, p. 41).
Potrivit celor relatate în Doctrină și legăminte 42:14 și a declarației vârstnicului Holland, cine este adevăratul învățător în orice clasă a Bisericii? (Spiritul.)
Care sunt câteva moduri prin care cursanții pot ajuta la propovăduirea prin Spirit?
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 42:16-17. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi pentru a căuta rolul Duhului Sfânt. Înainte ca acesta să citească, le puteți aminti cursanților faptul că termenul Mângâietor, folosit în aceste versete, este un alt nume al Duhului Sfânt.
Potrivit celor relatate versetul 17, ce știe și face Duhul Sfânt? (Le puteți sugera cursanților să marcheze următoarea doctrină în scripturile lor: Duhul Sfânt știe toate lucrurile și depune mărturie despre Tatăl și Fiul.)
Ținând cont de această doctrină, de ce este important să avem Duhul Sfânt cu noi când propovăduim Evanghelia?
Cum îi poate ajuta pe cei cărora le propovăduiți faptul că aveți Duhul Sfânt cu voi?
Invitați cursanții să cugete asupra următoarelor întrebări (puteți scrie aceste întrebări pe tablă, înainte de începutul orei, sau le puteți pregăti sub forma unei foi de prezentare):
Când ați simțit puterea și influența Duhului Sfânt în momentele în care propovăduiați (împărtășeați, explicați) Evanghelia sau vă depuneați mărturia despre aceasta?
Când ați simțit Duhul Sfânt depunând mărturie despre Tatăl Ceresc și Isus Hristos?
După ce le-ați acordat suficient timp, rugați câțiva cursanți să aleagă una dintre întrebări și să împărtășească celorlalți cursanți experiențele lor. Puteți adăuga mărturia dumneavoastră despre rolul esențial pe care Spiritul Îl joacă în propovăduirea și învățarea Evangheliei.
Explicați că, în această revelație, Domnul a dat legi și porunci pentru toți membrii Bisericii. Împărțiți cursanții în grupuri de câte trei sau șase. Desemnați fiecărui cursant una sau două referințe scripturale de pe tablă și explicați că fiecare fragment conține instrucțiunile Domnului cu privire la o anumită poruncă. Rugați cursanții să studieze fragmentele desemnate și, apoi, să folosească rezumatul de mai jos pentru a se pregăti să predea celor din grupul lor ceea ce au aflat. (Puteți să scrieți rezumatul pe tablă sau să-l pregătiți sub forma unei foi de prezentare. Puteți încuraja cursanții să folosească broșura Pentru întărirea tineretului sau Ghidul pentru scripturi ca materiale ajutătoare. În cazul în care nu aveți suficienți cursanți, puteți invita cursanții să predea întregii clase, nu doar propriului grup.)
Invită un membru al grupului tău să citească, cu glas tare, fragmentul scriptural desemnat. Le poți sugera membrilor grupului tău să marcheze porunca sau legea din fragment.
Identifică o doctrină sau un principiu pe care le putem învăța din aceste versete.
Explică de ce simți că această poruncă este importantă și cum ne va influența bunăstarea spirituală faptul că ne supunem ei.
Împărtășește o idee despre ceva ce putem face cu toții pentru a ține mai bine această poruncă (sau pentru a ne apăra împotriva ispitei de a o încălca). Poți, de asemenea, să îi inviți pe ceilalți din grupul tău să-și împărtășească ideile.
Asigurați-vă că le oferiți cursanților suficient timp pentru a se pregăti și, apoi, pentru a preda grupurilor lor. Pe măsură ce cursanții își predau unul altuia, plimbați-vă în jurul lor și oferiți ajutor sau încurajări atunci când este necesar.
După ce cursanții au terminat de predat grupurilor lor, scrieți, pe tablă, următoarea afirmație incompletă: Slujindu-L pe Dumnezeu și ținând poruncile Sale, noi ne arătăm…
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 42:29. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi pentru a căuta cuvinte și expresii care completează acest principiu. Invitați cursanții să completeze spațiile libere de pe tablă, astfel încât afirmația să fie asemănătoare cu următorul principiu: Slujindu-L pe Dumnezeu și ținând poruncile Sale, noi ne arătăm dragostea față de Dumnezeu. (Le puteți sugera cursanților să marcheze acest principiu în scripturile lor.)
În ce mod arată dragostea noastră față de Dumnezeu faptul că ținem legile și poruncile Sale?
În ce mod v-a adus mai aproape de Domnul ținerea poruncilor?
Rugați cursanții să reflecteze asupra atitudinii lor în ceea ce privește legile și poruncile Domnului. Invitați-i să aleagă o poruncă pe care se vor strădui să o țină mai bine ca un mod de a-și arăta dragostea față de Tatăl Ceresc și Salvator. Încheiați împărtășind cum ținerea poruncilor v-a întărit relația cu Domnul.
Președintele Thomas S. Monson a subliniat porunca Domnului ca vârstnicii să propovăduiască Evanghelia. El a explicat, de asemenea, rolul surorilor în munca misionară.
Imagine
Președintele Thomas S. Monson
„În primul rând, vouă, tineri băieți din Preoția aaronică, precum și vouă, tineri băieți deveniți vârstnici: vă repet ceea ce profeții ne-au învățat de multă vreme – și anume că fiecare tânăr băiat demn și capabil trebuie să se pregătească să slujească în misiune. Slujirea misionară este o responsabilitate a preoției – o obligație pe care Domnul Se așteaptă s-o îndeplinim noi, cei cărora ni s-a dat atât de mult. Tineri băieți, vă îndemn să vă pregătiți să slujiți în calitate de misionari. Păstrați-vă curați, puri și demni de a-L reprezenta pe Domnul. Mențineți-vă sănătatea și tăria. Studiați scripturile. Acolo unde este posibil, participați la seminar sau institut. Familiarizați-vă cu ghidul pentru slujirea misionară Predicați Evanghelia Mea.
Sfat pentru voi, tinere surori: deși nu aveți aceeași responsabilitate a preoției pe care o au tinerii băieți, aceea de a sluji ca misionari cu timp deplin, voi, de asemenea, aduceți o contribuție importantă în calitate de misionare, iar noi încurajăm slujirea voastră” („Acum când ne întâlnim din nou”, Ensign sau Liahona, nov. 2010, p. 5-6).
Președintele Boyd K. Packer, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat de ce este important să-i susținem pe cei care primesc o chemare în cadrul Biserici:
Imagine
Președintele Boyd K. Packer
„Această procedură obișnuită are loc ori de câte ori sunt chemați sau eliberați din oficiu conducători sau învățători sau ori de câte ori se reorganizează un țăruș, o episcopie, un cvorum sau o organizație auxiliară (vezi D&L 124:123, 144; vezi, de asemenea, D&L 20:65-67, 26:2). Este o procedură aplicată numai de către Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.
Noi știm întotdeauna cine este chemat să conducă sau să predea și avem prilejul să susținem sau să ne opunem acțiunii. Această procedură nu a fost inventată de om, ci a fost explicată în revelații… ([vezi] D&L 42:11). În acest fel, Biserica este protejată de orice impostor care ar dori să aibă controlul asupra unui cvorum, unei episcopii, unui țăruș sau asupra Bisericii” („Cei slabi și simpli ai Bisericii”, Ensign sau Liahona, nov. 2007, p. 6).
„«Iubește-ți nevasta cu toată inima ta și lipește-te de ea și de nimeni altul» (D&L 42:22). Din câte știu eu, în întreaga scriptură mai există un singur lucru pe care ni s-a poruncit să-l iubim cu toată inima noastră, iar acela este Dumnezeu Însuși. Gândiți-vă ce însemnă acest lucru!
Puteți arăta acest tip de dragoste față de soția dumneavoastră în foarte multe moduri. Mai întâi și cel mai important, nimic cu excepția lui Dumnezeu Însuși nu are prioritate, în viața dumneavoastră, înaintea soției dumneavoastră – nu munca, nu recreerea, nu hobby-urile. Soția dumneavoastră este ajutorul dumneavoastră prețios și etern – partenera dumneavoastră.
Ce înseamnă să iubești pe cineva cu toată inima? Înseamnă să iubești implicându-ți toate sentimentele și tot devotamentul. Cu siguranță, când îți iubești soția cu toată inima, nu o poți înjosi, nu o poți critica, nu o poți învinui sau nu o poți abuza prin intermediul cuvintelor, al unui comportament aspru sau al faptelor.
Ce înseamnă să «[te lipești de ea]»? Înseamnă să stai aproape de ea, să-i fii loial și credincios, să comunici cu ea și să-ți exprimi dragostea față de ea” („To the Fathers in Israel”, Ensign, nov. 1987, p. 50).
Vârstnicul Jeffery R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a spus următoarele lucruri despre dragoste și poftă trupească:
Imagine
Vârstnicul Jeffrey R. Holland
„De ce este pofta trupească așa un păcat capital? Ei bine, pe lângă impactul distrugător avut asupra sufletelor noastre prin îndepărtarea completă a Spiritului, eu cred că este un păcat deoarece poluează relația cea mai înaltă și mai sfântă oferită nouă de Dumnezeu pe pământ – dragostea pe care un bărbat și o femeie o au unul față de celălalt și dorința pe care o are cuplul de a aduce copii în cadrul unei familii menite să fie eterne. Cineva a spus odată că dragostea adevărată trebuie să includă ideea de durabilitate. Dragostea adevărată este de durată. Dar pofta trupească se schimbă la fel de rapid ca întoarcerea unei pagini pornografice sau ca o privire la încă o persoană care se află în trecere, bărbat sau femeie, și care ar putea face posibilă satisfacerea dorinței sexuale. Adevărata dragoste după care suntem realmente topiți – așa cum sunt eu după sora Holland, o strigăm de pe acoperișurile caselor. Dar pofta trupească este caracterizată prin rușine și secret și este o dorință aproape de necontrolat de a o ascunde de alții – cu cât este ora mai târzie și mai întunecat, cu atât mai bine, având ușa bine ferecată pentru orice eventualitate. Dragostea ne face, în mod instinctiv, să ne îndreptăm spre Dumnezeu și spre alți oameni. Pofta trupească, pe de altă parte, nu are nimic de-a face cu sfințenia și se bucură de propria toleranță. Dragostea vine cu brațele deschise și cu inima deschisă; pofta trupească vine doar cu dorință.
Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care necinstirea adevăratului înțeles al dragostei – fie în imaginația noastră sau alături de altă persoană – este atât de distrugătoare. Distruge ceea ce, după credința noastră față de Dumnezeu, este cel mai important lucru – și anume, încrederea în cei pe care îi iubim. Zguduie stâlpii încrederii pe care este clădită dragostea prezentă – sau viitoare – și durează mult timp să fie reconstruită acea încredere atunci când este pierdută. Dacă această problemă se agravează – fie că este vorba de cineva apropiat, precum un membru al familiei, sau de persoane publice, precum oficiali votați, conducători de afaceri, vedete media și staruri sportive – în cele din urmă, societatea nu va mai avea o fundație a responsabilității morale” („Nu mai fac loc dușmanului sufletului meu”, Ensign sau Liahona, mai 2010, p. 44-45).